Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Ianuarie 2017
LMMJVSD
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 30 Ianuarie 2017
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Ati fost vreodatã la Aiud?!

Cineva spunea un banc, se pare inspirat din realitate si care a fost spus si de Florin Piersic, putin schimbat: cicã, un grup de elevi din Moldova au fãcut o excursie în Muntii Apuseni si într-unul dintre sate au tinut si un mic spectacol la Cãminul Cultural, în prezenta primarului si a altor notabilitãti locale, în spiritul „Cântãrii României“. Unul dintre elevi trebuia sã recite o poezie si a început cu patos: „Ati fost vreodatã la Abrud?“, dar versul urmãtor l-a uitat de emotie. Asa cã a mai repetat: „Ati fost vreodatã la Abrud?“, dar inspiratia n-a venit. A mai repetat încã o datã. Atunci a intervenit primarul: „Mãi bãiatule, spune tu poezia mai departe si fac eu o listã cu cei care au fost la Abrud!“. Parafrazînd, noi întrebãm: „Ati fost vreodatã la Aiud?“. Si o listã dacã trebuie fãcutã, aceasta ar fi lungã. La fel de lungã ar fi si cea cu cei care au plecat la Aiud si nu s-au mai întors la casele si familiile lor. Vechea cetate medievalã amintitã de cãlãtorii strãini ca avînd strãzi frumoase, case îngrijite si oameni primitori si-a cãpãtat un trist renume în timpul regimului comunist, cînd noua conducere a tãrii a luat hotãrîrea de a transforma în 1947, închisoarea de la Aiud într-un mare centru de exterminare, dedicat în special elitei intelectuale si duhovnicesti. Aici au fost adunati pentru o cruntã detentie multi dintre intelectualii neamului românesc care s-au opus comunismului. Ei au considerat cã rusii si bolsevismul nu pot aduce nimic bun pentru neamul românesc. Românul, fie el tãran, intelectual sau militar de carierã, a luptat în rãzboiul de dincolo de Nistru si l-a vãzut pe rus la el acasã, a vãzut robia, mizeria, prostia si nu le-a dorit si pentru tara sa. Aceastã aversiune a românului fatã de rusi s-a considerat cã ar fi început odatã cu nenumãratele rãzboaie ruso-austro-turce de la sfîrsitul secolului al XVIII-lea. Armatele ruse de ocupatie s-au purtat într-un mod barbar. Generalul Alexandre Langeron, ofiter rus de origine francezã, care nu poate fi învinuit de sentimente antirusesti, scria în memoriile sale despre faptul cã soldatul rus provoca o teamã deosebitã tãranului român care îi cunoscuse cruzimea. De se întîmpla ca un ofiter rus sã intre într-o casã tãrãneascã sã cumpere ceva, tãranul întepenea si nu mai scotea o vorbã. Ofiterul trebuia sã ia ce avea nevoie si sã lase banii pe masã (nu prea fãceau aceste gesturi). Langeron povesteste despre campania generalului Kamenski în Moldova, cînd frigul si o vijelie cumplitã i-a distrus un sfert din efective. Furios la culme, generalul a dat ordin sã fie ucisi prizonierii, iar pe localnicii pe care-i considera spioni i-a legat de stîlpi în pielea goalã si i-a stropit cu apã pe un ger cumplit. De asemenea, a pus sã se rechizitioneze toate vitele din regiune si le-a trimis la mosiile sale din Rusia, multe dintre ele murind pe drum, de se umpluserã satele de hoituri. Aceastã aversiune s-a consolidat în timpul Regulamentelor Organice si apoi în timpul rãzboiului de la 1877-1878, cînd rusii n-au respectat tratatele si conventiile fatã de tovarãsii lor de luptã. ÃŽn timpul primului rãzboi mondial, rusii au început prin a nu respecta obligatiile militare pe care si le asumaserã, si odatã cu începerea rãzboiului civil în Rusia, trupele dezordonate au rãmas în tara noastrã si abuzurile au fost nenumãrate. Dar, dintre românce au fost si unele care au „pactizat“ cu bãrbatii rusi si strigãturile de la nunti si baluri nu le iertau: „Uiuiu si bine-mi place/ Dupã sobã cu cazacii!“. Sau a devenit celebrã vorba soldatului întors de pe front si care a aflat acasã între copii sãi si un bãlãior pe care nu-l stia: „Dragii tatii copilasi, Din trei cinci ati mai rãmas!“.

„Cã nu dau un Ceahlãu pe toti Uralii/ Si c-am urît hotarul de la Prut“

Bolsevicii si-au dorit din România un „poligon experimental al comunismului“ si Cristian Racovscki, socialist român de dinainte de rãzboi (de origine bulgarã) si care devenise unul din liderii comunisti ai Cominternului si un mare dusman al României Mari, ameninta de la Nistru cu invazia Armatei Rosii. Un partid comunist se nãstea în 1921 si se dovedea un instrument în mîna bolsevismului. Generalul Averescu a stopat cu o actiune energicã fervoarea comunistã si în 1924 partidul a fost ilegalizat, iar conducerea tãrii i-a minimalizat în continuare importanta. Nicolae Titulescu, eminent diplomat, ministru de externe al mai multor guvernãri, presedinte de douã ori al Societãtii Natiunilor (un fel de ONU de astãzi), a încercat sã se apropie de Rusia sovieticã, fãcînd mai multe pertractãri cu Cicerin si Litvinov, dorind tratate ferme. Dar, spera el cã rusii le vor respecta?! Un tînãr nationalist interbelic spunea referitor la apropierea de URSS doritã de Titulescu, într-o perioadã cînd tara era amenintatã de forte revizioniste si aliati siguri nu aveam, cã acest lucru este o trãdare a intereselor nationale: „De vor intra trupele rusesti pe la noi si vor iesi învingãtoare în numele diavolului, cine poate sã creadã, unde este mintea care sã sustinã cã ele vor pleca de la noi înainte de a ne sataniza, adicã bolseviza? Consecintele? Inutil a le discuta“. Si cel de-al doilea rãzboi mondial ne-a lãsat fãrã Basarabia si Bucovina si armatele ruse au rãmas în tarã pînã la 1958. Tãranul nu i-a vrut pe comunisti, cãci: „ãstia vor sã ne dãrîme biserica“. Pentru el erau niste „dãrîmãtori de altare“. Andrei Ciurunga (Cahuleanu), numit „Poetul canalului“, scria în poezia „Nu-s vinovat fatã de tara mea“, definind o pozitie a celor ce gîndeau la fel ca dînsul si care acum umpluserã temnitele ca detinuti politici: „Nu-s vinovat c-am îndîrjit sacalii/ Si c-am rîvnit cu sufletul durut,/ Cã nu dau un Ceahlãu pe toti Uralii/ Si c-am urît hotarul de la Prut“. Radu Gyr, poetul legionar, care a cunoscut Aiudul, la fel ca o pleiadã de alti mari oameni de culturã, precum V. Voiculescu, Mircea Vulcãnescu, G. Manu, N. Crainic, pãrintele D. Stãniloae, pãrintele Calciu Dumitreasa, scria despre cei care soseau în România ca sã o facã tarã comunistã: „Din Urali spre Soare-Apune/ Cum veneau încinsi cu piei,/ Parcã fumega din ei/ Duhnet de sãlbãtãticiune“.

„Prin moarte am trecut, nu prin viatã/ Noi n-am avut tinerete“

Dar comunistii au cucerit puterea în România. „Vin americanii“ se mai spera. Dar n-au venit. Astfel, a apãrut Aiudul, într-un nefast an 1947 si s-a transformat într-o „temnitã cruntã“, cum zicea poetul mai sus amintit, pînã în 1964, cînd la cererea Occidentului sînt eliberati toti detinutii politici. Pe lîngã elita intelectualitãtii românesti, a preotimii, lista eroilor martiri de la Aiud este completatã de cei 240 de generali ai Armatei Române. La 14 septembrie, la Aiud, se adunã cei pe care tortionarul comunist n-a putut sã-i „îndoaie“, n-a reusit sã-i „reeduce“, sau mai simplu, sã-i omoare si care sînt o mãrturie vie a unor fapte ce nu trebuie uitate si care trebuie sã ne punã pe gînduri: cum au putut românii sã facã altor români cele ce-au fãcut la Aiud, la Gherla, la Jilava, la Pitesti, la Sighet?! Am avut onoarea de a însoti de cîteva ori la Aiud pe 13-14 septembrie, pe cîtiva dintre cei pe care Aiudul nu i-a învins, nu i-a îndoit: Grigore Caraza, pãrintele Mihai Lungianu, pãrintele Paulin Clapon, alãturi de prof. Dorel Rusu, cercetãtor al chestiunii. Acestia sînt printre cei care si-au fãcut un „Crez“ din versurile lui Radu Gyr: „Puneti-mi lanturi si cãtuse,/ Sã sune scrîsnetul hain/ Si mii de lacãte la use:/ Eu cum am fost asa rãmîn“. Am fost martorul unei ceromonii triste, a celor „ce n-au avut tinerete“: „Bãtrîni cu obrazul de ceatã/ Cu pasi nãclãiti în tristete,/ Prin moarte am trecut, nu prin viatã./ Noi n-am avut tinerete“. Din nefericire, monahul Athanasie Stefãnescu, de la Mãnãstirea Petru Vodã, cu care stabilisem cã vom merge la Aiud, a pãrãsit cele pãmîntesti, pentru o lume ce, fãrã îndoialã, va fi mai bunã. A lãsat un gol imens în sufletul celor ce aflau la el mîngîiere. Dar, sã-l lãsãm sã ne vorbeascã de dincolo de moarte prin una din cãrtile sale: „Nu sînt un intelectual, am absolvit Universitatea de la Aiud, care a durat 20 de ani, învãtînd prin comunicare directã, socraticã, de la cei aproximativ 3.000 de detinuti cîti eram la Aiud. Timp de sase ani s-a exercitat asupra detinutilor presiuni cum n-au mai existat prin închisori, exceptînd Pitesti si Gherla. Sã mentionãm faptul cã aceastã învãtare socraticã a fãcut ca detinutii sã aprofundeze filosofie, limbi strãine, istorie, literaturã. Grigore Caraza a plecat de la Aiud cu peste 10.000 de versuri învãtate în închisoare, creatii de-a lui Gyr, Crainic, Bacu, Ciurunga sau altii, rãmasi anonimi.

Acolo este scrisã o paginã din istoria românilor, ce trebuie rãsfoitã, pentru neuitare

Pãrintele Iustin Pîrvu a fost si el unul dintre cei care au suferit la Aiud si în locul numit Râpa Robilor a ridicat un mic schit cu hramul ÃŽnãltarea Sfintei Cruci si a adus aici un clopot de bronz, care sã cheme la rugãciune si la „neuitare“, cum cerea Paul Goma. Grigore Caraza era învãtãtor la Cãlugãreni si avea 20 de ani si a crezut într-o Românie nationalistã si crestinã. Cei 20 de ani de la Aiud nu l-au fãcut sã renunte la credinta sa si din nou, versurile lui Radu Gyr sînt cele mai în mãsurã sã explice: „ÃŽnfrînt nu esti atunci cînd sîngeri/ Nici ochii cînd în lacrimi ti-s./ Adevãratele înfrîngeri/ Sînt renuntãrile la vis“. Si Grigore Caraza n-a renuntat, nici pãrintele Iustin, pãrintele Lungianu, pãrintele Grebenea, pãrintele Gãmãlãu, Neculai Popa, monahul Athanasie si am amintit doar pe cîtiva, cei care sînt legati prin origine de locurile noastre. La Aiud, putinii supravietuitori au ridicat un monument închinat „Calvarului Aiudului“. Este alcãtuit din sapte cruci care semnificã pe mucenicii care au dus „crucea neamului românesc“, simbolizatã prin crucea mare asezatã pe cele sapte cruci îngemãnate. Crucea mare este putin înclinatã si are de fiecare parte cîte o gaurã ce semnificã ochii suferintei neamului românesc îndreptati cãtre cer. ÃŽn 2001, pãrintele Iustin a revenit la Aiud prima datã dupã 1964 si ajuns la Râpa Robilor a spus: „Mi-e si fricã sã calc cu picioarele pe acest pãmînt, pentru cã este plin de sfinte moaste“. La baza monumentului s-a fãcut un osuar vegheat de icoana Maicii Domnului, ocrotitoarea celor prigoniti pentru dreptate si multele oase adunate aici stau mãrturie jertfei tineretului român anticomunist. Pãrintele Iustin s-a întors de la Aiud în codrii sãi din muntii Neamtului si din preaplinul sufletului sãu clãdit în suferintã a împrãstiat sperantã, întelegere, bucurie. Grigore Caraza a scris o carte, ce-a cunoscut mai multe editii, numitã „Aiud însângerat“, o cronicã a durerii, a luptei, a sperantei. Am fãcut o introducere cam lungã despre rusi si comunism, dar trebuie sã întelgem cã lor le datorãm multe dintre relele pe care bunii si strãbunii nostri le-au trãit si se pare cã le mai simtim si noi astãzi si încã nu întelegem acest lucru. Am folosit mai multe dintre versurile lui Radu Gyr, cãci am considerat cã ele exprimã cel mai bine „spiritul Aiudului“. Ati fost vreodatã la Aiud? Dacã ati fost în vremurile nefericite pe care le-am pomenit, Dumnezeu sã vã ierte, desi credem cã deja vi s-au iertat toate. Ati fost vreodatã la Aiud? Dacã nu ati fost, duceti-vã, cãci acolo este scrisã o paginã din istoria românilor, ce trebuie rãsfoitã, pentru neuitare.

Articol afisat de 2020 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(I. ASAVEI, D. DIEACONU)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective