Un soi de apocalips�
Multe si grele poveri potopesc viata de fiecare zi si ne-o fac din ce �n ce mai amar�. Oricum am �nv�rti lucrurile, de societatea modern� - si de la noi si de aiurea - nu putem fi chiar m�ndri. La fiecare pas te izbesti de puzderie de paradoxuri si de lucruri anapoda, de care nu te mai poti desprinde. Cum s� nu g�ndesti c� apocalipsa proorocit� si care va s� vin� a si sosit? Exemplele sunt infinite ca num�r si varietate, ba te poti �ntreba cum Dumnezeu nu se �nt�mpl� mai multe dec�t ar fi posibil. Nimeni nu poate nega c� tr�im �ntr-o perioad� de explozie uluitoare a progresului tehnic si tehnologic. Colosal, f�r� precedent, f�r� s� lase nici un domeniu �n afar�, el este creatia mintii iscusite si iscoditoare a omului. Cine se mai poate lipsi, �n zilele noastre, de PC, internet, tablet�, telefon mobil si c�te altele? �ncearc� s� spui cuiva c� undele alea de la mobil d�uneaz� creierului. Vei reusi s�-i desprinzi urechea de telefon? Nici vorb�! Ne mai mir�m c� afl�m aproape instantaneu de evenimente petrecute la mii de kilometri distant�? Ori c� putem intra �n leg�tur� cu oricine de oriunde? Din p�cate, omul nu a urmat aceeasi cale a progresului, a r�mas �n urm�, ba putem spune c� s-a �ntors cu fata c�tre trecut, nu pentru a-l cerceta, a-l pretui si a-l folosi, ci doar ca s� porneasc� �n pas vioi, dac� nu alerg�tor, c�tre comuna primitiv�. �ntre progresul tehnic si omul chemat s� se bucure de roadele lui, s-a creat o falie, o pr�pastie, un abis, care cu greu vor putea fi acoperite ori dep�site. Iar dac� vorbim de comuna primitiv�, nu exager�m. Este suficient s� vedeti (chiar v� recomand) dou� filmulete de dou�-trei minute pe internet. Unul ne plimb� de-a lungul unui bulevard din Paris la orele diminetii: saltele, cartoane, c�rpe, sticle, h�rtii, resturi, peturi, doze, sticle si mald�re de gunoi si dejectii umane etc. sau, �ntr-un singur cuv�nt, mizerie. Si pe carosabil, si pe trotuar. Al doilea ne arat� cam aceleasi imagini, dar de data asta �nsufletite de prezenta semenilor nostri care dorm, m�n�nc�, joac� septic, se roag� ori, pur si simplu, se plictisesc. Dac� nu cumva pun la cale un alt Bataclan sau Boulevard des anglais. Asta �n orasul Lumin�! Sub umbra Turnului Eiffel, parc� si el �ncovoiat de povara a ceea ce se petrece la poalele lui. Mai poate �ntreba cineva dac� civilizatia Europei este �n pericol? Nici poveste! Nu este vorba de un pericol potential, ci de un proces demarat si aflat �n derulare.
Un alt fapt: la �nceputul anului trecut, semnatarul acestor r�nduri a publicat „Trandafirul Albastru“. O parte a c�rtii se refer� la viata �n regimul trecut si la �nchisorile comuniste. Ei bine, am fost grozav de mirat (de am�r�ciune ce s� mai vorbesc?!) c�nd am fost �ntrebat: „Domnule, ce ai scris acolo este realitate sau fictiune? Chiar asa? S� fii arestat pentru vorbe? S� fii condamnat la 22 de ani de pusc�rie pentru nimic?“. Sincer s� fiu, dac� �ntrebarea mi-ar fi fost pus� de niste tineri nu m-as fi mirat. Nimic nou. Nu este rar s�-i auzi: „Hai, dom'le, mai terminati cu dictatura si �nchisorile voastre! N-a fost dracul chiar asa de negru!“. Sunt vinovati ei?
„Lucrurile s-au dat peste cap, nu mai avem repere si puncte de sprijin, ne-am pierdut modelele si valorile“
Nu! Noi suntem cu p�catul, pentru c� i-am tinut departe de realitate, s� nu-i stres�m, fiindc� nu i-am obligat s� �nvete istoria veche sau mai recent�, fiindc� am ascuns adev�rul si n-am dat de p�m�nt cu cei care-l numeau pe Eminescu cadavrul din debara, pr�fuit, dep�sit, �nvechit, ca s� facem loc coafezelor si croitorilor deveniti designeri sau stilisti. Dar c�nd o asemenea �ntrebare vine nu din partea unor terchea-berchea sau a unor oameni de nimic, ci dinspre generatia mea, a unora care au m�ncat aceeasi p�ine si au tr�it aceeasi viat� cu mine, lucrurile sunt infinit mai grave dec�t par. Nu e de mirare. Tr�im vremuri apocaliptice, suntem sc�ldati �ntr-o maree perpetu�, f�r� reflux, de degradare, ne-am pierdut discern�m�ntul, capacitatea de interpretare si alegere �ntre bine si r�u, �ntre drept si nedrept. Cum ar putea fi altfel, c�nd omul nu mai stie ce e minciun� si ce este adev�r, ce e realitate si ce e fictiune, ce este hotie adev�rat� sau simpl� delatiune? Si dac� am dovedit hotia si �nsel�ciunea, ce dac�? Condamn�m, adic� ne facem c� pedepsim si sus-pend�m pedeapsa formulat� cu trei cuvinte �nd�r�t, tip�m ca din gur� de sarpe pentru prezumtia de nevinov�tie, c�nd furtul se vede de la o post�, c�nd tic�losul �si conduce nestingherit afacerile dind�r�tul gratiilor sau asteapt� s� fie ales �n functiile publice, �n vreme ce agoniseala, la fel de tic�loas� tic�loas� �i r�m�ne intact�. Ce s-a ales din povestea europarlamentarilor sp�gari, a celor care au devalizat b�ncile, flota, industria de toate genurile, agricultura si tot ce �nsemna bun al tuturor? Nimic, absolut nimic. Ne �ntreb�m dac� familia poate fi compus� si altfel dec�t din b�rbat si femeie, dar nu mai stim cum s� vorbim de Yang si Yin, d�m putere unor glasuri de terchea-berchea care compromit vaccin�rile si l�s�m s� moar� copiii de pojar, ca acum 100 de ani. Ce mai, ne dovedim oameni de nimic, la scar� national�, buni doar de tr�nc�neal�. Lucrurile s-au dat peste cap, nu mai avem repere si puncte de sprijin, ne-am pierdut modelele si valorile, tr�im prost si de azi pe m�ine, pr�pastia dintre cei cu agoniseli necuvenite si cu negru sub unghii si cei multi si n�p�stuiti este tot mai ad�nc�. Ne m�ng�iem cu cresterea economic� de pe h�rtie, nu suntem �n stare s� realiz�m c�tiva kilometri de autostrad�, vorbim de salarii si pensii nesimtite (putin spus!) dar continu�m s�-i pl�tim la acelasi nivel. Din acelasi buzunar �n care nu mai g�sim c�tiva zeci de lei pentru muritorii de foame nevoiti s� cotrob�ie prin pubelele de gunoi, noul sport national. Nu mai avem orizonturi, perspectivele sunt sumbre si nu stim �ncotro ne �ndrept�m. Nici m�car c�tre comuna primitiv�. Fiindc� si ea se bucura de anumite conditii care nu mai sunt. Vreti solutii? Hai, c� aveti haz. Pe cine intereseaz�?
|