Scurt� istorie a sloganelor post revolutionare
�n prima jum�tate a anului 1990, fortele politice de st�nga si de dreapta, au pus bazele unei democratii originale. �n lipsa Parlamentului, toate b�t�liile politice s-au dus la televiziune (vezi sedintele CPUN) si �n strad� (Piata Victoriei, Piata Universit�tii) unde au fost lansate o sumedenie de sloganuri, menite s� fac� istorie. „Moarte comunistilor“, a fost sloganul declansator, care a inflamat opinia public�, bomb� cu fitil scurt, care odat� aprins, risca s� detoneze �ntr-un r�zboi civil. Deoarece nimeni nu a precizat care comunisti ar trebui suprimati, marea mas� a membrilor PCR, existenti p�n� pe 12.01.1990, a descifrat sloganul �n cheia unei declaratii de r�zboi. PCR fusese desfiintat oficial pe 12.01.1990 prin Decretul CFSN. „Moarte intelectualilor“ a fost reactia, la fel de primitiv� a muncitorimii bucurestene, care vedea �n r�ndurile elitei adev�ratul adversar, care lansase sloganul declansator. Elitele bucurestene de dreapta erau pornite pe masa membrilor PCR, deoarece �n numele si cu sprijinul acesteia, partidul guvernase Rom�nia din 1946 p�n� �n 1990. Nu a contat faptul c� aceast� mas�, marcat� de complexul reneg�rii comunismului, a acceptat f�r� ezitare decizia Revolutiei de a desfiinta structurile PCR si decizia CFSN de a desfiinta PCR ca partid. �n acest context, sloganul „Jos comunismul“ lansat din 1990 de fortele de dreapta, �n mitingurile de strad�, a constituit un prilej de nedumerire. Muncitorii bucuresteni au scandat �n replic� „Noi muncim, nu g�ndim“, tax�nd persiflator sloganurile aberante ale dreptei. �n 1990, dup� re�nfiintarea partidelor istorice PNT, PNL si PSDR, st�nga rom�neasc�, puternic reprezentat�, a �ncercat s� echilibreze piata politic�, �nfiint�nd FSN, un puternic partid de st�nga, actiune �nceput� �n 1990 si finalizat� �n 1992. Partidele istorice au dorit restauratia ceea ce viza, dincolo de partea material�, puterea politic� de dinainte de 1944, c�nd st�nga nu era reprezentat�. P�n� �n 2016 s-a dovedit c� restauratia este o opera vetust�, aceasta limit�ndu-se la „restitutio in integrum“. Am avut, istoriceste vorbind, o situatie istoric� ideal�, aceea a alternantei la putere. Orice refuz al electoratului de dreapta de a accepta o st�ng� autentic� ca partener de dialog politic, a iritat excesiv aceast� st�ng�, dornic� de reformare. „Industria este un morman de fiare vechi“, sloganul lansat �n 1990 de premierul Petre Roman, �ntr-un moment neinspirat, a fost semnalul declans�rii pr�busirii economiei nationale si a instal�rii furtului ca metod� de prop�sire pentru o armat� de „b�ieti destepti“. Consecintele acestor actiuni au fost devastatoare �n plan economic si social. „Nu ne vindem tara“ a fost o prim� reactie a majorit�tii populatiei, reactie considerat� nationalist�, populist�, retrograd�, de c�tre cei porniti pe jaf. �n fapt, dup� 27 de ani, sloganul respectiv se dovedeste extrem de realist, de o actualitate crud�. �n general, cu ce s-a v�ndut si s-a retrocedat masiv, Rom�nia nu a ajuns mai prosper�. Pr�busirea economic� a Rom�niei, dup� 1990, s-a datorat �n exclusivitate travers�rii „complexului reneg�rii comunismului“ indus si exacerbat sub presiunea partidelor istorice, care nu au urm�rit, dec�t un singur scop, cel al restauratiei. Masa membrilor FSN s-a opus restauratiei, de dreapta sau de st�nga, at�t �n folosul partidelor istorice, c�t si �n folosul nostalgicilor partidului comunist. F�r� a tine cont de aceast� realitate incontestabil�, a existat si o presiune extern�, menit� s� �ncurajeze demersurile opozitiei instalate dup� alegerile din 20 mai 1990. Un asemenea demers s-a numit Piata Universit�tii, care a avut drept replic� Mineriada 13- 15 iunie.
|