Sportul si Educatia fizic�, dou� concepte diferite
• antrenorul emerit Emilian Floroiu, de la Liceul cu Program Sportiv Roman spune c� sportul a devenit pentru multi lupt� pentru glorie si bani • asta �ndep�rteaz� de valorile fundamentale ale educatiei fizice precum s�n�tatea, educatia, recreerea si socializarea • Educatia fizic� si sportul au un rol definitoriu �n dezvoltarea, at�t fizic�, dar si intelectual� a fiec�rei persoane, �nc� din copil�rie. �n aceast� perioad�, corpul adolescentului trece prin multe schimb�ri din punct de vedere fiziologic si anatomic, uneori acestea aduc�nd at�t disconfort fizic, c�t si tr�iri de ne�ncredere, rusine, excitatie sau inhibitie, ambivalent� ori incertitudine. Activit�tile fizice ajut� la armonizarea corpului, fiind, �n acelasi timp, si o modalitate pl�cut� de desc�rcare a tensiunilor acumulate. Totodat�, ele particip� la dezvoltarea propriei personalit�ti si promoveaz� un mod s�n�tos de viat�, care reprezint� si o alternativ� a unor activit�ti ce devin �n ultimul timp obisnuint� pentru majoritatea tinerilor, precum privitul �n exces la TV, jocurile pe calculator, consumul de alcool, tutun sau narcotice. Urm�rind evenimentele, apare adesea o �ntrebare pus� de p�rinti: „Cum ajut�m adolescentul s� aleag� un drum bun si s� ne r�t�ceasc� pe unul periculos?“. Initial, un r�spuns corespunz�tor ar fi greu de g�sit, dar apar abilit�ti morale, intelectuale sau fizice, �n copil�rie, ceea ce ar face ca p�rintii s� �ncurajeze si s� „altoiasc�“ dragostea pentru sport a propriilor copii. Acestia �ncep a deveni independenti �n actiunile pe care le manifest� si nu mai au nevoie de sustinerea fizic� a p�rintilor. Aceast� perioad� este cea scolar� mic�, 8-10 ani, c�nd copilul este destul de dezvoltat fizic pentru a putea practica un anumit sport si a putea relationa cu un antrenor. Atunci, copilul se poate integra cu usurint� �ntr-un colectiv si nu ar mai fi dependent de p�rinti. Unii reusesc singuri s� aleag� un sport, s�-si doreasc� practicarea acestuia, s�-si anunte p�rintii, s� ajung� la antrenamente, pe c�nd altii, fiind usor influentabili si neav�nd un concept propriu la ceea ce �si doresc au nevoie de adulti, care s�-i ajute s� fac� pasul c�tre sport si �n stabilirea relatiei cu antrenorul. Problema acut� se pune atunci c�nd p�rintii nu s�nt interesati s� practice si copiii lor un mod s�n�tos de viat� si devin indiferenti fat� de activit�tile acestora. Astfel, pe fondul lipsei de atitudine, multi copii s�nt atrasi pe drumuri gresite, fie de c�tre prieteni, fie chiar de proprii p�rinti. Termenul de „Sport“ tinde s� �nglobeze toate activit�tile de competitie, fie c� au dominanta recreativ� sau educativ�, fie c� au o orientare comercial�, chiar profesional�. Prima dificultate const� �n reprezentarea corect� a notiunii de Sport pentru toti, al�turi de Sportul pentru „elite“. �n general, se scot �n evident� laturile pozitive ale sportului de performant� si se trec cu vederea cele negative, precum antrenament sever si nemilos, competitie rigid� si, de multe ori, incorect�, imperative politice si financiare, care orienteaz� sportul spre senzational, vedetism, fals amatorism, �n goana dup� performante si reprezentare. Toate acestea elimin�, din start, pe toti cei care s�nt mai putin dotati sau dispusi la aceste conditii. �n acest context, „Sportul“ este o activitate de �ntrecere, �n care se valorific� intensiv formele de practicare a exercitiului fizic, �n vederea obtinerii de c�tre individ sau colectiv a perfection�rii morfo-functionale si psihice, concretizate �n dep�sirea adversarului, printr-o victorie cu orice pret. Astfel, „Sportul“ a devenit „lupta pentru glorie si bani“ si se �ndep�rteaz� de valorile fundamentale ale educatiei fizice, care s�nt s�n�tatea, educatia, recreerea si socializarea.
Antrenor emerit Emilian FLOROIU, seful Catedrei de atletism de la LPS Roman
N.R.: Subtitlurile acestui articol apartin Redactiei Monitorul
|