Despre c�rti, titluri si... capcane
Bine-a zis cine-a zis c� acolo unde-i mult� destept�ciune, gata, si prostia-si face loc. Ba, dac� mai lu�m seama la alt� spus� cu t�lc - prostia neg�ndit� nu are niciun farmec - mai c� ne minun�m de gafele de care ne izbim �n fiecare zi.
C� unele apartin unora mai putin scoliti si f�r� pretentii, mai treac�-mearg�, le trecem cu usurint� la capitolul umorului involuntar, precum perlele elevilor la bacalaureat sau la sectiunea Din putul g�ndirii, marca academia Catavencu.
Dar c�nd ele izvor�sc din mintile unora cu temeinic� preg�tire si experient�, care ne dau lectii de viat� si comportament, n-ai cum s� r�m�i indiferent, si mai c�-ti vine - vorba lui Top�rceanu - s�-ti lasi balt�, toate interesele.
Nu de mult� vreme, HUMANITAS, editur� cu staif, care nu public�, Doamne p�zeste, nimic la �nt�mplare, ne-a bucurat mintea si sufletele cu cartea despre Neagu Djuvara, o antologie/biografie ilustrat� a marelui g�nditor, c�ruia Dumnezeu i-a h�r�zit mai bine de un veac de viat� tr�it� la intensitate maxim�.
N-ai cum s� nu remarci tinuta editorial� remarcabil�, aproape bibliofil�, de pe supracoperta c�reia �ndr�gitul subiect ne z�mbeste �ntr-o tinut� la fel de �ngrijit�, demn� de un dandy c�zut din alt� lume, cum �l caracterizeaz� Gabriel Liiceanu, cel care a prefatat cartea, si nu mai putin director general al editurii amintite.
Sincer vorbind, n-am stiut niciodat� ce s� pretuiesc mai mult la distinsul personaj: sinceritatea, dictia, limbajul, umorul, dragostea de neam si de tar�, obiectivitatea, stiinta mesajului ori modestia - ca s� enumer doar c�teva din tr�s�turile sale - cu care �si face aparitia �n spatiul public, nu doar de florile m�rului ori ca s� epateze cu sentinte �mprumutate ori r�suflate, ci pentru a ne �mp�rt�si din marea sa experient�, din propriile credinte si opinii.
Au fost firesti si ner�bdarea si interesul cu care am citit cartea, �ns� am fost pe deplin r�spl�tit, fiindc� lectura mi-a �ntregit portretul uriasei sale personalit�ti, dac� nu unicat, cel putin rar �n spatiul culturii noastre, model net�g�duit de comunicare cu semenii.
Amintiri sau interviuri exprimate la persoana �nt�ia, relat�ri obiective la persoana a III-a, ca si imaginile atinse de patina lucrurilor vechi, �n alb-negru, confer� urzeal� si textur� de calitate c�rtii, departe de o biografie romantat�, din care g�sesti pe toate drumurile. E greu de caracterizat �ntr-o sintagm� f�r� gres acest mozaic inedit, alc�tuit cu migal�, cu meticulozitate si art�, fragment cu fragment (ca s� m� refer la titlu), de care-ti pare r�u s�-l abandonezi. Este o carte care te �ndeamn� s� o reiei ori s� revii asupra unor detalii, care nu te las� indiferent, �ti d� de g�ndit, te oblig� si pe tine s�-ti pui mintea la contributie si c�reia �i g�sesti un loc special �n bibliotec�, ca s-o g�sesti f�r� dificultate, la nevoie.
Este drept c� ineditul titlului contrariaz�. De ce 444? Chiar le-a num�rat editorul? De cele mai multe ori, oamenii se agat� de 77, 100, 101 sau 1001. Ori dac� este vorba de titulaturi speciale, te opresti asupra lor. Nu cred c� exist� vizitator pe lumea asta care, �n fata frescei „Cina cea de tain�“* a lui Leonardo da Vinci, s� nu fi num�rat personajele: „da, sunt doisprezece apostoli si cu Iisus treisprezece, nu a gresit maestrul“.
E drept c� nu am num�rat cele 444 de fragmente(?!?) ale c�rtii, fie ele si memorabile, s� v�d dac� cei care s-au �ngrijit de ea nu ne-au tras �n piept (cum se �nt�mpl� frecvent �n societatea noastr� modern�), dar nu m-am putut �mpiedica s� m� �ntreb: oare personajul central al c�rtii s� fie compus numai din 444 de fragmente? Anatomice? Istorice ? Cine-si permite s�-l fragmenteze? Si cum?
Autorii si redactorii nu ne spun despre ce fragmente este vorba. Nu cred c� nu cunosc definitia cuv�ntului: bucat�, parte, fr�ntur�, fractiune dintr-un tot. Ca atare, ei ne ofer� fragmente. De/din ce? C� se sub�ntelege c� e vorba de idei, sentinte sau enunturi exprimate de distinsul Neagu Djuvara e altceva, dar incorectitudinea formul�rii titlului este surprinz�toare si mai mult dec�t flagrant�. Cum a putut trece neobservat� pe sub at�tea si at�tea priviri dedate si cu gramatica, si cu DEX-ul? Cum a fost posibil ca o asemenea realizare de rafinament si valoare s� cad� prad� unei capcane lingvistice?
O erat� devine absolut necesar�.
Nu de dragul eratei �n sine, ci pentru c� compromite si ur�teste o reusit� incontestabil�, un document sortit s� d�inuiasc�.
|