Despre viat�, flori, ie si traditii cu o s�teanc� de sub Ceahl�u
• la Izvorul Muntelui, o gospod�rie sare �n ochii celor ce se-ndreapt� spre potecile ce duc pe Ceahl�u • curtea e plin� de flori, iar casa �mbr�cat� �n strai popular cu toale de l�n�, covoare, cuverturi cu itisoare, stergare din p�nz� si costume populare • „Mi-au fost dragi si le-am adunat �n timp. Prin aceste obiecte m� simt aproape de str�mosii mei“, spune Elena Fer�str�oaru •
�n drum spre crestele Ceahl�ului, prin Izvoru Muntelui, ochiul iscoditor al privitorului este atras de o gospod�rie situat� pe malul st�ng al apei, unde o puzderie de culori te invit� s� z�bovesti m�car pentru o clip� �ntru admiratie. Proprietara, Elena Fer�str�oaru, mare iubitoare de flori, o femeie simpl�, dar cu ochi de „artist“, si-a smuls din „bruma“ terenului arabil aproximativ o pr�jin�, ced�nd-o cu generozitate florilor de peste an. Asa s-a ajuns ca acum, la ceas de R�pciune, gr�dina s� capete coloritul unui curcubeu si-n mijlocul ei st�p�na florilor, tanti Ileana. Ea �ns�si o floare prin portul national ce-l poart� cu cinste nu numai la ceas de s�rb�toare, ci ori de c�te ori doreste s� fie �n comuniune cu arta popular� rom�neasc� si mediul din jur. „Am iubit �n viat� florile, costumul popular si gospod�ria. Cu ele m-am n�scut si cu ele �n jurul meu vreau s� m� petrec. Dac� florile din gr�din� se nasc, mor si iar se nasc, florile costumului popular rezist� �n timp at�t c�t exist� omul care s� le iubeasc� si �mbr�c� ia, catrinta sau bundita. Nu �nt�mpl�tor, costumul cu care s�nt �mbr�cat� are peste o sut� de ani, mostenindu-l de la str�bunica mea, de loc din Buhalnita. Si dac� tot vorbeam despre flori, acestea cusute pe bluz� �si p�streaz� la fel de vie culoarea si ast�zi“, ne-a povestit tanti Ileana Ferestr�oaru, m�ndr� foc de florile din jur, fie c� se cheam� �n limbaj popular crizanteme, dalii, ochiul boului, cavaleri, capul cucului sau cele care compun motivele populare ale altitei. Le �ngrijeste cu mare dragoste si se bucur� de fiecare petal�, care-si arunc� z�mbetul spre soare. Cu gospodina satului de la poalele Ceahl�ului am f�cut cunostint� la biseric� cu ceva timp �n urm�, privirea fiindu-mi atras� de frumosul costum popular, pe care-l �mbr�case �ntru cinstirea Domnului. „Cum s� nu �mbrac traditionalul costum popular c�nd merg la biseric�? Eu, ca t�ranc� de la munte, cred c� cea mai mare cinstire adus� lui Dumnezeu este s� �ngenunchezi �n fata Sa �n strai de s�rb�toare. Si v� spun cu m�ndrie c� parc� si biserica este mai frumoas�, c�nd �n fata icoanei �ngenuncheaz� gospodarii �n costum popular“, spune cu evlavie femeia.
„Viata trebuie tr�it�, indiferent de necazuri“
Discut�nd mai �ndeaproape, aveam s� aflu c� munteanca pe care viata a purtat-o spre satul umbros de sub Ceahl�u, a v�zut lumina la Buhalnita �ntr-o familie cu zece copii, sapte fete si trei b�ieti, dintre care ast�zi se mai afl� printre noi doar cinci. Si tin str�ns� leg�tura �ntre ei. „Nu ne-am certat �ntre noi, nici la moartea p�rintilor, nici de la p�m�nt, pentru c� am fost �nv�tati s� ne iubim. P�m�ntul de pe urma c�ruia tr�iesc este de la fostul meu sot, care a plecat la ceruri nu cu multi ani �n urm� si care a fost un b�rbat vrednic si un om bun. Am cu el un fecior, pe Costic�, care locuieste cu noi. Spun noi, deoarece mi-am ref�cut viata cu actualul b�rbat, un om tot din Buhalnita, v�duv si el, dar cu care cas� bun� fac. Ce s�-i faci? Viata trebuie tr�it�, indiferent de necazuri“, a povestit gospodina, care ne mai spune c� traiul nu-i unul usor �n zona de munte. �n gospod�ria familiei s�nt si sapte vaci, �n var� fiind trud� mult� la adunatul a 14 cl�i de f�n pentru a trece iarna. Ca iubitoare de traditii, se m�ndreste si cu propria cas�, �mbr�cat� la r�ndu-i �n strai popular. Peste tot te �nt�mpin� covorul cu flori, tolul din l�n�, cuvertura cu itisoare, stergarul din p�nz� de in tesut� �n cas� si multe alte obiecte, ce ar putea decora oric�nd o sal� de expozitie dintr-un muzeu etnografic. „Mi-au fost dragi si le-am adunat �n timp. Prin aceste obiecte m� simt aproape de str�mosii mei, chiar dac� nu se mai afl� printre noi“, ni se dest�inuie interlocutoarea, purt�nd �n glas nostalgia unor vremi demult apuse. Din discutii am �nteles c� are un suflet d�ruit semenilor, indiferent de gradul de rudenie. „Asa m-am n�scut si cred c� si surorile si fratii mei au fost la fel de buni. Port �n sufletul meu c�te o durere pentru fiecare �n parte. Si mai cred c� traiul de la poalele Ceahl�ului mi-a deschis sufletul c�tre semeni, indiferent de rang. Am s� v� spun ceva! C�nd am fost anul �sta la hram, la M�n�stirea Cerebuc, fiind �mbr�cat� �n port popular, p�rintele nu m-a l�sat s�-i s�rut m�na, ba dimpotriv� s-a plecat cu evlavie �n fata mea. Pentru mine, gestul s�u a fost ca un balsam“, a afirmat femeia. Si chiar dac� este dedicat� credintei �n Dumnezeu, pentru tanti Ileana fiecare clip� �nseamn� tr�ire intens�. Asociez afirmatia cu prezenta sa activ� la Festivalul pl�cintelor, activitate organizat� cu un an �n urm� la Izvorul Muntelui, de Zilele Bicazului, c�nd gospodina locului pe l�ng� implicarea �n coptul traditionalei delicatese, un deliciu pentru degust�tori, a pus-o si de-o s�rb� de s�lta p�m�ntul sub t�lpile sale. Dialogul cu izvoranca, ce bate la poarta celui de-al optzecilea an de viat�, a fost mult mai amplu, dar esenta consider�m c� a fost prezentat� aici. Bine ar fi dac� generatia t�n�r� ar �ntelege ceva din cele spuse cu sinceritate de o rom�nc� sadea, de c�tre tanti Ileana Fer�str�oaru, ce-si duce viata sub crestele Ceahl�ului, lesne de v�zut din Izvorul Muntelui.
|