Atentie, c� iar ne vor binele!
Luciditatea e uneori greu de suportat. Te oblig� s� te freci serios la ochi, dac�-ti silesti privirea s� asiste cu atentie la circul zilnic prestat, cu pretentii de seriozitate, de c�tre politicienii nostri. Statul mesianic, copiii si cosmarul lumii �ntoarse pe dos sunt ultimele chestiuni care agit� spiritele. Cu surle si tr�mbite toat� clasa politic� ne anunta c� �n acest an nu se vor mai face pomeni electorale pentru a nu mai periclita macrostabilitatea. Domnul D�ncu �nsusi ne anunta, mai ieri, c� nu se vor face astfel de gesturi. Foarte bine, putem si noi s� parcurgem o perioad� de alegeri f�r� s�-si mai dea coate partidele s� ias� �n fat� ca s� ne arate ce „grijulii“ sunt ele cu soarta noastr�.
C�nd colo ce s� vezi, iese ca un iepure din p�l�ria iluzionistului (c� doar asta e politicianul, nu-i asa?) propunerea de ridicare a nivelului indemnizatiei pentru cresterea copilului. Treab� puternic emotional�, necesar� dac� vrem s� creasc� natalitatea, s� fie �mbun�t�tite conditiile �n care cresc copiii si asa mai departe. Nu voi pune �n discutie c� iar se �ncalc� o lege si anume Legea bugetului �n care nu a fost cuprins� o astfel de m�sur� si ca atare nu exist� resurs� financiar� (oricum e banal, pentru ei, s� desconsidere legalitatea). Dar ce conteaz�, sunt la ad�post partidele pentru c� „tehnocratii“ trebuie s� duc� la bun sf�rsit aberatia si apoi, c�nd vor �ncepe iar t�ierile, dup� ultimele alegeri, pe ei se va da vina . Vom fi „l�muriti“, a c�ta oar�, c� e preferabil „r�ul mai mic“ adic� politicienii, vesnicii nostri politicieni care mor de grija noastr� ca Oprea, Dragnea, Ioan Oltean, Dobritoiu, Rizea, Doina Tudor et co. Voi pune �ntrebarea referitoare la situatia real� �n care se g�sesc , at�t mamele c�t si copiii, lipsiti de orice protectie �n fata abuzurilor , situatie despre care statul nu face vorbire si nici nu rezolv�. �ntreb, dup� ce trec cei doi ani „indemnizati“ ce perspective are copilul cu un sistem de �nv�t�m�nt debusolat, un sistem de s�n�tate care este el �nsusi �n „terapie intensiv�“, cu o situatie a lipsei de infrastructur� si a lipsei locurilor de munc�. Dar asta nu mai conteaz� pentru c� , p�n� atunci, alegerile trec si vajnicii nostri conduc�tori (care vor fi iesit din p�l�ria cu iluzii) ne vor explica, doct, cum „nu se poate“ pentru c� la asta se pricep cel mai bine.
Nu e nevoie de investitii, cum nu a f�cut nici Ponta, pentru c� acestea �si v�d roadele �n timp si ei se gr�besc. Nu e nevoie de reform� structural� (nici nu prea stiu ei ce �nsemn�) c�ci le-ar r�m�ne multi emuli f�r� sinecuri. Dar, e bine s� d�m „panem et circenses“ pentru c� „vulgul“ (adic� noi, cei pe care ei de fapt �i dispretuiesc) va aplauda si va urma �ndemnurile celor care, nu-i asa, se zbat zilnic pentru „t�risoar�“. Problema este c� atunci c�nd nu ne fascineaz� vreun derbedeu strecurat �n „elita“ politic� si pe care �l credem si �l urm�m, ne umplem timpul cre�nd niste „modele“ care, dup� mintea noastr�, se apropie de perfectiune, dar pe care nu vrem s� le urm�m ci doar s� beneficiem de pe urma lor. Toate acestea au s�pat la temelia clasei de mijloc, au f�r�mitat centrul politic, ce-i furnizeaz� coloana vertebral� democratiei autentice si le-a sf�r�mat multora optiunile democratice. Analiz�m chestiunea, mai t�rziu, �n „Democratie f�r� democrati“. Acest comportament, al lor si al nostrum, duce pe c�i gresite si, prin urmare, va veni si scadenta pentru plata „erorilor“ planificate de ei si decontate de noi. P�n� atunci, accept�m c� „errare humanum est“ dar si voi trebuie s� fiti de accord c� „perseverare diabolicum“. Apropo, toat� lumea stie care „voi“!
|