Un G�nd
Respectul politicianului rom�n pentru cet�teni este de notorietate: egal cu zero. Au fost rare si, cel mai adesea esuate �n pierzanie, proiecte colective dedicate „independentei“, unei gestiuni autonome a c�ilor de urmat, a priorit�tilor, eforturilor angajate si riscurilor asumate. Cel mai adesea, astfel de �ncerc�ri au r�mas la nivel de „aventuri“... P�rem s� fim de veacuri (milenii?) un popor „�n asteptare“. Sun� cam prost. Avem o serie de politicieni care pretind c� vor schimbarea clasei politice si clameaz� capital politic si social prin auto-legitimarea ca „noua clas� politic�“, desi ei provin din fosta sau actuala clas� politic�. Avem o serie de misc�ri si actiuni la firul ierbii care �ns� nu-si (mai) g�sesc drumul �n vacarmul vocilor care clameaz� viitorul si schimbarea. La ce s� ne astept�m, sincer si lucid, de la politicienii din „frumoasa noastr� Perl�“? Asemeni „generalului de P�sl�“ si „smecherului de Alexandria“ ori a cuplului de „stand up comedy“ din „dreapta“ esicherului politic, acolitii lor locali umbl� cu o vrabie lesinat� pe post de cioar� vopsit� �ncerc�nd s� ne v�nd� si blana ursului din p�durile defrisate ale Neamtului. Deficitul de �ncredere, pe planuri si nivele multiple domin�, ca mecanism, tocmai dependenta de asteptare. Sau, de ce nu, de bun simt comun. „S� vedem ce-o s� fie“ - nu a r�mas aceasta, de veacuri, lozinca neamului?! „Ne-om descurca noi cumva“. „Dac� nu, alt�dat�!“. „Asta e! La noi nu se poate!“. „Ungurii, sau rusii, sunt de vin�!..“. Paradoxal, nu suntem pesimisti!! R�m�nem surprinz�tor de veseli. Chiar si dup� intervale dintre cele mai p�guboase. Privim ghinionul ca pe ceva mai cur�nd trec�tor, superficial, �ntr-o realitate cu ad�ncimi necunoscute, chiar perene. De aici, o hor� f�r� oprire, jocuri succesive gener�nd o z�p�ceal� istoric� pe c�t de incoerent�, pe at�t de trainic�. Desigur, la limita mediocrit�tii. Adev�r trist. Ca rom�ni, ne m�ndrim nu cu putine compromisuri. La nivel individual, dar si pe c�mpuri mari, dintre cele mai sofisticate: cultur�, stiint�, piete, tehnologie…. Ca tar�, popor, r�m�nem la periferie. Eventual la granita dintre imperii aflate �n conflict. Astept�m s� fim tr�dati, v�nduti! Sau doar folositi... Plec�ndu-ne politicos sau scr�snind din dinti �n fata noilor „oaspeti“.
Si astfel m� str�bate un g�nd si nu unul duios!
Subcultura supunerii
Am dob�ndit, �n timp, o subcultur� a supunerii, subordon�rii, complicit�tii, tr�d�rilor succesive, multilaterale, prezentate generos �n manualele scolare ca acte de eroism individual sau colectiv. Da, uneori rom�nii �ntrec astept�rile! Fac surprize... Desigur, afl�m mai t�rziu c� doar le execut�. Sub coordonarea atent� a noilor st�p�ni.
O ignorant� instalat�, atotcuprinz�toare, derivat�, pe de o parte, dintr-o nevoie modest� de informare exact� si la zi, puternic conectat� �n acceptarea lejer� a datelor devenite banale, la nesf�rsit repetate �n lumea �n care tr�im. Nout�ti?! Despre viata intim� a unor „vedete“, domnisoare cu urme de bikini si fl�c�i cu urme de creier. Eventual scandaluri despre cei proasp�t �mbog�titi sau vremelnic la putere. Aceast� ignorant� colectiv�, ca moda, nu vine doar din partea uzual� a prostiei ca modalitate comod� de a tr�i de la o zi la alta, de la un necaz la altul. Savoarea ignorantei tine de privilegiul ipocriziei.
Vedem cum cortegiul de traseisti si resapati se insinueaz�, din nou, �n prim-plan cu av�nt, ipocrizie si suficient�, nederanjati de lipsa lor de bun simt sau de vreo ripost� coerent� si eficient� din partea noastr�, a tuturor celor ce urmeaz� s� fim, din nou, folositi. E p�cat c� „vocea str�zii“ este din ce �n ce mai putin auzit� si �nlocuit� de o serie de alte voci, care perpetueaz� aceeasi confuzie de valori si avanseaz� o agend� strict auto-interesat�. E p�cat c� societatea civil�, �n primul r�nd, este at�t de divizat� si nu a fost capabil� s� reactioneze unit si coerent la evenimentele cheie. Rolul indiferentei, �n tar� si �n urbe, concureaz� cu indicatori strategici de marc�. Reprezint� un pilon al realit�tii actuale. Un zid de nep�truns pe care se lipesc afise dintre cele mai excitante. �n deplin� libertate de alegere, expresie de sine si asociere, indiferenta s-a impus ca unul dintre cei mai solizi st�p�ni, necrut�tori, ai vietii curente. O baleg� s�n�toas� pe versul: „desteapt�-te rom�ne!“ Dac� v-am sup�rat cu ceva, eu v� iert!
|