Legiferãm, legiferãm, pînã ne gãsim un loc
Se apropie finalul celei de a saptea legislaturi a Parlamentului si alesii neamului se pregãtesc sã-si facã bagajele de ducã, marcati de o îngrijorare crescândã. Mai ales de când cu prãdalnicele „criterii de integritate“ ale partidelor compromise, senatorii si deputatii nu-si mai gãsesc rosturile zilelor ce vor urma dupã viata parlamentarã. S-a declansat o zbatere subteranã, aparent greu de sesizat la prima vedere, în a cãuta noi oportunitãti, în afara Parlamentului, care sã asigure supravietuirea ex-parlamentarului în conditii, cel putin la fel de confortabile, pe drumul propãsirii continue. Existã o foame de locuri cãldute, care dacã nu existã trebuie sã fie create în regim de urgentã.
Inventivitatea nu are limite în acest sens. S-a gãsit solutia creãrii de noi si noi organisme de „utilitate publicã“, care sã asigure functii bãnoase si suspuse pentru cei care nu vor mai fi parlamentari si pentru clientela partidelor din care acestia provin. Locul unde astfel de oportunitãti pot fi create este Parlamentul în care initiatorii solutiilor de supravietuire îsi transpun intentiile de viitor în legi. La Senat, în prezent se coace la foc potrivit, un proiect de lege, care vizeazã un nou model de organizare, prin asociere, a consilierilor juridici de tot neamul, de pe întreg teritoriul României. ÃŽmpotriva vointei lor, se doreste ca acestia sã fie ajutati sã treacã strada prin asociere fortatã într-un ORDIN unde sã activeze pe bazã de autorizatii si cotizatii. Structurile piramidale de conducere ale Ordinului vor fi constituite de sus în jos, modelul neavând nimic democratic si constitutional. Bucurestiul, care conform modelului propus este rampa de lansare a Ordinului, are deja conducerea ocupatã de initiatorii legii, care au prerogative de zei peste muritorii cu studii juridice. Unul dintre initiatorii proiectului este senatorul Ioan Chelaru, care mult as vrea sã stiu, cu ce i-au cãsunat consilierii juridici si de ce tine neapãrat sã-i vadã înregimentati sub flamurile unei initiative controversate. Poate nu toti , dar suficienti consilieri juridici, din interes profesional, sunt cuprinsi în structuri asociative, pe specialitãti, participând la activitãti, organizate pe plan national sau international. Sub tãvãlugul noii legi, acesti consilieri vor fi fortati sã renunte la apartenenta la asocieri, dacã vor sã mai profeseze în continuare. Nu ar fi nimic de comentat dacã acest Ordin ar fi o structurã care sã se realizeze, de jos în sus, în mod voluntar si care sã coexiste în paralel cu alte structuri asociative, deja existente si care sã ofere oportunitãti stimulative pentru consilierii membri. Dar Ordinul se doreste a fi UNIC pe tarã, sã detinã întreg monopolul organizãrii si autorizãrii, sã nu permitã practicarea meseriei de consilier juridic, decât propriilor membri si bineînteles pe bazã de cotizare pe principiul cotei parte. Calitatea de membru al Ordinului presupune obedientã fatã de aceastã structurã si mai ales fatã de conducerea piramidalã. Numai comunistii mai practicau înregimentãri de anvergura aceasta. Modelul Ordinului nu este nici pe departe o premierã. Cunosc multiple încercãri de înregimentare, pe baza unor legi cu dedicatie, a diferitelor categorii profesionale, în care autorii legilor, tineau mortis sã asigure dominarea si organizarea profesionalã, în structuri exclusiviste, care sã decidã cine are dreptul sã profeseze si cine nu. Astfel, un instructor de conducere auto din Bacãu, care a recunoscut public cã a mijlocit mita pentru politie, în obtinerea permiselor auto pentru cei pe care îi instruia, si-a convins alesii parlamentari din circumscriptie sã lanseze un proiect de lege, prin care toti instructorii auto sã fie înregimentati în nu stiu ce Camerã, unde, pe bazã de autorizare si cotizatie, sã aibã dreptul de a profesa. Interesant este, cã în astfel de legi, reglementãrile referitoare la domeniu, cuprind circa 20-25 % din continut, restul reglementând modul cum se organizeazã structura, care este schema piramidalã, cum se aleg (bineînteles de sus în jos) conducerile, cum se stabilesc retributiile acestora si cum se percep cotizatiile. Elementul comun al tuturor proiectelor de astfel de legi este cel legat de conditionarea profesãrii de plata cotizatiei, ceea ce este „curat neconstitutional. Nu cu mult timp în urmã, o astfel de tentativã legislativã viza zona asigurãrilor de daune auto. Nu se poate spune cã domeniul respectiv nu ar trebui reformat. Dar aiuritor este modelul propus, printr-un proiect de lege, care pentru unii parlamentari fãrã viitor se pare a fi manã cereascã. Se vede de la o postã cã o mânã de interesati, unii chiar din Neamt, cautã sã punã mâna pe activitatea de acordare a despãgubirilor auto, pentru a decide discretionar cum sã se realizeze plata acestora, impunând justitiei solutii unice, limitându-se dreptul de contestare în instante. Principalii beneficiari ai unei astfel de legi ar trebui sã fie posesorii de asigurãri RCA si CASCO, dar nu este asa. Principalii beneficiari sunt unitãtile autoservice, care vor sã facã legea în asigurãri. Alegerile parlamentare se apropie si în unele comisii parlamentare este fierbere mare. Legile cu dedicatie trebuie promovate cât mai repede. Disperarea induce foamea de locuri pentru parlamentarii care nu se mai regãsesc pe liste.
|
Autentificare
