Revolutie sau lovitur� de stat? (I)
Prezenta opinie nu este o pledoarie pentru disculparea cuiva, ci pentru o logic� corect� (Autorul). S-au comemorat recent 26 de ani de la victoria Revolutiei din decembrie 1989. Anul acesta, comemorarea a fost marcat� de protestul revolutionarilor si a altor categorii, declansat de decizia procurorilor militari de a clasa Dosarul Revolutiei Rom�ne, care fusese redeschis. Evenimentele din decembrie 1989 au f�cut obiectul a 4.544 dosare penale, �n care parchetele militare au fost implicate pentru cercetare. �n 112 dosare au fost trimise �n judecat� 188 cadre militare si 87 de civili. �n logica evenimentelor, primul semnal a fost dat la Iasi �n 14 decembrie, fiind continuat si pus �n oper� la Timisoara �n 17 decembrie, unde p�n� pe 20 decembrie a c�p�tat sens, cu pretul vietii a 73 timisoreni. La Bucuresti a fost ultimul act al trilogiei eroice, desf�surat �n zilele de 21 si 22 decembrie, soldat cu 126 de morti si cu fuga celor doi ceausesti din sediul C.C. pe 22 decembrie la ora 12 . Fuga a �nsemnat pentru mai toti cei din Bucuresti prezenti sau informati imediat despre eveniment c� principalele structuri, de partid si de stat, au fost decapitate. Abia la ora 12.30, dup� fuga cuplului, c�nd Televiziunea Rom�n� a �nceput s� emit� f�r� �ntrerupere si f�r� cenzur�, provincia a aflat uluit� c� ceausestii au fugit, c� la Bucuresti s-a declansat o Revolutie care a provocat c�derea regimului, c� exist� riposta unor teroristi, c� armata, securitatea si militia este de partea poporului, c� se trage pe str�zi, c� mor oameni si c� a fost constituit Frontul Salv�rii Nationale. �n seara zilei de 22, toat� populatia Rom�niei a aflat c� a fost constituit Consiliul FSN, noul organism al puterii de stat. Provincia a aplaudat , consider�nd scenariul unanim �mp�rt�sit.
Nu conteaz� ce vrea si cum g�ndeste provincia?
Statutul meu, de cet�tean din provincie, m� oblig� s� constat c� �n toate vremurile, scenariile se scriu la Bucuresti, actorii trebuie s� aib� buletin de Capital�, iar provinciei nu-i r�m�ne dec�t rolul de a aplauda, �n calitate de spectator. Dac� �nainte de 1990 scenariile erau transmise provinciei prin intermediul structurilor PCR si media aservit�, ast�zi scenariile sunt transmise prin numeroasele mijloace media aservite Puterii sau Opozitiei, dup� caz. �ntr-un sistem democratic, scenariile lansate de un grup �n spatiul public nu reprezint� problematica de interes general a societ�tii, ci o problematic� marginal� a acesteia. �n cazul Revolutiei, unicitatea scenariului transmis a constituit problematica de interes general, scandat� la Timisoara si �n Bucuresti, la momentele cheie, sintetizat �n „Jos Ceausescu!“. Nu este un secret c� Provincia a fost permanent manipulat�, �n scopul de a asigura suportul popular necesar tuturor scenariilor, inclusiv pentru cele marginale. Revolutia si-a atins scopul �ntr-un timp aproape record, deoarece a avut un mesaj unic, de interes general, lansat �ntr-un context extern si intern, extrem de favorabil. �n contextul extern, rolul primordial l-a jucat �ntelegerea de la Malta din 2-3 decembrie 1989, dintre Bush si Gorbaciov si apoi de la Kiev, dintre Gorbaciov si Mitterand, unde au fost programate schimb�ri radicale �n Rom�nia pentru data de 21 decembrie. Aceste lucruri au fost cunoscute de Iulian Vlad si partial de Ceausescu si apropiatii s�i. �n contextul extern se �nscriau si miscarea Solidaritatea din Polonia, d�rmarea zidului Berlinului , perestroika si glasnostul din URSS , schimb�rile de regim �n Cehoslovacia si Bulgaria. Aceste evenimente erau cunoscute de �ntreaga tar� prin Europa Liber� si Vocea Americii, care erau ascultate si comentate f�r� prea multe rezerve, �n spatiul public. Contextul intern era dominat de ura �ntregii populatii �mpotriva lui Ceausescu si a regimului s�u. Securitatea cunostea care era dimensiunea urii populatiei. Cea din provincie devenise si ea constient� de iminentul sf�rsit al regimului, dar astepta momentul prielnic al declans�rii schimb�rii. Revolta brasovenilor din 1987 a demonstrat c� revoltele izolate nu au sanse de izb�nd�. Esecul Iasului din 14 decembrie nu a f�cut dec�t s� confirme. Revolta Timisoarei, gafa lui Ceausescu de a organiza mitingul �n 21 decembrie si diversiunea „r�zboiul electronic“, au constituit sansa izbucnirii si succesul revoltei �n Bucuresti �n 21-22 decembrie. Provincia nu prea avea cunostint� despre aceste evenimente, dec�t din relat�rile posturilor de radio str�ine. Dar �n relat�rile despre conflictul populatiei Timisoarei cu Armata, posturile str�ine pomeneau despre 60.000 de morti, cifr� preluat� si de TVR , c�nd �n realitate au fost 73. De pe atunci au ap�rut dovezile manipul�rii populatiei, cu predilectie a celei din provincie. Mijloacele media ale PCR au prezentat evenimentele de la Timisoara ca oper� exclusiv� a „agenturilor str�ine“ si a „iredentismului maghiar“. A fost evident c� ceva nu se lega �n logica lucrurilor si populatiei nu i-a r�mas dec�t s� colporteze, sporind si mai mult confuzia.
Complexul tr�d�torului - a tr�da f�r� a fi acuzat de tr�dare
Generalul Iulian Vlad - seful securit�tii, stia despre �ntelegerea de la Malta si a realizat c� sarcina lui este s� g�seasc� momentul �n care s� tr�deze regimul, f�r� a putea fi acuzat de tr�dare. Dac� �n ceasul al 12-lea, Iulian Vlad nu ar fi tr�dat regimul Ceausescu, num�rul victimelor revolutiei ar fi fost cu mult mai mare, de ambele p�rti. �n dimineata zilei de 22 decembrie, Vlad a ordonat securit�tii s� depun� armele la rastel si s� nu se implice �n ap�rarea fostului regim. Un astfel de ordin a primit si militia. Despre pasivitatea securit�tii si a militiei din dimineata de 22 decembrie provincia nu stia, dar trebuia s� afle �n cel mai scurt timp, pentru protectia acestora �n fata furiei populare. Informatorii si interlopii au fost printre revolutionari, pe locurile din fat�. Primii care au aflat c� securitatea si militia nu vor riposta au fost rudele, prietenii, cunoscutii si informatorii acestora. Asa se explic� simultaneitatea aparitiei grupurilor eterogene de muncitori, functionari, studenti, intelectuali, informatori, bisnitari si interlopi �n strad�, imediat dup� ora 12,30 �n jurul cl�dirilor oficiale. �n majoritatea oraselor, cl�dirile organismelor de partid si de stat erau goale, activistii p�r�sindu-le �nc� de pe 21 decembrie. De regul� nu au existat conflicte, ca si �n cazul de la Piatra Neamt si celelalte orase ale judetului. Pentru provincie a fost semnalul c� structurile teritoriale ale PCR erau �n faza autodizolv�rii, operatiune la care au contribuit definitoriu majoritatea cov�rsitoare a membrilor PCR, care nu au sustinut regimul ceausist. Despre aceast� autodizolvare, bucurestenii nu aveau stiint�. Poate o intuiau, dar Bucurestiul nu a avut timp s� g�seasc� rim� si alternativ� la sloganul „Azi �n Timisoara, m�ine �n toat� tara“.
Premier� f�r� actorii principali si implicarea Armatei �n Revolutie
�n acest context istoric, de pe lista actorilor de merit ai Revolutiei lipseste actorul anonim, al c�rui merit a fost definitoriu �n pr�busirea regimului. Este vorba despre populatia Rom�niei, care nu a iesit �n strad� s� conteste regimul pe 22 decembrie. Acestei populatii, care n-a miscat un deget �n ap�rarea regimului Ceausescu, i s-a imputat de c�tre „revolutionari“ c� nu a avut „manifest�ri revolutionare“, c� au asistat Revolutia la televizor, profit�nd ulterior de binefacerile acesteia. �n aceast� judecat� este o eroare de logic�. Renuntarea la putere a structurilor regimului Ceausescu nu s-a datorat confrunt�rii reale �n strad�, ci a confrunt�rii cu refuzul categoric al �ntregii populatii de a mai accepta coabitarea cu un astfel de regim. A existat obsesia regimului c� „revolta timisorean�“ a fost opera serviciilor secrete str�ine, sarcina ap�r�rii „cuceririlor societ�tii socialiste multilateral - dezvoltate, revenind Armatei, Securit�tii si Militiei“. Ulterior, s-a dovedit c� interventia Armatei s-a concretizat �n victime din r�ndul populatiei revoltate, nu din r�ndul „serviciilor secrete“. Capii Armatei, �n frunte cu generalul St�nculescu, au sesizat pe 22 decembrie riscul de „a lupta �mpotriva poporului“ si au lansat lozinca „Armata e cu noi!“, preluat� cu entuziasm de populatie si manifestanti.
|