Despre avocatur� si despre viat�, �n general
La 10 decembrie 2015 am s�rbatori, at�t noi, cei care practic�m aceast� nobil� profesie, c�t si cei cu care colabor�m �n �mplinirea telurilor noastre, o zi special�, respectiv Ziua European� a Avocatilor.
Poate era nevoie de un asemenea prilej pentru a reaminti at�t publicului care ne evalueaz�, cel mai ades, prin prisma cliseelor de film american sau a celor sociale create artificial, dar si nou�, slujitorilor Dreptului, c� celebr�m o Profesie, o Art� si o Misiune. Vorbind despre avocat, distinsul dr. Iosif Friedmann-Nicolescu, avocat �n Baroul Bucuresti spunea, �ntr-un amplu articol publicat pe site-ul UNBR la 23 iunie 2014: „Vocatia profesiei de avocat este una de ARISTOCRAT si totodat� de BOEM. Profesia de avocat este un poem; un poem al vietii sociale, pe fondul unei solide preg�tiri stiintifice si al unei etici colegiale inconfundabile, a unei confraternit�ti specifice acestei profesii unice, prin educatie si mentalitate. Mentalitatea acestei profesii este de origine divin�, fiindc� Avocatul este mereu al�turi de Om. De Omul care se afl� �ntr-o competitie cu Justitia, �n slujba Adev�rului si a Justitiei.(…) AVOCATUL ap�r� creatia divin� absolut�: OMUL. AVOCATUL este un SACERDOT, misiunea profesiei este SACR� �n TEMPLELE JUSTITIEI care s�nt PALATELE de JUSTITIE, la fel de m�rete ca si catedralele �n care se s�v�rsesc ritualuri sfinte“. Asemenea cuvinte pot p�rea o declaratie exagerat� de dragoste pentru aceast� profesie. Dar numai pentru cei care nu ne cunosc, pentru cei care ne privesc si ne judec� din spatele unor ziduri false si a unor idei preconcepute. Avocatura e una dintre cele mai vechi profesii si, spre deosebire de altele la fel de nobile, este una dintre primele reglementate, tocmai ca dovad� a caracterului s�u indispensabil function�rii unei societ�ti normale. Istoria avocaturii este indisolubil legat� at�t de istorie, �n general, c�t si de evolutia societ�tii umane.
�nceputurile - Atena, Roma Antic�
Primii avocati au fost, cel mai probabil, oratorii din vechea Aten�. Interesant este faptul ca primii oratori atenieni s-au confruntat cu serioase obstacole structurale. �n primul r�nd, exista o regul� c� oamenii trebuiau s�-si pledeze singuri cauza, regul� care a �nceput s� fie eludat� datorit� tendintei de crestere a cazurilor �n care oamenii cereau asistenta unui „prieten“. Am spune, f�r� nici o urm� de subiectivism, c� termenul de prieten defineste si �n prezent caracterul profund al relatiei client-avocat, �n sensul cel mai sincer si util ap�r�rii. �n sensul strict al definitiei de avocat, primii avocati au fost oratorii din Roma Antic�. Legea referitoare la restrictia asupra onorariilor a fost abolit� de �mp�ratul Claudius, fiind impus un onorariu maximal. �n mod asem�nator cu contemporanii lor greci, primii avocati romani aveau preg�tire �n retorica, nu �n stiinte juridice, la fel ca si judec�torii �n fata carora pledau. Spre deosebire de atenieni, romanii au dezvoltat o clas� de specialisti �n drept, cunoscuti sub denumirea de jurisconsulti (iuris consulti), notiune ce se reg�seste ulterior �n dreptul roman. Jurisconsultii erau oameni bogati pentru care implicarea �n drept reprezenta un hobby intelectual, nu o activitate de baz� din care s� tr�iasc�. Ei d�deau opinii juridice (responsa) pe probleme de drept la toti cei c�rora solicitau astfel de servicii (practica cunoscut� ca publice respondere). Practic, romanii au fost primii care au avut o clas� social� care s� se g�ndeasc� la probleme juridice, asta fiind si explicatia faptului c� dreptul roman a devenit asa de precis, detaliat si tehnic, reprezent�nd un izvor esential pentru toate sistemele de drept ulterioare. Odat� cu �nceputul Imperiului Bizantin, profesia juridic� a fost bine �nfiintat�, reglementat� �n detaliu si precis stratificat�. �n secolul IV avocatii romani au devenit avocati �n adev�ratul sens al cuv�ntului. Ca o curiozitate istoric� dar de extrem� actualitate, �n secolul IV avocatii trebuiau s� fac� parte dintr-un barou de pe l�ng� o instant� de judecat� pentru a pleda �n fata unui judec�tor din cadrul acesteia. �n anul 460, a fost impus� regula ca cei care vor s� fie admisi �n profesie s� aduc� o recomadare de la profesorii s�i; �n secolul VI, pentru admitere �n profesie era cerut� urmarea unui curs de drept de aproximativ patru ani. Revenirea profesiei a fost marcat� de eforturile bisericii si statului de a reglementa-o, apoi societatea modern� a fost marcat� de cristalizarea sistemelor de drept, crearea jurisprudentelor proprii fiec�rei societ�ti, aparitia codurilor. Dreptul cutumial si apoi cel canonic a fost �nlocuit cu sisteme de drept laic. Consecinta a fost definirea profesiei de avocat at�t sub aspectul atributelor, c�t, mai ales, sub aspectul importantei �n si pentru societate.
Primul barou a fost �nfiintat de Iordache Golescu, Marele Logof�t al Drept�tii
Dac� despre avocatura din T�rile Rom�ne exist� destul de putine referinte istorice, acestea reg�sindu-se, �n special �n tratatele ce f�ceau vagi referiri la procedurile judiciare, informatiile devin concrete si coerente �ncep�nd cu secolul XIX. Astfel, pe actualul teritoriu al t�rii profesia de avocat intr� �n legalitate la 30 septembrie 1831, c�nd Marele Logof�t al Drept�tii, Iordache Golescu, anunta c� se �nfiinteaz� primul barou al t�rii, din care faceau parte 22 de avocati. Marea reform� a profesiei a avut loc �n 1864, �n timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Atunci s-a dat prima lege pentru constituirea corpului de avocati. Una dintre primele reglement�ri speciale ale profesiei reg�sim �n „Repertoriul General Alfabetic al tuturor codurilor, legilor, decretelor-legi, conventiuni, decrete, regulamente etc“, pentru perioada 1 ianuarie 1860 - 1 ianuarie 1940, publicat de Imprimeria Central� Bucuresti, �n 1940, „Legea pentru constituirea corpului de avocati“, lege care poart� num�rul 273. Aceasta reglementa conditiile pe care trebuie s� le �ntruneasc� o persoan� pentru a fi avocat si modalitatea de organizare a profesiei. Ca si alte domenii, avocatura era considerat� o profesie destinat� exclusiv b�rbatilor. Abia �n 1891, Baroul de Ilfov admite �nscrierea Sarmizei Bilcescu (1867-1935). Cu toate acestea, ea nu a profesat niciodat�. �n 1901, acelasi barou respingea, cu o majoritate de patru contra trei, cererea de admitere �n profesie a avocatei Elena Popovici. Mai trebuie subliniat faptul c� Sarmiza (ori Sarmisa) Bilcescu (ulterior Bilcescu-Alimanisteanu) a fost prima rom�nc� avocat, prima femeie din Europa care a obtinut licenta �n drept la Universitatea din Paris si prima femeie din lume doctor �n drept. Revenind la periplul istoric si legislativ al avocaturii rom�ne, reamintim c� p�n� �n 1921 au functionat 3 corpuri de avocati, organizate pe regiuni istorice. Apoi, �n Parlamentul Rom�niei s-a votat pe 10 si 15 iulie 1921 „Legea pentru unificarea function�rii corpului de avocati“, primul articol prev�z�nd: „orice avocat �nscris la unul din barourile din tar� va putea pleda �n fata oric�rei instante judec�toresti din �ntreg Regatul si orice avocat �nscris la orice barou va putea cere transferarea si �nscrierea �n alt barou. Prin dispozitiile Legii pentru organizarea corpului de avocati, publicat� �n Monitorul oficial nr. 251 din 19/21 februarie 1923 (Decretul nr. 610) s-au constituit barouri de avocati pe judete. Acest act normativ utilizeaz� pentru prima dat� termenul de Barou ca sinonim al Corpului de Advocati dintr-un district. Potrivit acestei legi s-a �nfiintat la nivel national Uniunea Advocatilor din Rom�nia, persoan� juridic�, ca organ general al Barourilor (corpurilor) de avocati din Rom�nia. S-a adoptat pe 17 octombrie 1923 un regulament de aplicare al acesteia, act care a constituit primul regulament - metodologie cu valoare de statut al profesiei. Ulterior au ap�rut noi legi, una dintre ele stipul�nd c� Barourile si Uniunea Avocatilor din Rom�nia devin „persoane juridice de drept public“.
Perioada comunist� - avocatii audevenit „dusmani ai poporului“
�n 1948, comunistii au desfiintat barourile si colegiile avocatilor. Multi dintre oamenii politici-avocati au fost arestati pe motiv de „r�zvr�tire �mpotriva guvernului si regimului legal“. �n schimb, au fost infiintate organizatii obstesti cu personalitate juridic�, prin dispozitiile Legii nr. 3 din 17 ianuarie 1948. Politizarea s-a accentuat prin Decretul- lege nr. 39 din 13 februarie 1950 prin care avocatii au fost subordonati Ministerului Justitiei si prin Decretul-lege nr. 281/1954 prin care s-a �nfiintat Consiliul Central al Colegiilor de avocati. Avocatura a pl�tit �n aceast� perioad� un tribut extrem de greu, figurile marcante ale dreptului rom�nesc fiind mai �nt�i marginalizate ca si „dusmani ai poporului“ si apoi lichidate �n cel mai concret si inuman sens al acestui cuv�nt. �ncercarea de „colectivizare“ a muncii de avocat a avut drept consecint� disparitia unui segment esential al societ�tii, at�t sub aspect intelectual c�t, mai grav si mai greu de �nlocuit, sub aspectul respect�rii, promov�rii si ap�r�rii Dreptului. B�t�lia pentru reabilitarea profesiei a devenit mai evident� si mai concret� dup� evenimentele din decembrie 1989. Acesta este momentul �n care avocatii hot�r�sc iesirea de sub tutela Ministerului Justitiei si revenirea la formele traditionale de exercitare a profesiei prin �nfiintarea Baroului. �n aceste conditii, la 28 februarie 1990 a fost publicat �n Monitorul Oficial nr. 32 din 1 martie 1990 Decretul lege 90/1990. S-a desf�surat o activitate intens� pentru modificarea legislatiei existente, perfectionarea acesteia, etap� care se �ncununeaz� cu aparitia Legii nr. 51/1995 ce consfintea independenta deplin� a profesiei si creea premizele privatiz�rii ocupatiei prin aparitia noilor forme de exercitare a profesiei, cabinetele individuale de avocat, cabinetele asociate, societ�tile civile profesionale. �n vederea corobor�rii dispozitiilor acestei legi cu o societate �n continu� schimbare si ca urmare a ader�rii la UE, legea a suportat modific�ri prin acte normative, p�str�ndu-se �ns� intacte principiile. Aici ar trebui s� spunem „si povestea continu�...“. Pentru c�, re�ntorc�ndu-se la locul care i se cuvine �ntr-un sistem social normal, avocatura �si consolideaz� statutul de profesie esential� societ�tii. Trec�nd dincolo de cliseele consacrate de filmele americane, mult prea expansive �n a acredita imaginea unui avocat dur, nemilos si asem�n�tor unui robot ultraperformant, ne �ntoarcem la Omul-Avocat, la omul de art�, la literat, la poet. Si ne amintim cu drag, cu respect si ceva melancolie de pledoariile exceptionale, audiate �n s�lile de sedint� asemenea operelor de teatru, ale maestrilor Baroului Roman. De Barbu Delavrancea, de maestrul Pastorel Teodoreanu, de Nicolae Steinhard... Si nu uit�m c� Avram Iancu nu este doar erou national ci si absolvent al Facult�tii de Drept din Cluj si �l reg�sim function�nd ca AVOCAT pe l�ng� Tabla regal� a Transilvaniei... Si �ntelegem c� istoria Rom�niei, a artei, politicii, stiintei este, �n foarte mare parte, istoria avocaturii. Asadar povestea continu�...
Avocat Amalia VLAD,
Avocat Ancuta SANDU
|