„E greu tare s� duci 100 de ani“
• Maria Zamfir, din T�rgu Neamt, a �mplinit, ieri, un secol de viat�
• conducerea prim�riei i-a oferit flori, un tort si o sum� de bani • centenara are un sfat pentru cei mai tineri: s� nu iubeasc� b�utura • „La viata mea mi-au fost ur�ti bet�ii. Acum vorbesti si te �ntelegi cu ei, iar mai acusi, dup� ce beau, s�nt �n stare s�-ti dea �n cap“, zice t�rgnemteanca • Maria Zamfir, din cartierul Blebea al orasului T�rgu Neamt, a fost omagiat�, ieri, de oficialit�tile locale, cu prilejul �mplinirii a 100 de ani de viat�. Primarul Daniel Harpa, viceprimarul Traian Humulescu si administratorul public Vasile Apopei, �mpreun� cu Mihaela Rotaru Popa, sefa Serviciului de relatii publice, au mers la ea cu daruri si cu o diplom� pentru „v�rsta de aur“. Casa t�r�neasc�, cu cerdac, este amplasat� pe o ulicioar�, spre p�dure. La poart� asteptau c�tiva membri ai familiei, l�ng� o masin� cu numere de Bucuresti �si f�ceau de lucru un c�tel c�rliontat si o pisic� alb�, cu pete. Primul a intrat �n cas� primarul, cu un buchet de flori (trandafiri albi si rosii �nconjurati de crizanteme de diverse culori). Au urmat vicele, cu tortul, si Mihaela Popa, cu un cos de banane si portocale. Edilul a mai avut un cadou pentru cea mai v�rstnic� t�rgnemteanc�. I-a �nm�nat un plic cu 700 de lei. „M� duc acu�', la T�rg, s�-i cheltuiesc“, a glumit b�tr�na. Primarul i-a m�rturisit c� e prima persoan� din perioada mandatului s�u pe care are ocazia s� o felicite la �mplinirea v�rstei de 100 de ani. „S� tr�iesti si dumneata, s� vezi c� e greu tare s� duci 100 de ani“, i-a spus Maria Zamfir, parc� nu prea bucuroas� de povara anilor la care toti jinduiesc. Gazda a intrat �n vorb� cu musafirii, dovedind c� este perfect lucid� si coerent�, desi nu se mai poate deplasa, fiind nevoit� s� stea doar pe marginea patului. O localnic� o �ngrijeste permanent, av�nd chiar si un pat rezervat �n aceeasi �nc�pere. „E greu c�nd esti b�tr�n. Nu am avut boli, nici dureri de cap sau de stomac, doar picioarele nu m� mai tin. Nu am stiut c� am s� ajung at�tea zile. As dori ca fiecare s� fie s�n�tos p�n� �n ceasul mortii“, a mai spus femeia, r�mas� v�duv� de vreo 25 de ani. Primarul a �ntrebat-o dac� are nevoie de ceva, dac� �i trebuie lemne. „Bani s� fie, c� este si c�ldur�. Dac� ai banul, te descurci cu toate, asta am �nv�tat �n viata mea“, i-a r�spuns centenara. Si a mai avut un sfat pentru cei prezenti: s� nu iubeasc� b�utura, c� nu le aduce nimic bun. „La viata mea mi-au fost ur�ti bet�ii (n.r. betivii). Acum vorbesti si te �ntelegi cu ei, iar mai acusi, dup� ce beau, s�nt �n stare s�-ti dea �n cap“. Nu a avut de ce aduce critici nici unuia dintre cei de fat�, fiindc� nimeni nu a b�ut alcool, ci doar suc. Primarul a aprins lum�n�rile tortului si a invitat-o pe femeie s� sufle �n ele, dup� obicei. Apoi, preparatul dulce a ajuns pe farfuriile invitatilor. �n camer� era cald, de la o sob� cochet� de teracot�, mai „t�n�r�“ dec�t casa. �ntr-un colt, un televizor color contrasta cu peretii �mbr�cati �n l�icere si fotografii vechi. B�tr�na �si asigur� traiul dintr-o pensie de 490 de lei, plus indemnizatia de v�duv� de veteran de r�zboi. Dar este ajutat� si de cei apropiati. A spus c� se preg�teste s� plece la Bucuresti, la nepoat�, s� stea p�n� la prim�var�. T�n�ra a confirmat, d�nd de �nteles c� era firesc s� aib� grij� de bunica care a crescut-o de la doar c�teva luni. Se putea observa c� �ntre cele dou� era o leg�tur� special�, dup� felul �n care se urm�reau permanent cu privirea. Maria Zamfir are un singur copil, doi nepoti si trei str�nepoti, toti venind s� o s�rb�toreasc�. Cel mai mic, un prichindel care abia deprinsese mersul �n picioare, se plimba c�nd la str�bunic�, c�nd afar�, dup� pisic�. Fiul t�rgnemtencei, Mihai, st� la Br�ila. A lucrat p�n� anul trecut �n domeniul irigatiilor, iesind la pensie �n 2013, dup� 42 de ani de munc�. „Am prins si cresterea, si dec�derea sistemului de irigatii“, a remarcat br�ileanul, care are o fat� si un b�iat, ambii locuind la Bucuresti cu familiile lor. Am �ncercat s� afl�m de la Mihai Zamfir secretul longevit�tii la care toti sper�m: „Mama a dus o viat� s�n�toas� si cump�tat�. A tinut toate posturile de peste an, zilele de miercuri si vineri. S-a hr�nit cu ce a cultivat si a crescut �n curte. A fost o femeie aprig� la viata ei. Mergea la lemne, la f�n, cot la cot cu tata. Eu �i s�nt recunosc�tor c� a avut t�ria si puterea s� m� dea la scoal�. Nu era usor pe acele timpuri. Mai vindea lapte, a f�cut ce a putut s� m� vad� realizat“.
|