GINDURI DESPRE POST
Preot Constantin C�P�TAN�, parohia Bicaz Chei
Despre post s-a scris mult �n decursul vremii si de fiecare dat� s-a atras atentia asupra importantei lui. �nceput cu M�ntuitorul Iisus Hristos, cu sfintii Apostoli, cu sfintii P�rinti, toti au vorbit despre post, ca fiind una din conditiile principale �n actul m�ntuirii. Nu numai c� au vorbit, ci l-au si practicat la gradul cel mai �nalt, ar�t�nd �n mod concret folosul postului. Dac� demonii au ca lucrare ispita - omul nu are cum s� scape, dec�t rug�ndu-se: „si nu ne duce pe noi �n ispit�“ (Lc. 14, 4). Ispitindu-l pe Hristos Domnul, diavolii arat� c� deschis c� nu le este fric� sau rusine s�-l ispiteasc� si pe om. Crestinul este ispitit toat� viata, dar mai ales �n timpul postului, c�nd �ncearc� s� se uneasc� cu Dumnezeu. De aceea lupta este cumplit�, omul ar vrea, dar nu poate. De ce? Nu are vlag�, nu are putere, pentru c� nu practic� postul total, ci pe buc�tele, f�r�mitat, ciuntit, partial. Ast�zi se pune tot mai mult problema �ntoarcerii omului spre Dumnezeu. Factorii sociali, economici si politici au esuat pe r�nd l�s�ndu-l �n mijlocul �nvolburat al m�rii vietii. P�r�sit de toti, singur �ntr-o multitudine, omul strig� cu disperare: „Doamne ajut�-m�“ (Mt. 15, 25). R�spunsul lui IIsus Hristos este clar: „acest soi de demoni nu ies dec�t cu post si rug�ciune“ (Mt. 17, 21). �ntoarcerea noastr� c�tre Dumnezeu are ast�zi o semnificatie practic�: „du-te de f� si tu asemenea“ (Lc. 10, 37). Sfintii P�rinti au preluat postul de la M�ntuitorul Hristos si i-au imprimat o dimensiune personal�. Din p�cate, sensul cel adev�rat, sensul duhovnicesc al postului a fost denaturant de la o generatie la alta, asa �nc�t aproape nu-l mai �ntelege nimeni. A r�mas ca o atitudine a crestinilor practicanti, care frecventeaz� consecvent Biserica. �n acceptiunea multora postul se rezum� la partea culinar�, partea de alimente, neglij�nd partea esential�, rug�ciunea. P�rintele Cleopa spunea c� postul f�r� rug�ciune e ca o pas�re cu o singur� arip� si nu poate zbura. Un post care se rezum� doar la bucate, f�r� s� fie precedat de lep�darea de pl�ceri, de patimi, de ur�, clevetire sau vorbe desarte nu te ajut� cu nimic. S� nu uit�m c� diavolul nu m�n�nc� niciodat�, cu toate acestea nu se m�ntuieste. M�ntuitorul ne spune c� nu va tr�i omul numai cu p�inea aceasta biologic�, ci cu tot Cuv�ntul lui Dumnezeu (Mt. 4, 4), adic� cu rug�ciune, cu meditatie, cu g�ndul vesnic la El. Potrivnicul l-a �ncercat pe Iisus prin trei ispite: neputinta trupului, slava desart� si ispitirea de Dumnezeu. Toate aceste ispite au ascuns �n ele momeala pl�cerii sau acul p�catului, �ns� �n chip felurit, dup� cum zice p�rintele Arsenie Boca. Toate la un loc alc�tuiesc chipul dint�i al vr�jmasului sau „ispita prin pl�cere“ (Sf. Maxim M�rturisitorul). Ast�zi m�ncarea a devenit pl�cerea principal�, iar Biserica pune la �ndem�na omului trei c�i prin care s� contracareze ispita �ntreit�: abstinenta de la p�cate, rug�ciunea personal� si colectiv� �n Biseric� si fapta bun�.
P�n� ce nu vom sincroniza cele trei componente cu postul, nu vom ajunge la unirea cu Dumnezeu, nu vom ajunge la viata cea vesnic� si fericit�. S� nu uit�m c� acest efort conjugat trebuie s� ne adune pe toti �n jurul ieslei din Betleem (masa Sf�ntului Altar). Acolo �l vom vedea pe Soarele drept�tii binecuv�nt�nd pe cei bine credinciosi, pe cei cu inima �nfr�nt� si smerit�, pe cei postitori si rug�tori. Asa s� fie!
|