Meditatie la Postul Mare
Fericit b�rbatul care nu a c�zut �n ispit�“ - Ps. 1.1 Ispita este o mare putere pe c�ile vietii omului. De c�nd e lumea pe p�m�nt nimeni nu a v�zut vreodat� vreun diavol care s�-l duc� pe om de m�n� la p�cat. Ci ispita este cea care d� piept cu noi. Sf. Scriptur� ne �nvat� c� prima ispit� a fost ca o soapt�. Si ast�zi ispita este tot o soapt� care bate la poarta g�ndului. Cu o soapt� Adam a fost ispitit de sarpe. Drumul sarpelui este tot ca o soapt� - lin, f�r� zgomot. Aceast� soapt� lin� este fals� c�nd vine din ispit�. Falsitatea ei const� �n aceea c� �ncearc� s� ne �nsele. Soapta e st�ruitoare: f� cutare c� vei fi ca Dumnezeu; f� aceasta si te vei linisti, vei fi fericit etc. E nevoie de lumina dreptei judec�ti ca s� poti deosebi c�ile soaptei ce bat la poarta g�ndului. E nevoie de lumina dreptei judec�ti ca s� poti deosebi falsul de nefals, folosul de nefolos, binele de r�u, lumina de �ntuneric, adev�rul de minciun�. De voi avea aceast� lumin�, b�taia soaptei la poarta g�ndului va sl�bi �n intensitate si se va pierde. De nu o voi avea, soapta va p�trunde ad�nc �n fundamentul fiintei mele, cobor�nd �n inim�. �n inim�, ispita e o furtun�, nu mai este o soapt�. Furtuna va fi mare, dup� cum spune Sf. Apostol Petru: „r�cnind ca un leu, c�ut�nd pe cine s� �nghit�“ (I. Petru 5.8). E nevoie de strigare pentru a sc�pa de ispit�, dup� cum zice foarte realist c�ntarea bisericeasc�: „Doamne, strigat-am c�tre tine, auzi-m�“ (Ps. 140.1) si se continua firesc: „Scoate din temnit� sufletul meu“. Ispita este ca o temnit� care �ntunec� sufletul. E nevoie s� fim scosi de o putere mai mare. Puterile umane sl�besc, am lips� de fort�. S�-mi �ndrept atunci g�ndul c�tre Dumnezeu, singurul care m� poate ajuta. S� alerg la Dumnezeu, s� strig c�tre el, asa cum a strigat si Hristos: „ Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit“ (Mt. 27.46); „De este cu putint�, treac� de la Mine paharul acesta“ (Mt. 26.39). Dac� strigarea mea este ad�nc�, puternic�, st�ruitoare, pot �nvinge si atunci vei fi fericit, cum spune Evanghelistul: „Fericiti cei s�raci cu duhul“ (Mt. 5.3). De multe ori �ns� nu reusesc. Am s�v�rsit p�catul si am c�zut, dar nici acum nu trebuie s� dezn�d�jduiesc, ci mai cu putere s� strig, s� spun ca fiul risipitor din Scriptur�: „Scula-m�-voi si m� voi duce iar la tat�l meu“ (Lc. 15.18). C�ntarea noastr� plin� de adev�r zice: „nu m� l�sa s� adorm �n moartea p�catului“.
Dac� am c�zut s� �ncerc din nou s� m� ridic si dac� am biruit ispita s� recunosc c� Dumnezeu m-a ajutat. Limpezirea si �nt�rirea sufletului meu �mi trebuie neap�rat dac� am c�zut. Cunosc frumusetile Dumnezeiesti, dar cunosc si moartea prin p�cat. Aceste dou� realit�ti trebuie s� m� tin� treaz. La soapta ispitei nu poti sta nep�s�tor, ci mereu treaz si hot�r�t asa cum Hristos m-a �nv�tat. Pe c�r�rile vietii mele, Doamne, nu m� duce �n ispit�, ci m� izb�veste de cel r�u - „C� a Ta este �mp�r�tia si slava, a Tat�lui si a Fiului si a Sf�ntului Duh, amin!“
Preot Constantin C�P�TAN�, parohia Bicaz Chei
|