Moarte si �nviere - Procesul lui Iisus
1. S�pt�m�na Mare a Patimilor. �nfrigurare. Tensiune cresc�nd�. Dorinta de a afla si de a �ntelege ce s-a �nt�mplat, cu adev�rat, „�n vremea aceea“. Evenimente istorice si trans-istorice. Durere si Bucurie. Mister. Ca s� ne „descurc�m“ apel�m la evanghelisti (Ioan, �n primul r�nd), juristi (Ioan Fruma, Mircea Dutu etc), savanti (Mircea Eliade etc), scriitori (Geovanni Papini, Ernst Renan etc) si, nu �n ultimul r�nd, la monahul Andre Scrima.
2. Procesul lui Iisus. �n pretoriul roman. Parte din Revelatie. Dialog �ntre vizibil sI invizibil. Iisus „stie c� a sosit ceasul S�u si c� �mplineste voia Tat�lui“. El este Cel ce dep�seste, transcende, domin�. Iisus stie tot ce urmeaz�. �n fata acestui personaj enigmatic, �mpins de iudei �n fata lui Pilat, pretorul (prefectul, administratorul, care �ndeplinea sI rolul de judec�tor) �ncearc� s� �nteleag� care �I este vina acuzatului si care s�nt motivele acuzatorilor.
3. �ntelesurile par, �ns�, s� treac� dincolo de priceperea celor care se �nversuneaz� �mpotriva lui Iisus. Pur si simplu, iudeii �l predau unui tribunal „p�g�n“, pentru c� voiau s�-L dea mortii. Or, dreptul de a aplica pedeapsa capital� �l avea numai ocupatia roman�. Puterea iudeilor �ng�duia s� se aplice pedeapsa cu moartea numai �n caz de adulter, blasfemie si atac �mpotriva Templului.
4. De aceea, primul cap�t de acuzare �mpotriva lui Iisus �n fata Sanhedriului a fost intentia Lui de a d�r�ma Templul: era un mod, indirect, de a-L condamna la o moarte ritual�. �ns�, conform ritualului iudeu, executia ar fi avut loc prin lapidare (aruncare cu pietre asupra condamnatului). Executia a fost evitat�, deoarece, desi iudeii au pus m�na pe pietre, Iisus a iesit din Templu.
5. �n dreptul roman, crucificarea era pedeapsa aplicat� sclavilor si neromanilor. Crucificarea era pedeapsa cea mai infamant� dintre toate, iar �n ochii iudeilor ea era groz�via ultim�. Ca s� obtin� aceast� pedeaps�, iudei si romani, �mpinsi parc� de un duh r�u si de urgenta unor termene ce stau s� se �mplineasc� si de pasiunile acumulate �n ajun de Pasti, concur� si colaboreaz� la �mplinirea Planului �ntrupat de Iisus.
„�mp�r�tia Mea nu este din lumea aceasta“
6. Pilat iese din pretoriu si �i �ntreab� pe iudei ce �nvinuiri �i aduc omului pe care i l-au predat. R�spunsul lor nu �l multumeste: e un fel de diversiune, de subterfugiu. „Dac� Acesta n-ar fi fost un r�uf�c�tor, nu ti L-am fi predat tie“. (Ioan 18, 30). Era evident� lipsa de dovezi �n ce priveste vina lui Iisus �n fata iudeilor. De aceea, replica lui Pilat ne duce un pas �nainte. El b�nuieste, poate, o „�nscenare“ si nu tine s� participe la ea.
7. R�spunsul iudeilor: „Nou� nu ne este �ng�duit s� omor�m pe nimeni“ (Ioan 18, 31). Astfel, se ajunge la ad�ncimile nespusului, a ceea ce nu este spus dar domin� si poart� toate spusele (Ioan 18, 31): „Ca s� se �mplineasc� cuv�ntul lui Iisus, pe care �l spusese, �nsemn�nd cu ce moarte avea s� moar�“, ceea ce ne trimite la �nceputul Evangheliei (Ioan 3, 14 sI urm.; 12, 32).
8. �n intimitatea pretoriului, Pilat �l �nt�lneste pe Iisus fat� c�tre fat� si are un dialog cu El. „Tu esti regele iudeilor?: - �ntreab� pretorul pe „acuzat“. (Ioan 18, 33): este o �ntrebare a legii. „De la tine �nsuti zice acesta, sau altii ti-au spus-o despre Mine?“ (Ioan 18, 34), r�spunde Iisus. „Nu cumva s�nt eu iudeu? Neamul T�u si arhiereii Te-au predat mie“ (18, 35).
9. Astfel, cu o sigurant� magistral�, evanghelistul ne face s� pricepem, pas cu pas, ad�ncimea si �n�ltimea lucrurilor care se petrec acolo. Pilat vrea s� asculte cuv�ntul pe care chiar omul acesta �l are de spus ca s� se apere si s� explice ceea ce se �nt�mpl�. Iisus: „�mp�r�tia Mea nu este din lumea aceasta. Dac� �mp�r�tia Mea ar fi din aceast� lume, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca s� nu fiu predat iudeilor. Dar acum, �mp�r�tia Mea nu este aici“ (18, 36)
10. Astfel, Iisus se distanteaz�, ap�sat, de „�mp�r�tia de aici“. Deci, r�spunsul lui Iisus poart� altundeva, spre locul sursei sale autentice, �ns� r�spunsul Lui �l multumeste doar pe jum�tate pe Pilat. Pretorul �ntelege c� Iisus a consimtit (acceptat, asumat) calitatea de rege: „Asadar, esti Tu rege?“, �l �ntreab� Pilat (18, 37). R�spunsul lui Iisus are forta oracular� a unei revelatii �n act: „Tu zici c� Eu s�nt rege. Eu spre acesta m-am n�scut si spre aceasta am venit �n lume, ca s� m�rturisesc pentru Adev�r; oricine este din Adev�r, ascult� de glasul Meu“(18, 37).
„Eu s�nt Adev�rul“
11.Iisus consimte s� fie rege, ca s� dezv�luie Adev�rul acestei �mp�r�tii, care e �mp�r�tia �ns�si a Adev�rului. Prin chiar nasterea Sa, El detine aceast� �mp�r�tie. E n�scut din Tat�l. O m�rturie pentru Adev�r, �nteleas� numai de cei ce se afl�, ei �nsisi, �n Adev�r, din Adev�r. �ns� Pilat �i aude numai cuvintele lui Iisus, nu si vocea Lui. Pentru c� �ntrebarea lui (18, 38) vine din ad�ncurile culturii, educatiei si disciplinei sale, de om din aceast� lume, pus s� mentin� ordinea si stabilitatea.
12. „Ce este Adev�rul?“, �l interogheaz� pretorul pe „acuzat“. Acest schimb de cuvinte traseaz� pentru �ntreaga durat� a lumii limitele extreme �ntre ceea ce vine de Dincolo de lume si ceea ce r�m�ne �nchis �nl�untrul acestei lumi. Ceea ce desparte aceste lumi este „Adev�rul“. �n lume, „Adev�rul“ este o perpetu� interogatie, care �ti permite s� tr�iesti ori s� mori, s� dai mortii o conceptie m�reat� si trist�, tristete de care ai dori s� te salvezi, prin str�dania de a tr�i �n clip�, pentru a nu cuprinde, la cap�t, dec�t topirea �n gol.
13. „Ce este Adev�rul?“. Ceea ce m� p�streaz� �nc� viu, ca �ntr-un soi de iluzie, f�c�nd s� tac �n mine sentimentul esecului si al deantului care duce cu el totul, inclusiv si mai ales adev�rul… �ns�, dac� r�m�i la adev�rul �nsusi, iar nu purtat de colo colo de diversele interogatii, ori impresii despre adev�r, dac� esti, deci, din adev�r, vei asculta acest glas care, venit �n lume, din afara lumii, d� m�rturie pentru adev�r.
14.Cuvintele lui Iisus: „s�nt Duh si s�nt Viat��" (6, 63, 8, 51) comport� un caracter univoc de adev�r, la care Iisus se refer� ne�ncetat: „V-am spus Adev�rul pe care l-am auzit de la Tat�l Meu“ (8, 40, 45, 50). „Eu s�nt Adev�rul“ (14, 6)
15. �mp�r�tia �nseamn� Adev�rul. Iar acest Adev�r e Realitatea divin� �ns�si. Esenta lumii de aici, a lumii noastre, e constituit� prin separarea dintre adev�r si realitate. Lumea de aici d� un spatiu si minciunii. S�ntem at�t de cufundati �n aceast� lume, �nc�t nu ne mai d�m seama de separarea �ntre adev�r si minciun�. Dac� adev�r si realitate ar coincide, lumea de aici ar lua sf�rsit si noi ne-am g�si, brusc, �n Cealalt� �mp�r�tie.
„Pilat sper� c� multimea o s� accepte s�-L elibereze pe Iisus“
16. Adev�rul m�rturisit de Hristos a Adev�rul �mp�r�tiei care nu e din lumea asta, ci din lumea Realit�tii divine �ns�si, �nc�t, ca s� �ntelegem ce spune El, trebuie s� particip�m la acest Adev�r si s� fim de un acelasi Duh cu El. Fiindc� Adev�rul pentru care m�rturiseste Iisus �n fata lui Pilat e Duhul �nsusi al Adev�rului (16, 13).
17. �ntreb�nd „ce este Adev�rul“, Pilat iese, din nou, din pretoriu si le spune iudeilor c� nu exist� nimic care s� justifice condamnarea la moarte a �nvinuitului (18, 38). Si, pentru a potoli multimea, el �i spune c� „este la voi obiceiul ca la Pasti s� v� eliberez pe unul“ (18, 39). Un fel de amnistie. Pilat sper�, astfel, c� multimea o s� accepte s�-L elibereze pe Iisus.
18.Multimea este, �ns�, dezl�ntuit�: „Nu pe Acesta, ci pe Baraba“ (18, 40) - un t�lhar. �n aramaic�, Baraba - Bar Abbas - �nseamn� exact „fiul tat�lui“. Iat�, deci, antiteza dintre �mp�r�tia aceasta, mundan�, si Cealalt� �mp�r�tie; antiteza dintre adev�ratul Fiu al tat�lui si cel�lalt. Iat� de ce parte st� preferinta acelora care �n aceast� lume s�nt confruntati cu Cealalt� lume.
19. Pilat esueaz�, deci, �n �ncercarea de a salva pe Iisus, �nc�t este silit s� continue procedura obisnuit� �n asemenea cazuri. „Atunci, Pilat a luat pe Iisus si L-a dat s� fie biciuit“ (19, 1). „Si ostasii, �mpletind cununa de spini, I-au pus-o pe cap si L-au �mbr�cat �n hlamid� rosie“ (19, 2-3). Un fel de ritual al corpului de gard�, prin care lumea ia �n r�s dumnezeirea...
20. Multimea nu �ntelege c� suveranitatea lui Dumnezeu se �ntemeieaz� prin si �n Duh, prin comuniunea ce rezult� din lilbertatea interioar� umpl�nd inimile care l-au primit. �ns�, Pilat, constient de datoria sa, „a iesit afar� din pretoriu si le-a zis: (19,4): „Iat� omul“, adic�, pentru mine, acest �nvinuit este om si asa r�m�ne, �nainte de orice vin� pe care as putea-o stabili.
„Mai mare p�cat are cel ce M-a predat tie“
21. Iisus stie ce va urma si accept�. „C�nd L-au v�zut, deci, arhiereii si slujitorii au strigat „R�stigneste-L! R�stigneste-L! (19, 6). Este crucea cu care Iisus stie c� trebuie s� se �nsoteasc� pentru a se �ntoarce din lumea aceasta �n Cealalt�, din care a venit. Constiincios, stiind c� omul Iisus nu e vinovat, Pilat refuz� executarea sentintei: „Luati-L voi si r�stigniti-L!“ (19,5). Multimea, �n cor: „Noi nu avem lege si, dup� legea noastr�, El trebuie s� moar�, pentru c� S-a f�cut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu...“
22. „C�nd a auzit Pilat acest cuv�nt, mai mult s-a temut“(19,7-8) si, desi se �ndoia de vina lui Iisus, nu putea rezista presiunii multimii, care i-ar fi putut crea probleme dac� l-ar fi reclamat Romei c� este un prost administrator. De aceea, „Pilat a intrat iar�si �n Pretoriu si L-a �ntrebat pe Iisus: „De unde esti?, cu sub�ntelesul de „care-ti este tainic� ob�rsie?“, �ntrebare care r�sun� cu puterea ultim� a enigmei care este Hristos pe punctul de a iesi din lumea aceasta. Adic�, „cine esti, �n fond?“ - �ntrebare care L-a �nsotit, ne�ncetat, pe Iisus, la traversarea istoriei si a mediului iudeu.
23. Evident, Iisus nu le putea r�spunde, �n mod direct, interlocutorilor s�i, deoarece El nu „pretinde de a fi“. El nu este acolo pentru El �nsusi, ci pentru Tat�l: toate, �n m�na Lui le-a dat (3, 35). „De unde esti?“ „Iar Iisus nu i-a dat r�spuns“ (19,9). Dac� ar fi r�spuns, ar fi iesit, efectiv, din aceast� lume, �n vreme ce, cei ce pun �ntrebarea asteapt� o explicatie precis�, �n termenii lumii noastre. De aceea, Pilat aude numai t�cerea Lui.
24.Pilat: „Mie nu-mi vorbesti? Nu stii c� am putere s� Te eliberez sau s� Te R�stignesc? “(19,10). Puterea legii. Si iat� c�, de ast� dat�, Iisus r�spunde: „E o putere care ti-a fost dat� de Sus“ (19,11). R�spunsul face parte din spectacolul Revelatiei pe cale de a se desf�sura. Este puterea care �I permite lui Pilat s� ordone crucificarea lui Iisus, deoarece Pilat nu este dec�t instrumentul acestei puteri. „Mai mare p�cat are cel ce M-a predat tie“ (19,11). „Era noapte...“, mentioneaz� evanghelistul.
25. Pilat nu se resemneaz�. El pare s� mai caute o posibilitate de a-L elibera pe Iisus. Este, �ns�, amenintat de multime: Dac� �l vei elibera pe Acesta, atunci nu esti prietenul Cezarului, deoarece oricine se face pe sine rege este �mpotriva Cezarului“ (19, 12). Este ceea ce pune cap�t ezit�rilor si am�n�rilor lui Pilat. „Deci, Pilat, auzind cuvintele acestea, a scos afar� pe Iisus si a sezut pe scaunul de judecat�...“ (19, 13). „... era Vinerea (preg�tirii) Pastilor“ (19, 14).
„Eu s�nt Calea, Adev�rul si Viata“
26. Pilat nu poate face altceva dec�t s� le repete iudeilor: „Iat� regele vostru!“ (19,14). At�t a putut retine din acest proces tumultuos. �ns� ei au strigat: „R�stigneste-L!“ (19,15). Acest brav magistrat, Pilat, dep�sit de evenimente, �si face, totusi, p�n� la cap�t, meseria, �ntreb�ndu-i: „S� r�stignesc pe regele vostru?!“. „Nu avem rege, dec�t pe Cezarul“, r�spund marii-preoti (19,15). Lui Pilat nu-i mai r�m�ne altceva de f�cut dec�t s�-L dea lor pe Iisus. „Atunci L-a predat lor ca s� fie r�stignit“ (19,16).
27. „Rege al iudeilor?“ era un pericol potential pentru �ns�si autoritatea Romei. De aceea sentinta pare a fi fost retinut�, si �n scris, lapidar, pe t�blita (titulus) plasat� pe cruce, deasupra capului condamnatului: INRI, adic� Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor. Pilat: „S�nt nevinovat de s�ngele acestui om drept, treaba voastr�!“. „Cad� s�ngele Lui asupra noastr� si a copiilor nostri!“, url� norodul.
28. Concluzia amar�, dar �nc�rcat� de profunde semnificatii: Iisus a tr�it �ntr-o lume crud� si nes�buit�, dar a oferit lumii o alternativ�: nu viata exterioar�, ci cea interioar�, a smereniei, a iubirii, a iert�rii si a sperantei: „Eu s�nt Calea, Adev�rul si Viata“. �nvierea nu conduce la reluarea obisnuitelor gesturi „dinainte“: „M� sui la Tat�l Meu si Tat�l vostru si la Dumnezeu Meu si Dumnezeul vostru“ (20, 17), le spune El apostolilor, dup� �nviere.
29.Totusi, �nvierea duce la o alt� dimensiune dec�t cea a lumii: ea era un dat cu neputint� de conceput pentru discipoli, deoarece �nt�lnirea cu Iisus era guvernat� de o alt� lege dec�t cea a lumii obisnuite: Iisus „se face v�zut“ (Marcu 16, 17), „se arat�“ (21,1). „A venit, a stat �n mijlocul lor si le-a zis: „Pace, vou�!“ si zic�nd aceasta le-a ar�tat m�inile si coasta sa (20, 19-20). R�nile de pe cruce. Deci, crucea e aceea care „semneaz�“ adev�rul �nvierii.
30. „Precum M-a iubit pe Mine Tat�l, asa V-am iubit si Eu pe voi“ (15,9). Si a suflat asupra lor si le-a zis: „Luati Duh Sf�nt. C�rora le veti ierta p�catele, le vor fi iertate si c�rora le veti tine, vor fi tinute“ (20, 22-23). Consecint�: „Cu Tine, Hristoase, m-am �ngropat si m� ridic cu Tine“, m�rturiseste o c�ntare a Bisericii. Cum ne raport�m, noi, la �nviere? �n ce m�sur� recept�m mesajul ei ecleziastic comunitar?
31. F�r� �nviere, lumea n-are nici un sens: „Dac� Hristos nu a �nviat, zadarnic� este credinta voastr�“ (Corinteni 15, 17). �n noaptea �nvierii, cel mai mult ne impresioneaz� generozitatea extraordinar� a momentului: Toti s�nt chemati s� se bucure, chiar si ateii: „Masa este plin�, osp�tati-v� toti!...“, spune Sf�ntul Ioan Gur� de Aur. Hristos, cu Adev�rat, a �nviat!
N.R.: Subtitlurile acestui articol apartin Redactiei Monitorul
|
Autentificare
