R�spuns prompt unui „prieten adev�rat“
ACCENT
Un individ, coment�nd ultimul meu articol din Monitorul, dup� ce �mi spune c� ipocrit s�nt eu, �mi cere s� scriu un alt articol, dar de data asta, despre cum s�-mi tr�dez prietenii adev�rati pentru un pumn de bani. �mi cere asta ca si cum mi-ar fi sau mi-ar fi fost el prieten adev�rat. Numai c� lumea normal� stie c� nu poate, nu putea fi niciodat�. Chiar si el stie asta, dar �i place s� fac� mici floricele stilistice sub care se ascunde foarte st�ngaci.
Eu, �ns�, �ncerc s�-i r�spund. Si scriu: nu stiu cum s�-mi tr�dez prietenii pentru un pumn de bani, si nici nu o voi face vreodat�. Las c� el, cum am mai spus, nu mi-a fost.
Dar dac� ar fi s� tr�dez, cum spune el, as lua-o, mai �nt�i, ca un om destept. As zice: b�, �sta-i cam prost si cam m�gar. Cer c�t mai putin pe el, mai putin dec�t un pumn de bani, c� altfel, nu mi l-ar lua nimeni. Si r�m�n, dracului, cu el! Asa c� �ncep s� strig �n obor, c� acolo e piata m�garilor: Hai la m�gar de v�nzare,/C� nu cere nici m�ncare;/Cere numai de b�ut/ Doar rachiu, si c�t mai mult.
Si stau, si stau, si astept clienti. Vine c�te unul, pune m�na putin pe urechi, zice c�-s nesp�late si prea lungi dup� standardele m�garilor stiuti de el si spune: „Hai, b�, c� �sta, dup� ce c� e un m�gar prost, mai si pute a mincinos“. Si pleac�. Tot asa, cu �nc� vreo c�tiva, p�n� c�nd se face sear�. Iar eu nu stiu ce s� fac cu animalul. �l iau, pur si simplu, de urechi, si, cum s�-l duc acas�, dup� ce c� m-a f�cut si de rusine cu prostia lui. Nu credeam c�-i chiar asa de prost. Deci, trebuie s�-l bag neap�rat undeva. Si, g�nditi-v� unde l-am b�gat. L-am b�gat si, nu mi-e rusine s� spun, �n p.m. (am folosit prescurt�ri, c� altfel rage ca m�garul). Acolo st� si acum.
|