Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Ianuarie 2013
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 14 Ianuarie 2013
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

�N VOIA SORTII (I)

FOTO: diaconu.jpg

• interviu cu actorul Mircea Diaconu •

Am �nceput discutia cu binecunoscutul actor Mircea Diaconu, undeva, la margine de oras, �ntr-o sear� de la sf�rsitul anului trecut, rememor�nd impresiile pe care le-am �ncercat cu 10 ani �n urm�, la finalul unei reprezentatii de exceptie cu spectacolul „Variatiuni enigmatice“ de Eric - Emanuel Schmitt, pus �n scen� de regizorul Claudiu Goga printr-o colaborare a Teatrului „Sic� Alexandrescu“ din Brasov cu Teatrul „Nottara“ din Bucuresti, si �n care evoluau, cu farmecul binecunoscut, doi mari actori ai teatrului rom�nesc dintotdeauna: Alexandru Repan si Mircea Diaconu.
I-am amintit interlocutorului meu, r�ndurile mele de atunci - cam exaltate, recunosc acum - despre starea resimtit� �n fata unui act artistic ce s-a dovedit a fi, ulterior, de mare succes.
„Involuntar� complicitate �ntru iubire, varietatea sentimentelor si perceptia individual�, dualitate complementar� �n complexul teritoriu al sufletului femeiesc, exacerbate orgolii masculine seduse at�t de gratia carnal� c�t si de cea sufleteasc�, impetuozitatea si vehementa androgin� transformat� �n vulnerabilitate, dureroasa descoperire, si apoi reconstructia �ntregului functional cu iz de «menage a trois», toate astea la un loc, fiecare �n parte si multe altele pe deasupra - iat� datele unui text scris inteligent, cu verv� si cu o temeinic� cunoastere a regulilor dramaturgice. Plus doi mari actori care, firesc si sobru, cu mult� naturalete reusesc s� confere o not� personal� si inegalabil� unui spectacol care, �n acest moment cel putin, nu are alti termeni de referint�“.

Saiba si actorul

Ioan Amironoaie: Pentru c� am pornit de la acel spectacol, revin amintindu-v� c� atunci mi-ati acordat un scurt interviu. Tin minte c� v-am �ntrebat cum v� simtiti �n postura de „monstru“. Evident, m� refeream la formula aceea consacrat� de monstru sacru. Si mi-ati r�spuns: „Nu, nu s�nt monstru si am de g�nd s� ies la pensie un tip cumsecade“.
Mircea Diaconu: Da, si mai ales, vreau s� ies la pensie la timp. Nu am ajuns �nc� la v�rsta de pensie si o astept asa cum asteptam s� se termine zilele de armat�. Mai am doi ani si dou� luni.
I.A.: S�nteti hot�r�t s-o faceti?
M.D.: Absolut. E dreptul meu.
I.A.: Bine, veti iesi la pensie si veti colabora �n continuare cu teatrele, cu arta...
M.D.: Voi iesi la pensie pentru c� am fost salariat at�t amar de vreme: patruzeci si doi de ani.
I.A.: Si totusi, cum se �mpac� postura aceasta de pensionar cu cea de liber profesionist. Dup� c�te stiu, ati fost primul actor care ati iesit din sistem. M� refer la cel institutionalizat.
M.D.: Asta cu iesitul din sistem m� �ngrozeste, pentru seam�n� cu iesirea pensionarilor din viat�.
I.A.: Da, formularea este nefericit�, asa este.
M.D.: Ce se �nt�mpl�. Eu am fost primul actor din Rom�nia care a cobor�t de pe statul de plat�. Nu �nseamn� c� am plecat din sistemul teatral, vreau s� spun. Vedeam, si v�d si azi, actorul pe contract si nu pot discuta, c� e si penibil, dealtfel, despre salarile actorilor, care s�nt mizerabile. As prefera s� discut despre veniturile actorilor. Este o enorm� diferent� �ntre salariu si venituri. Pentru c� veniturile s�nt urmare a prestatiei artistice, a calit�tii acesteia. Putem discuta despre un box-office, de nevoia de tine sau lipsa de tine. De tine ca actor, ca artist. C� dac� e nevoie, atunci existi, dac� nu e nevoie nu trebuie s� existi ca artist. Pe c�t� vreme tot sistemul pe care �l avem ast�zi este ultrainstitutionalizat, �ntr-o inertie... si stiu ce spun pentru c� am lucrat �n teatru, am condus un teatru... Sistemul de azi nu este cu nimic mai bun dec�t cel de pe vremea Suzanei G�dea, c�nd se numea Consiliul... Nici nu mai stiu cum.
I.A.: �nteleg �n subtext c� vreti s� spuneti c� e r�u acest lucru.
M.D.: E foarte r�u. Adic� s�nt patru trepte de salarizare, pornesti din prima, apoi treci la a doua...
I.A.: Ca vitezele la masin�.
M.D.: Exact. Ast�zi s�nt la fel; sau aproape. Ceea ce este o prostie. pe de alt� parte, s-a mai �nt�mplat ceva groaznic azi. Legile ap�rute �ntre timp, europene unele dintre ele, nu ne disting. Noi s�ntem un corp special, �ntr-un colt. Noi nu producem. M� refer la lumea artistic�. Produsul muncii pe actor nu este egal cu cel al celuilalt. E diferit. Si este purt�tor de drepturi de autor. Nu e ca o saib�. Cineva produce o saib�. Altul produce o alt� saib� care este egal� cu cealalt�. Ceea ce produce un actor nu este egal cu cea ce produce un alt actor. Si poart� dreptul de autor. Deci nu poate fi stantat�, c�nt�rit� si pl�tit� la fel. Si apoi, actorul, dup� p�rerea mea nu are ce c�uta �n Codul muncii. �n sens salarial. Actorul, cred eu, trebuie s� fie pe contract. P�n� �n �'90, c�nd am iesit pe contract eram deja obosit, b�tr�n, tracasat de milioanele de treburi pe care a trebuit s� le fac p�n� atunci: filme, spectacole de teatru, mai scriam si c�te o carte pe un colt de mas�. Mereu f�ceam toate lucrurile �n acelasi timp, pentru c� asta era situatia. Am dorit ca din �'90 s� le fac pe r�nd. Speram eu, mult mai bine.

Dezertor de la post

I.A.: Despre dorul acesta de a scrie c�rti, pentru c� veni vorba, m�rturiseati undeva c� v-ar pl�cea enorm si v� exprimati speranta c� abia la pensie veti putea scrie mai mult. C�te aveti �n total?
M.D.: Am patru. Dar mici. E mai bine asa. Nu cred c� mai citeste cineva o carte c�t o c�r�mid�, ast�zi. Trebuie s� scrii ceva ce poate fi citit. �mi imaginam un prieten care �mi citeste o carte. De ce s�-l pedepsesc cu o carte imens�? A fost o glum�. Dar e un lucru delicat pentru viata mea, acesta... a scrie. Pentru c� mi-am descoperit t�rziu bucuria asta, pe la vreo dou�zeci si sapte de ani. Dac� v� intereseaz� v� spun mai multe. De altfel, s�nt lucruri pe care le spun foarte rar. �n primii ani dup� ce am terminat facultatea, st�team la c�min, c� nu aveam altundeva unde. Nici nu aveam salariu. Pe noi ne repartizau undeva, obligatoriu. Ori, tinerii de azi sufer� c� n-au un loc de munc�. Mai bine asa. C� a te trimite obligatoriu la Cucuieti, e mult mai grav si mai dramatic.
I.A.: Asta se �nt�mpla la alte specializ�ri.
M.D.: Da, profesorii de pild� ajungeau chiar si la Cucuieti. Dac� spun Cucuieti, la actori �nsemna Turda, B�rlad... E la fel, ca s� spun asa. Or eu am fost repartizat la Turda. Nu m-am dus si trei ani de zile a fost un chin pe care l-a suportat Teatrul Bulandra, vorbesc de domnul Liviu Ciulei, care s-a tot chinuit c�tiva ani de zile s� m� aduc� la Bucuresti si s�-mi ofere un statut normal, timp �n care veneau amenzi peste amenzi c� nu m-am prezentat la post. Dup� trei ani abia Teatrul Bulandra a reusit s� m� ia.
I.A.: Dar cum se face c� �n perioada pomenit� jucati �n Scrisoarea pierdut�?
M.D.: P�i da, jucam ca figurant.
I.A.: Pl�tit ca figurant. Pentru c� dumneavoastr� ati f�cut un rol mare acolo. Al�turi de Dem R�dulescu. �mi pare r�u c� aceast� prim� variant�, a Scrisorii pierdute din 1972, �n regia lui Liviu Ciulei, s-a pierdut.
M.D.: Nu s-a pierdut. N-a fost filmat�.
I.A.: Exact. Exist� niste film�ri de la repetitii. Bine c� am apucat s� o v�d de aproape treizeci de ori. Cu s�racul Toma Caragiu.
M.D.: Da, dup� moartea lui Caragiu s-a schimbat distributia.
I.A.: E adev�rat c� Rodica Tapalag� nu a mai vrut s� mai joace?
M.D.: Asa este. Nu a mai vrut.

Norocoasa impostur�

I.A.: R�m�sesem la...
M.D.: Da. Revenind, am stat patru ani �ntr-o c�m�rut� de serviciu, cu un pat pliant, cu o mas�, c�teva c�rti si c�teva discuri. Asa am tr�it. Veneam obosit, t�rziu seara, de m�ncat nu g�seam nic�ieri, nu aveam frigider, nu aveam nimic, se �nchidea la zece totul, m�ncam p�ine uscat�, dac� aveam... Nu spun lucrurile astea ca s� impresionez pe cineva, dar aceasta a fost realitatea. Si nu puteam adormi. Pentru c� dup� spectacol ai o stare de surescitare. �nc� vreo dou�-trei ore nu poti dormi. Asa e meseria noastr�. Ei, si �n aceste ore m� desc�rcam �ntr-un fel, m� linisteam scriind pe o h�rtie c�teva vorbe de peste zi. Si s-a �nt�mplat un lucru. Stiti c� la Bulandra erau niste concerte splendide pe care le sustinea formatia „Sfinx“, cu Dan Aldea si �ntre piesele muzicale Florian Pittis citea niste pastile extraordinare pe care le scria Radu Cosasu la vremea aceea. Divine erau, splendide, de spirit. Si s-a �nt�mplat ca Florian Pittis s� plece nu stiu unde. Si eu, pentru c� st�team �n c�m�ruta de serviciu, foarte aproape de teatru - mi-au dat locul acela Clody Berthola si Lucian Pintilie, dup� ce m-au v�zut dormind prin cabine - am fost chemat de urgent� s� tin eu �n locul lui Pittis aceste pauze. M-am dus si am cerut repede dosarul cu texte. Dar era �ncuiat, regizorul tehnic plecase... Cert este c� nu erau. Panic�, mai erau cinci minute, am plecat repede acas�, la c�m�ruta acea si am luat repede h�rtiile alea pe care le scriam eu noaptea, nervos de peste zi. Le-am adus, n-am spus nim�nui si le-am citit ca fiind ale lui Radu Cosasu. Sincer m�rturisesc dup� at�ta amar de vreme. I-am m�rturisit si lui. Nici nu s-a sup�rat pe mine, ba din contra. Am avut un succes n�prasnic. Si am prins curaj. Am �nceput s� le dau o form�, pentru c� p�n� atunci fuseser�, pur si simplu, arunc�ri pe h�rtie. Am �nceput s� le cizelez, s� le aranjez, s� le dau titluri, �n fine. Si c�nd s-a �nchegat ceva c�t de c�t m-am dus la revista „Luceaf�rul“, care avea pagini de literatur� masive... �n fine, cert este c� mi-a ap�rut o prim� carte de nuvele. Dup� ce pentru o nuvel� luasem deja premiul revistei. Dup� care am fost chemat la editura „Meridiane“ de Mircea S�ntimbreanu, care era director acolo. Si iar�si e bine s� ne aducem aminte de niste oameni.

„Nu eu decid“

I.A.: Cum era Mircea S�ntimbreanu? �n copil�rie aveam o multime de c�rtulii cu povestiri cu si despre copii scrise de el. Era, �ntr-un fel scriitorul celor mici.
M.D.: Un om de aproape doi metri, la v�rsta lui... Se spun despre el diverse istorii. Permiteti-mi s� spun una acum. Cine stie, poate om disp�rea si nu se vor sti. Se pare c� atunci c�nd el era t�n�r student, la facultate fuseser� niste misc�ri studentesti, ceva de st�nga... �n fine. Au ap�rut niste tineri studenti comunisti care au vrut s� se al�ture acestor misc�ri si scandaluri. Si se pare c� un t�n�r comunist a vrut si el s� aib� p�reri �ntr-un mediu studentesc, ceva de genul �sta. Si atunci, un student foarte �nalt, de vreo doi metri, care era Mircea S�ntimbreanu la vremea aceea, l-a luat de m�n� si a vrut s�-l dea afar�. Acela a fost foarte �nc�p�t�nat si atunci studentul �nalt i-a dat un sut �n fund de l-a aruncat pe sc�ri. Stim c� cel �nalt era Mircea S�ntimbreanu, dar mai apoi am aflat c� cel�lalt era Nicolae Ceausescu.
I.A.: Amuzant.
M.D.: Cazul este autentic si �l stiu din surs� autorizat�, chiar de la cel �n cauz�. Ei bine, Mircea S�ntimbreanu m-a chemat la el si mi-a zis: „Ti-am citit nuvela si ti-am preg�tit un contract de debut cu o carte de proz� scurt�. C�te mai ai?“ „Niciuna“ am r�spuns si nu i-a venit s� cread�. Mi-a dat termen sase luni s� vin cu restul. Si atunci a trebuit s� muncesc, ca s� spun asa. N-aveam �n plan lucrul �sta; asa mi s-a �nt�mplat toat� viata mea. Am fost �mpins de la spate.
I.A.: Cu exceptia faptului, spun eu, c� nu v-a �mpins nimeni s� faceti actoria. A fost o alegere.
M.D.: A fost si n-a fost. A fost ca o �ncercare, ca un loto, dac� vreti, ca un fel de �nc�p�t�nare copil�reasc� f�r� nici o motivatie �n spate. �n sensul c� nu aveam manifest�ri artistice, nu eram dintre cei care spuneau tot timpul versuri. Nu eram de tipul �sta; f�ceam matematic�, f�ceam real, liceu sportiv, nu aveam aplecare. A fost asa ca un accident. Dar asta-i soarta; p�n� la urm� trebuie s� te �mpaci cu ea. Si m� las mereu pe m�na sortii, care �ntotdeauna a stiut ce s� fac� cu mine, mai bine dec�t mi-am pl�nuit eu vreodat� viata.
I.A.: O s� cread� lumea c� nu s�nteti un lupt�tor.
M.D.: Ba da, s�nt foarte lupt�tor. �n clipa �n care soarta m� trimite undeva m� duc ca un disperat. Si �ncerc s� fac c�t pot de bine ceea ce am de f�cut. Dar nu eu decid. Pentru c� de c�te ori am �ncercat s�-mi decid eu �nsumi soarta, cineva de sus m-a trimis exact �n alt� parte. Unde nu m� asteptam. Ce-mi r�m�nea mie de f�cut? S� fac c�t mai bine cea ce am de f�cut. Asta-i singura mea datorie. Si azi si mereu asta am �ncercat.

Articol afisat de 2192 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective