SIMTUL RUSINII

ACCENT

�l au, �l resimt cei care, dintr-o �nt�mplare sau alta, �ncalc� accidental, doar accidental, o regul� moral� important�. O regul� pe care o respect� si la care tine mult colectivitatea din care el provine. Da, dar �si d� seama repede de greseal� si av�nd �n s�nge simtul rusinii, se rusineaz�; chiar dac� mai t�rziu. Nu cred c� omul acela va mai repeta greseala. Asta se �nt�mpl� �ntr-o lume �n care valorile morale s�nt respectate si reprezint� un fel de cod al onoarei, la care tine mai ales lumea satului, dar probabil al satului din munti - �nchis �ntr-un ghioc misterios al bunului simt - dep�rtat, deci, de zgomotul si furia lumii de azi, �n special acest fel de sat respect� codul. N-am s� spun, normal, c� lumea civilizat�, cum �i spunem lumii din jurul nostru, n-ar tine la reguli, n-ar avea rusine. Are, sigur, dar nu-i toat� bun�. Dup� anecdota aceea veche, cu doi t�rani ardeleni, vecini:
- B�i, Ioane, ai cap? (�i f�cuse vecinul o prostie si cel�lalt voia s� i-o pl�teasc�).
- P�i, am cap, cum s� n-am? Ce �ntrebare e asta?!
- Ai cap, v�d, doar minte �ti mai trebuie.
- Am si minte, bre, nu te-ai dumirit?
- Ai si minte, Ioane, zice vecinul pricinos, dar nu-i t�t� bun�.
�n lumea din jurul nostru, rusinea mai mult se invoc�, dar, vedeti limpede, nu se practic� �ntotdeauna. Altfel, cum se poate ca unii sau altii - mai ales dintre cei care vor puterea cu orice pret (chiar si cu pretul lipsei de rusine) - s� mint� lumea din strad�, ascult�torii lor, de ocazie sau nu, f�r� s� clipeasc�, f�r� nici un fel de rusine?! Promit�nd marea cu sarea, scot�nd panglici pe nas, ca la circ (Catavencu lui Caragiale era mic copil). Pentru c�, foarte repede se va vedea c� a mintit grosolan. Si atunci, te �ntrebi: Cui s�-i fie mai �nt�i rusine? P�i, iart�-m� b�die, tie s�-ti fie, c� tu l-ai votat, l-ai ales pe mincinos! (S�-ti spun un secret: si mie s�-mi fie!...) P�i nu?