Iubirea de neam nu e o scuz�
La ora la care scriu - miercuri diminea�a - �n �ar� abia �ncep manifest�rile Consiliului Na�ional al Secuilor. Deocamdat�, la Strasbourg - unde are loc o sesiune a Parlamentului European la care particip� �i observatorii rom�ni - ecoul lor n-a ajuns (bine ar fi nici s� nu ajung�, semn c� nu s-ar fi �nt�mplat nimic grav!). Un lucru mi se pare cert: dup� declara�iile de �nceput, unele radicale, liderii CNS par a fi �n�eles c� nu-s �n folosul nim�nui convulsiile etnice, �n acest an decisiv pentru destinul nostru european. De fapt, niciodat� nu e timp potrivit pentru excitarea sensibilit��ilor etnice; aceste probleme, delicate, trebuie discutate calm, �ntre oameni cu capul limpede, �i nu �n manifesta�ii „de stadion“. Dac� va fi cazul (eu a� vrea s� nu fie), voi reveni asupra ac�iunii CNS.
Exist�, aproape de noi, un exemplu dureros de proast� gestionare a etnicit��ii. S�rbii, vecinii no�tri, tocmai l-au �ngropat pe fostul lor lider Slobodan Milo�evici - politicianul care a �nceput prin a fi populist, a continuat prin a fi r�zboinic �i a sf�r�it ca judecat (la Haga) pentru crime de r�zboi. Trist destin! �i m�car de-ar fi fost numai destinul lui! Trei r�zboaie a purtat Milo�evici �n fruntea Serbiei (ulterior a Iugoslaviei) de-a lungul anilor '90 �i le-a pierdut pe toate. Rezultatul: drame �i psihoze din care m�ndrii no�tri vecini �nc� nu au ie�it. Acest individ, al c�rui singur merit a fost acela de a fi intuit vidul de putere r�mas �n fosta Iugoslavie dup� moartea lui Tito, a fost �i cel care s-a gr�bit s�-l umple, c�ut�nd legitimitate printr-un discurs na�ionalist. Astfel a dat foc (la propriu) acelei ��ri pe care, acum 20 de ani, noi, rom�nii, o admiram at�t de mult - tocmai pentru deschiderea ei spre Vest �i pentru libert��ile din interior.
Cazul Milo�evici repune o �ntrebare veche, c�reia numai democra�iile reale �i pot oferi r�spuns: p�n� unde poate merge - pentru a nu fi toxic� - iubirea de neam? Personal, nu am nici o �ndoial� c� Milo�evici a iubit Serbia. Darm iubirea de neam sau �ar� nu scuz�, prin ea �ns�i, nimic. �i Hitler �i-a iubit Germania, dup� cum e foarte sigur c�, �n felul lui, �i Stalin a iubit URSS.
E de �n�eles c� mul�i s�rbi p�streaz� nostalgia vremurilor �n care Iugoslavia era �ara cea mai luminat� din �ntreg Estul european. Acestora, Milo�evici le-a vorbit o vreme despre orgoliu, glie, vechime, du�mani, suprema�ia etnic� etc. �n spatele vorbelor au murit oameni. Din cauza exceselor lui Milo�evici, un blam nedrept s-a extins peste to�i s�rbii, considera�i ca principali vinova�i - p�n� la finalul conflictului, c�nd a devenit clar c� victime �i c�l�i avuseser� toate etniile (a�a cum se �nt�mpl� mereu �ntr-un r�zboi civil).
Moartea lui Milo�evici, prin ea �ns�i, nu rezolv� nimic. Rana din mintea �i sufletul s�rbilor va mai dura. Acolo, acum reformatorii par a fi �n impas, iar Partidul Radical S�rb (SRS, cel mai na�ionalist) e �n fruntea sondajelor. Provincia Kosovo agit� problema independen�ei, iar Muntenegru vorbe�te de ruperea federa�iei cu Serbia.
Aviz �i tuturor exalta�ilor de la noi: c�nd ai aprins un pai din snopul etnic, nimeni nu �tie cum �i c�nd se va stinge focul �n �ar�.
|