Aurelian-Octav Popa �i clarinetul s�u... fericit
Vineri seara, �n sala Teatrului Tineretului din Piatra Neam�, s-a petrecut un nou act artistic din cadrul Stagiunii simfonice pietrene organizate de Consiliul Jude�ean Neam�, Prim�ria municipiului �i Centrul pentru Cultur� �i Arte „Carmen Saeculare“, �n colaborare cu Filarmonica de Stat „Mihail Jora“ din Bac�u. Protagonistul acestui concert a fost binecunoscutul clarinetist Aurelian-Octav Popa.
Ne�ndoios, Concertul �n La major pentru clarinet �i orchestr� de Wolfgang Amadeus Mozart reprezint� una din cele mai frumoase pagini scrise pentru acest instrument.
Terminat la 28 septembrie 1791, cu pu�in timp �naintea mor�ii compozitorului, �i dedicat unui celebru virtuoz al instrumentului, Anton Stadler, concertul a �mbog��it literatura concertant� a clasicismului cu o partitur� ale c�rei virtu�i s�nt etalate cu o genial� elocven��.
Acompaniat de un ansamblu orchestral alc�tuit din partidele forma�iei de coarde, c�rora li se adaug� dou� flaute, dou� fagoturi �i doi corni, instrumentul solist, cu timbrul dulce �i expresiv �i cu nelipsitele pasaje de virtuozitate, rivalizeaz� �n elocven�� cu plasticitatea sonor� a orchestrei.
Melodicitatea primei teme a Allegro-ului, expus� amplu de ansamblu este augmentat� inspirat de instrumentul solist �i legat�, prin fine �i subtile procedee specifice genialit��ii mozartiene, de temele care-i succed firesc �i natural �n cadrul expozi�iei tematice. Alura dramatic� a dezvolt�rii se dizolv�, �n cele din urm�, �n reeditarea senin� a primei teme, concluzionat� printr-un str�lucitor dialog �ntre solo �i tutti.
Adagio-ul este cople�itor prin melodicitatea pregnant� �i, nu m� feresc s� o spun, constituie una dintre cele mai frumoase pagini muzicale scrise c�ndva.
Allegro-ul final, un rondo concertant, de fapt, este un superb dialog sonor, plin de fantezie, rezolvat luminos �i optimist.
De bun� seam�, pentru un clarinetist de talia lui Aurelian-Octav Popa, concertul mozartian constituie un punct de rezisten�� �n repertoriul permanent. Sonoritatea catifelat�, buna st�p�nire a registrelor, agilitatea �i tehnica irepro�abil�, dozarea corect� a respira�iei, ca �i dinamica surprinz�toare �n spa�iul at�t de vitregit la instrumentele de suflat al nuan�elor extreme, constituie, de mult� vreme, argumente ale interpret�rii sale.
Preludiul de Purcell sau partitura pentru clarinet solo de Bach, ca �i transcrip�ia lui Felix Motl a cunoscutei „Serenade“ de Franz Schubert nu au f�cut dec�t s� ne �nt�reasc� vechea convingere c� Aurelian-Octav Popa este un adev�rat maestru al acestui instrument.
�mi amintesc de lucrurile pe care mi le-a spus c�ndva: „Eu am ajuns la ni�te momente de-a dreptul admirabile �n ceea ce prive�te rela�ia cu instrumentul. S-au �nt�mplat cazuri �n care ie�eau �n relief momente de o concentrare mai mic�... �i m� g�ndeam la un pasaj din reexpozi�ie, c�nd eu nu ajunsesem �nc� acolo. Degetele au c�lcat pe pasajul din expozi�ie, unde se aflau, �i m-au dus �ntr-acolo, �n reexpozi�ie, �ntr-un mod firesc. �i au fost multe cazuri �n care g�ndirea cerebral� a fost contrazis� corect de g�ndirea mecanic�, s�-i spunem, a degeta�iei.“
Simfonia a III-a �n Fa major, op. 90, de Johannes Brahms a fost terminat� �n 1883, c�nd compozitorul �mplinea cincizeci de ani, iar Richard Wagner trecea �n nemurire.
Motivul ini�ial al primei p�r�i (Allegro con brio), - fa, la bemol, fa - constituie pretextul unei armoniz�ri bogate, diverse �i extrem de elaborate puse �n slujba unei puternice tensiuni dramatice, care, pe alocuri, ia forma unui tensionat conflict sonor.
Rigoarea p�r�ii a doua (Andante) echilibreaz� spa�iul expresiv al lucr�rii, iar liedul simplu pe care se construie�te melodica p�r�ii a treia (Poco allegretto), �n do minor, contureaz� una din cele mai frumoase pagini lirice din crea�ia brahmsian�.
Allegro-ul final, readuce atmosfera dramatic� a primei p�r�i �n tonalitatea fa minor, pentru ca abia �n ultimele m�suri concluzive din final s� se stabilizeze simetric �n omonima major�.
Eroica brahmsian�, cum mai este supranumit� Simfonia �n Fa major, constituie o provocare pentru orice dirijor care se respect�. Ei bine, de aceast� dat�, �n ciuda nenum�ratelor sale experien�e �n calitate de �ef de orchestr� (s� amintim numai stagiul de peste un deceniu la pupitrul Filarmonicii „Marea Neagr�“ din Constan�a, precum �i perfec�ionarea cu acea legend� a dirijatului care a fost Sergiu Celibidache), dirijorul Aurelian-Octav Popa s-a v�zut, nu de pu�ine ori, dep�it de situa�ie �i nevoit s� reac�ioneze conjunctural. Construc�ia pe care �i-a propus-o s-a dovedit a fi fragil� �i destul de complicat� pentru a putea fi viabil�, lucru ce a influen�at negativ coeren�a ansamblului. Dificila parte �nt�i a fost departe de a atinge culmile dramatismului pe care partitura �l de�ine intrinsec, iar celebra, arhicunoscuta �i melodioasa parte a treia, interpretat� �ntr-un tempo pripit, nu a l�sat s� transpar� frumuse�ea liniei melodice �i amploarea respira�iei. Ca s� nu mai vorbim de finalul obosit, crispat �i epuizat de tensiunea travaliului presupus de efortul de a controla o partitur� complex� �i extrem de expresiv�.
Urm�torul concert din cadrul stagiunii simfonice pietrene va avea loc vineri, 14 aprilie 2006, c�nd, �n compania Orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bac�u, dirijat� de Valentin Doni, va concerta violonista Cristina Angelescu, �ntr-un Festival Ceaikovski �n cadrul c�ruia vom putea asculta Concertul pentru vioar� �i orchestr� �i Simfonia a IV-a �n Fa minor.
|