Cum se duce pe Apa S�mbetei... un partid
De sezon Nu, c�, Doamne p�zeste, m-as apuca - om �n toat� firea - de cine stie ce aluzii mai str�vezii sau mai consistente la adresa cuiva, dar... canicula asta afurisit�... mi-a adus aminte de o �nt�mplare de iarn�, dar care se potriveste, nu anotimpului, ci... vietii... �n urm� cu ceva vreme, c�nd clasa noastr� politic� nu avea experienta de acum, dar vroia s� o capete si se preg�tea de fapte mari �ntru binele celor multi, numai ce un cunoscut m� sun� la telefon (nu era �nc� vremea celularelor) si m� invit� la el acas�. Doctorul din mine a tres�rit, m-am interesat dac� era suferind careva din familie si, primind asigur�rile c� totul era �n ordine, m-a linistit c� poftirea era pentru cu totul altceva. Sigur treab� serioas�. Era duminic� dimineata, am contramandat drumul la biseric� pentru care m� preg�team si, curios nevoie mare, dar si bucuros c� mai fac c�tiva pasi �n natur� - era plin� iarn�, splendid�, cu z�pad� mult�, alb� si pufoas� - am luat-o prin p�rculetul din centrul urbei si, �n scurt, am ajuns la casa cunoscut�. Am fost primit prieteneste, mai erau dou�-trei persoane necunoscute, printre care doi frati (nep�tati!), am f�cut cunostint�, am comentat vremea (nu vremurile !), am strivit �n dinti c�teva alune si am sorbit coniacul fin din paharele de cristal ale casei. Asa am intrat �n miezul problemelor. Domnu�'... stiti, a gr�it unul dintre frati, suntem �n curs de revigorare si reorganizare a Partidului..., s-au deschis portile Europei, avem mari sanse s� intr�m �n marea familie a formatiunilor cu care - ideologic - ne �nrudim si, avem nevoie de personalit�ti care s�... si s�..., si ne-am g�ndit ca pentru judetul nostru, s� alc�tuim un birou puternic, �n care Dvs. s� fiti presedinte, domnul... secretar, iar membri..., sigur c� �i cunoasteti, oameni de vaz� ai orasului. Foarte bine, dar nu m-ati �ntrebat dac� nu sunt deja angajat �n alt partid, dac� nu am functii, sarcini..., dac� vreau... dac� m� �nscriu �n ideo... N-am apucat s�-mi exprim nedumeririle, interlocutorul nu m-a l�sat s� continui, ba mi-a retezat fraza, nu cu vreo vorb� oarecare, ci cu un gest mai gr�itor dec�t o mie de cuvinte, care �nsemna... ei, aiureli, povesti de adormit copiii, trecem noi peste asta, oameni suntem...
Modul negustoresc, de t�rguial� si piat� ieftin�, de a privi si, mai ales, de a trata lucrurile cu un necunoscut, m-a �nfuriat, m-a crispat, �nc�t p�n� si nevinovatul lichid cu nume de Metaxa, care nu avea nevoie de vreo recomandare ca s� bucure cerul gurii, mi s-a p�rut otrav�. Si m-am exprimat: �n mod normal, propunerea ar trebui s� m� bucure ori s�-mi g�dile orgoliul pe la subsuoar�. Numai c�... dac� as spune „da“, singura situatie notabil� pe care as reusi-o ar fi ca, la prima adunare general�, cu prostimea �n sal� si eu pe scen�, cu �ntreg biroul, un oarecine, dac� nu mai multi, s� se �ntrebe: „ce caut� mosneagul �la acolo...?!?“ Ei, s� fim seriosi, nu aveti Dvs. alura de mosneag... Bun, s� spunem, dar se poate �ntreba... ce caut� individul �la acolo? Dac� as fi fost din tat� �n fiu membru al partidului, ori m�car dup� revolutie i-as fi �mbr�cat culorile si stindardele, dovedindu-m� atasat statutului si asa mai departe, ar fi fost altceva. Dar asa ?! Discutiile au continuat �nc� o vreme, am primit o p�suire de g�ndire p�n� miercurea urm�toare c�nd aveam s�-mi declar (altfel cum ar fi fost posibil ?!), adeziunea de conduc�tor al judetenei Partidului. Si asa am pus cap�t unei �nt�lniri sortite s� fie memorabil�. Abia pe drumul de �ntoarcere - parc� si z�pada �si pierduse prospetimea - mintea rom�nului de pe urm� m-a f�cut s� m� g�ndesc c�, dac� tot era vorba de negustorie, ar fi trebuit s�-mi frec degetul mare de ar�t�tor si s� pun �ntrebarea pe care gestul o genereaz�: c�t?, how many?! Miercuri, am declinat - cu tot regretul - oferta, partidul - cu vechi traditii �n tara noastr�, pentru care unii si-au pierdut viata prin pusc�rii - a intrat �n lumea european�, dar a disp�rut din viata politic� a t�rii ca si cum n-ar fi existat vreodat�. �ntreb si eu potopit de canicul�: oare numai istoria, cu obiceiul ei prost de a se repeta, s� fie singura vinovat�?
|