Centenara cu 100 de nepoti si str�nepoti
• Elena T�nase, din M�dei, comuna Borca, a �mplinit pe 28 februarie 100 de ani • vicisitudinile vremurilor n-au ocolit-o, dar a avut puterea s� le dep�seasc�, str�ng�nd �n caierul vietii si momente de �mplinire • Familia, rudele, prietenii apropiati si vecinii au s�rb�torit-o pe 25 februarie, �ntr-un cadru festiv pe Elena T�nase, care peste trei zile avea s� �mplineasc� 100 de ani. Ceremonia a �nceput cu binecuv�ntarea preotului Gelu Popescu �n casa b�tr�nei si a continuat la o pensiune, unde fiii s-au �ntrecut �n a-i oferi un moment s�rb�toresc de neuitat. S-a n�scut �n pragul prim�verii anului 1912, fiind a zecea din cei unsprezece copii (9 b�ieti si dou� fete) ai lui Antip C�rj�. Prenumele Antip a devenit, peste ani, adev�ratul nume cu care erau cunoscuti numerosii urmasi ai Antipenilor- blazonul neamului, oameni m�ndri, harnici, cu prestant� si cel mai vestit clan al plutasilor de pe Bistrita. �n vara anului trecut, un �mp�timit al plut�ritului, Constantin Cojocaru Tiriac a mai g�sit trei plutasi si au cobor�t cu o plut� de la Barnar p�n� la Galu. Unul dintre acestia este Gic� al lui Gavril Antip, t�n�r plutas �n anii c�nd aceast� �ndeletnicire a disp�rut pe Bistrita odat� cu ridicarea barajului de la Bicaz. B�tr�na pe care am s�rb�torit-o a fost ea �ns�si d�lc�us pe pluta unui frate mai mare. Copil�ria i-a fost �mpov�rat� de greut�tile vremurilor. Cu ea �n brate si cu ceilalti dup� ei, p�rintii s-au refugiat la Ruginoasa, Iasi, din fata urgiei r�zboiului. Tat�l, Antip C�rj�, a murit acolo. La scurt timp a decedat si mama. S-a trezit orfan� la 4 ani. De cei mai mici au avut grij� fratii mai mari. Anii au trecut �ncet-�ncet si ea, o fetiscan�, a �ngrijit, a leg�nat si alinat copiii fratilor mai mari. Nimeni nu si-a f�cut timp s-o dea la scoal�, dar viata si secolul prin care a trecut i-a oferit mult� �ntelepciune, deschidere spre cunoastere, p�trunderea tainelor acestei lumi si mult�, mult� bun�tate. Fratii ei aveau vite si nu este de mirare c�, de multe ori, prim�vara o g�sea pe munte, �n Arsita Puciosului, p�zind animalele acestora. Ecoul muzicii unei nunti din sat r�zb�tea p�n� acolo sus si inima i se �nfiora de dorul unui dans cu un fl�c�u. A fost fat� de cas� o vreme si la Olaru, �nv�t�torul satului P�r�ul C�rpei. �n ziua de 6 februarie 1938 s-a c�s�torit cu Constantin T�nase, acesta deced�nd �n 2000. La �nceput au stat �n casa socrilor. Necazurile n-au ocolit-o nici dup� c�s�torie. Sotul a plecat �n 1939 �n mobilizare si pe front p�n� �n 1944. Aprig� si ambitioas�, doar provenea din familia Antipenilor, ajutat� si �ndrumat� de fratii mai mari, s-a hot�r�t s� �nceap� constructia casei, p�n� va veni Costic� din r�zboi. La �ntoarcerea acestuia, casa era ridicat� si acoperit�.
„Mamaia noastr�“
Dumnezeu le-a d�ruit opt copii (trei b�ieti si cinci fete). Trei s-au stins, copii fiind, apoi sufletul i s-a �mpov�rat de durere c�nd a condus pe ultimul drum o fat� c�s�torit� si un fecior. Fata mai mic� st� cu ea, iar Mitrut - singurul b�iat pe care-l mai are, are casa peste drum. Are opt nepoti si sase str�nepoti si vreo optzeci de nepoti ai copiilor fratilor mai mari. De c�nd se stie, a muncit. Niciodat� nu s-a l�sat biruit� de greut�ti. A tesut, a �mpletit, a tors si a r�sucit, a crescut vite si si-a �ngrijit copiii si gospod�ria. De multe ori, spune ea, c�stiga mai multi bani din tes�turi dec�t sotul ei la p�dure. Era una din vestitele tes�toare ale zonei. Tesea cuverturi cu 60 de ite. Din m�inile ei ieseau opere de art�. Dac� o veti vizita, v� va primi cu nespus� bucurie. Veti intra �ntr-o cas� de povesti. Peste tot covoare, stergare, toale, perne, lad� de zestre din 1938. Este o cas� �mbr�cat� de s�rb�toare, asa cum erau toate acum o jum�tate de veac. O veti g�si acum, �n zilele de iarn� ce nu se vor duse, �n cas�, �mpletind ciorapi de l�n� sau torc�nd un caier pufos. �n zilele calde toarce si �mpleteste afar�, pe cerdac, unde primeste si se bucur� de binetele trec�torilor. A r�mas „mamaia noastr�“ dup� cum m�rturisea, emotionat�, o nepoat�. „Mamaia noastr�“ nu numai a nepotilor ei ci a tuturor copiilor din �mprejurimi pe care-i primea deopotriv� si le oferea diverse bun�t�ti, pe care numai o bunic� stie s� le preg�teasc�. De multe ori a postit pentru s�n�tatea si biruirea �ncerc�rilor potrivnice. Nenum�ratele singur�t�ti care i-au marcat viata au f�cut-o s� ne spun� un c�ntec care-i defineste simplu, dar sf�sietor, viata. �l poate c�nta, dar anii multi o opresc de a mai c�nta si-l recit� ca pe o poezie: Foaie verde-a bobului,/ Singurel ca mine nu-i,/ Dec�t puiul cucului,/ C�nd �l las� mama lui,/ �n mijlocul codrului,/ F�r�' de aripi, f�r�' de pene,/ Ar zbura, dar nu-i putere./ Zboar� doar din creang�-n creang�,/ Si pe toat� lumea-ntreab�,/ Unde-i mama noastr� drag�?/ De-as mai vedea-o vreodat�,/ Mi-ar creste nima toat�. A primit multe daruri - multe flori, asa cum poate n-a primit niciodat� �n viata aspr� de t�ranc� de la munte. Din capul mesei, �nconjurat� de cei dragi, le-a urat celor prezenti s� ajung� si ei la 100 de ani. Pe 28 februarie, viceprimarul comunei Borca, Ciubot� Ciprian si secretarul prim�riei, Elena B�l�ceanu au vizitat-o acas� si i-au oferit un mic dar material �n bani si o diplom� de onoare.
N.R.: Titlul, subtitlurile si intertitlul apartin redactiei Monitorul.
Profesor Gheorghe BONDAR, M�dei, Borca
|