Puterea si Adev�rul
La vita e bella • „Ce dac� vine prim�vara? / At�ta iarn� e �n noi, / C� martie se poate duce / Cu toti cocorii �napoi“. Au reusit, �nc� mai demult, de c�nd poetul abia �ns�ila versurile aceste, s� fac� dintr-o natie optimist�, plin� de viat� si de entuziasm, una de sinucigasi si fete triste. O natie terorizat� de politicieni, de b�nci, de grija zilei de ast�zi si de m�ine. Poim�ine... nu se stie. �n februarie 1972, la Bucuresti era prezentat �n premier� filmul lui Manole Marcus, realizat pe un scenariu de Titus Popovici, „Puterea si Adev�rul“, caracterizat de presa vremii ca fiind „un film politic ce abordeaz�, de pe pozitiile statuate de Congresul al IX-lea al PCR, primul sfert de secol de constructie socialist� �n Rom�nia“. Peste vreo doi ani vom avea pl�cerea si satisfactia de a viziona �n premier� seria a doua a acestui film - �n regia lui Mihai-R�zvan Ungureanu si Emil Boc, pe un scenariu de Andrei Plesu si H.R. Patapievici - care va aborda „de pe pozitiile statuate de cel dint�i marinar al t�rii, primul sfert de secol de constructie capitalist� �n Rom�nia“. Pl�cerea de a descoperi asem�n�rile si deosebirile dintre cele dou� etape istorice ale devenirii Rom�niei va reveni fiec�ruia dintre noi. Iar satisfactia va fi cu at�t mai mare cu c�t distributia de atunci - Mircea Albulescu, Ion Besoiu, Amza Pellea - va fi, ne�ndoios, eclipsat� de performantele celei de ast�zi - Bianca Dr�gusanu, Oana Z�voranu si Poponet. Cineva exclama, zilele trecute, pe un post de televiziune, v�z�nd zbaterile disperate �ntru configurarea unui alt „esichier“ politic al conduc�torilor: „Doamne, chiar nu mai sc�p�m niciodat� de �stia?“ Dup� cum merg lucrurile si dup� cum conclavurile de m�sc�rici se v�nzolesc cu dintii �nfipti �n carnea puterii, se pare c� nu avem multe sanse. Chiar dac�, asa cum se spune, puterea se afl� �n fiecare dintre noi. Iar adev�rul...
Mobil� si durere
• A citit „Capra cu trei iezi“, fragmente din „Amintiri din copil�rie“ si pentru c� la v�rsta lui trebuie s� aib� grij� de formatia intelectual�, a v�zut secvente din „Morometii“, la televizor, sper�nd s� treac� examenul de bacalaureat la rom�n�. Are o inteligent� nativ�, fler, intuitie, iar �n materie de psihologie uman� ar putea da lectii unui conferentiar de la o catedr� de specialitate. �n meseria lui, dac� o fi avut c�ndva vreuna, a fost toat� viata un nimeni si lucrul acesta, care pentru altcineva ar crea un sentiment �mpov�r�tor, nu pare s�-l deranjeze c�tusi de putin. Asa zisa democratie rom�neasc� a creat unor astfel de specimene cadrul ce i-a eliberat de orice fel de complexe. Atotputernicia banului a determinat o frenetic� insurgent� a aluviunilor materializate �ntr-un nou sortiment specios, alunecos ca s�punul umed si care, culmea, a c�p�tat un statut social privilegiat. Titulatura generic� de „om de afaceri“ acoper� o �ntins� zon� crepuscular� dominat� de hotie, �nsel�ciune, minciun�, infractiune si, nu de putine ori, chiar crim�. Nu pot s� m� las convins de nimeni c� averile de sute de milioane de euro ale unor persoane care acum 15 ani p�steau vaca pe islaz este rodul binemeritat al unei trude perpetue �ntr-o perioad� dominat� de jaf si dezordine social�. Tot asa cum nimeni nu m� poate face s� accept c� este rezultatul muncii de zi cu zi, neobosite si f�r� preget a unui om cinstit si cu frica lui Dumnezeu, ce nu a precupetit nici un efort �n a demonstra c� munca l-a f�cut pe om si, pe deasupra, l-a umplut de bani. Mai ales �ntr-o tar� precum aceasta. �n care diferentele sociale dintre oamenii de r�nd si potentati a atins cote alarmante. �n care o bab� senil� ia un salariu de 30.000 de euro, �n timp ce colegii ei bugetari se multumesc cu 700 de lei. Si pentru ce? Pentru a „supraveghea“ asigur�rile. �n care, neav�nd alt� treab�, imbecilii alesi se ocup� de problema gr�tarelor. Legea picnicurilor era o urgent� a Rom�niei. Si �n care, culmea cinismului, bolnavii disperati s�nt l�sati s� moar� precum c�inii r�niti. �ntre mobila de lux a celor avuti si durerea n�p�stuitilor; care a ajuns tot un lux.
Intrarea prin fat�
• Nu mai e un secret pentru nimeni faptul c�, �n Rom�nia, partidele au devenit conclavuri selective, pe grupuri de interese, ale unor indivizi ce au g�sit modalitatea - dup� ei, pertinent� - de a accede �n viata public� si a deveni, �n sf�rsit, importanti. M� feresc de politic� precum dracul de t�m�ie si, dup� generalizata experient� comunist�, am c�p�tat certitudinea c� altele s�nt c�ile prin care un om adev�rat, o personalitate �n adev�ratul sens al cuv�ntului, �si poate delimita statura si pune �n valoare capacit�tile ce o definesc. Lupta cu absurdul asumat si cu prostia partinic� dus� p�n� la cotele supreme ale �ndobitocirii nu e nou� si, de altfel, ne este binecunoscut� din perioadele anterioare. Prin „jocul dragostei si al �nt�mpl�rii“ - iertat�-mi fie impietatea de a-l cita pe Marivaux �n acest context insalubru! - generatia mea, de pild�, e n�scut� si crescut� �n epoca numit� comunist�. Perioad� care pe multi i-a scolit �n arta diabolic� a parvenirii politice si a lep�d�rii de sine. �n fond, asa cum bine spunea cineva, „nu se mentine nimic prin �mpotrivire, ci prin participare“. Coeziunea vechii societ�ti socialiste multilateral dezvoltate a fost asigurat� �n primul r�nd de prostie si abia apoi de teroare. N�ravul rom�nului de a supradimensiona actul politic si umila lui atitudine obedient� fat� de asa zisele personalit�ti politice, �n fapt niste mostre de tembelism egoist, e �ngrijor�tor. Gol�nia politic� rom�neasc� e suficient de consistent�; iar sportul iesirilor si intr�rilor �n partide �n functie de stocul de ciolane �nc� nedistribuit e de natur� a-mi face sil�. Mai mult dec�t at�t, �n conditiile jalnice de trai ale rom�nilor, ifosele si aerele de olimpieni ale c�c�narilor lipsiti de scrupule si de simtul ridicolului, care, �n loc s� reprezinte interesele celor multi, se �ngrijesc a-si cl�di o imagine public� vremelnic� si supradimensionat� �n ochii unui popor docil si r�bd�tor, ating limitele ultime ale nerusin�rii. Ce stiri teribile ne ofer� presa! Ne cad n�dragii de interes si curiozitate: unul a p�r�sit partidul ce-l consacrase; altul si-a dat demisia din partidul X; altcineva este asteptat s� intre �n partidul Y; si asa mai departe. M� �ntreb la ce folosesc toate astea si �n ce mod ne ajut� s� tr�im mai bine?! Si apoi, mai e si o problem� de logic� pragmatic�, pe care o suger�m �ntru ajutorarea celor ce nu-si g�sesc locul; si care, �n termeni neaosi ar putea fi sintetizat� astfel: dac� ai iesit si nu ai unde intra, �ncearc� �n...!
|