Pacientul rom�n
La vita e bella
„C-asa-i lumea, trec�toare, unul naste s-altu’ moare... Lumeeeee, soooooro, lumeeeee!“ V� mai aduceti aminte c�ntecul? Poate cei mai �n v�rst�. Pe atunci se petrecea altcumva. Chiar cu sufletul. Si �ntre bucurie si durere era un t�r�m ce nu putea fi atins de nimeni si de nimic. Oare ast�zi, c�nd toat� legislatia acestui stat buric e �ndreptat� �mpotriva omului, mai este?
Dincolo de s�rb�tori
Si a fost Cr�ciunul, ca �n fiecare an si ca niciodat�. Si s-au r�nduit s�rb�torile ca �n fiecare an de c�nd ne aducem aminte de noi �nsine. Si de sufletul nostru; �mpov�rat de toate grijile zilei. Si ale noptii. Si-a r�nduit trebile Mos Cr�ciun si a mai cobor�t odat� �n lumea �nstr�inat� de ea �ns�si, �n visele celor mici si �n sperantele celor mari. Mai potolite, domesticite de prea lunga vreme de asteptare �n van. S-au �nchipuit din nou bucatele si huma de pe peretii caselor s-a umezit iar�si sub aburul p�inii. Si al cozonacilor. Cu mai mult� sau mai putin� �ndestulare, rom�nul a stiut, ca de fiecare dat�, s� binecuv�nteze s�rb�torile. A l�crimat icoana �n noaptea de Ajun c�nd, sub ferestre, murmur�nde, umbrele colindelor de alt�dat� au �nflorit �n z�misliri de gheat�. Si a fost cald anul �sta si vremea miloas� cu s�rmanii f�r� sumane. Si a trebuit s� ne �nchipuim troiene si ape �nghetate, viscol, ger si flori de gheat� la feresti. Si a trebuit s� ne temem ca de rele prevestiri c�nd f�r�mam t�r�na uscat� sub t�lpi si ridicam privirile mirate spre ceruri. C�ci v�ntul spulbera praful si nu primenire venea de acolo ci linistea stranie dinaintea unei mari hot�r�ri. St�p�nul preste toate acestea va fi g�ndind, ne�ndoios, la multimea de rele ce ne b�ntuie si la toate stric�ciunile pe care le-am adus, cu bun� stiint�, lucr�rilor lui, si va fi g�ndit s� ne certe pre noi si s� ne fac� s� dorim, cu tot sufletul, tot ceea ce rev�rsa c�ndva cu dragoste asupr�-ne. Mare destr�mare trebuie a fi �nl�untrul nostru dac� am ajuns s� ne multumim cu ceea ce s�ntem. Locuitori vremelnici ai �ntruchip�rii trec�toare, �nstr�inati de cele adev�rate si atinse de har, plini de ceea ce s�ntem, dar goi de noi �nsine, g�ndim c� nu ne mai trebuie nimic. Nici m�car z�pad�. Pentru c� si z�pada, c�ndva, a fost... Iar �ntre timp, ne omor�m cu os�rdie. �ntre noi.
Muzica, distractia...
Rom�nul are, ca si rusul autentic, de dinainte de sovietizare, un pronuntat simt al dramaticului si o mai exacerbat� �nc�, aplecare c�tre dramatismul turmentat. E tr�irea ce poate ajunge s� ia accente paroxistice atunci c�nd zestrea sentimental� interioar�, sensibilizat� de alcool, reactioneaz� prompt si veriginos la stimulul muzical poetic. E un amestec slavo latin, cu accente balcanice care-i face sufletul simtitor si g�ndul capabil a �ntelege adev�rurile fundamentale ale existentei. Un refren de tipul „Oooooooo... viata meaaaaa.... Ooooooof, inima meaaaaa!“ �l poate face s� dea cu c�ciula de p�m�nt, s�-si r�stoarne ochii, s� se dea el �nsusi cu fundul de podele, s� te s�rute intempestiv �mb�ls�m�ndu-te �n miros de posirc� amestecat� cu iz de ceap� si dinti cariati, s� �njure c�tre cer, s� mai comande „un r�nd“ pentru toat� lumea, s� fac� promisiuni exaltate ce niciodat� nu vor fi onorate, s� urineze la r�d�cina gardului si, �n cele din urm�, s� adoarm� pe marginea santului. Stelele se �nv�rt asupr�-i, c�inii �l amusin� ca pe un hoit virtual, trec�torii �l ocolesc si �l privesc uneori cu compasiune si de cele mai multe ori cu sil�, �n timp ce creierul, eliberat de rigoarea normelor, se bucur� �n spasmele cosmarului. „Oooooooo... viata meaaaaaa...“ Maneaua, domnilor, e foarte important� �n aceste �mprejur�ri de eliberare a spiritului �ncorsetat �n granitele austere ale grijilor de fiecare zi, ale aspiratiilor utopice, ale ne�mplinirilor de tot felul perpetuate dureros si resimtite asijderea �n spatiul domestic diurn, searb�d si tern precum bonul casei de marcat de la alimentara de unde tocmai ai cump�rat parizerul. Dac� uneori m-am simtit dator a lua atitudine �mpotriva prostului gust si a discern�m�ntului �ndoielnic �n ceea ce priveste boln�viciosul apetit pentru usur�tate - si �n muzic�, dar si �n ceea ce �ndeobste numim divertisment - ast�zi am ajuns s� constat, cu scepticism, am�r�ciune, tristete si o mare doz� de resemnare, c� nu se poate face nimic. Fenomenul firesc trebuie l�sat s� se consume si natura uman� s� se „�mbog�teasc�“ facil cu o experient� care r�m�ne de v�zut ce roade va da peste timp. S�nt �ns� �nclinat s� cred c� singurii care vor iesi �n c�stig din aceast� cloac� sonor� vor fi chiar initiatorii ei, cei care se vor retrage cu banii celor multi dintr-un Caritas al prostirii muzicale, pentru a face loc altor experimente „artistice“ pre gustul si mintea rom�nului. Cea de pe urm�.
... si durerea
Vesti tot mai �mbucur�toare coplesesc zi de zi viata rom�nului. Dup� ce am aflat c� s�ntem pe ultimul loc la toate categoriile de clasificare a civilizatiei umane, dup� ce am aflat c� �n tara lui aer curat, �mp�nat� de jeep-uri si bengoase si de taxe pe m�sur�, nu avem m�car un kilometru de adev�rat� autostrad�, dup� ce am aflat c� �n rele s�ntem ne�ntrecuti, afl�m �n sf�rsit, de la altii, c� rom�nul este fiinta european� cu cea mai sc�zut� sperant� de viat�. Cu alte cuvinte, rom�nului i s-a f�cut lehamite s� mai si tr�iasc�. Nu �nt�mpl�tor s�ntem lideri si �n clasamentul nefericitilor. �n ciuda num�rului mare de p�rtii care str�bat codrii str�mosesti si �n ciuda miilor de gr�tare pe care se p�rp�lesc mititeii. �n tara banditiei institutionalizate, cu staif si iz de respectabilitate, �n tara �n care se jefuiesc v�duvele si orfanii, cum spunea un politruc intens colorat, se �nregistreaz� cea mai mare rat� a mortalit�tii si natalitatea cea mai sc�zut�. Populatia peste saizeci si cinci de ani devine excedentar�, iar cea de p�n� la paisprezece ani e pe cale de disparitie. C�t priveste segmentul cuprins �ntre saisprezece si patruzeci si cinci de ani s-a constatat pregnant c� are demult alte g�nduri sub obsesia excursiilor (dus) pe adev�ratele autostr�zi ale Europei. Cei care r�m�n pe plaiurile natale s�nt pacientii. Ei trebuie s� suporte lichelismul si jigodismul unor adun�turi de asa-zisi politicieni, pentru ei se inventeaz� legi si ordonante, taxe si impozite, amenzi si verific�ri tehnice si psihologice, emisiuni de divertisment si muzic� tembel�, pentru ei creste pretul benzinei si al alimentelor, �n serviciul lor se afl� militia local�, medicul de familie, Casa National� de S�n�tate, administratia public�, b�ncile (despre a c�ror atitudine agresiv�, animalic�, asa cum am promis vom vorbi mai pe larg si concret cur�nd), fiscul si... cioclul. Dup� perpetua demonstratie de dispret cu care a fost tratat poporul acesta �n anii caraghioasei democratii nu ne putem astepta ca pacientul si lumea lui suferind� s� se bucure de alt tratament. Interminabile reforme haotice si f�r� sens, desfiintarea institutiilor sanitare, lupte intestine pentru sefii vremelnice (si aici, �n aceste zile avem un exemplu elocvent de stricare a jocului politic �n concursul pentru postul de manager al Spitalului Judetean), lipsa dot�rilor si degradarea celor existente, penuria de medicamente, ba p�n� si de lenjerie de pat, au f�cut din asistenta medical� din Rom�nia un domeniu tembel ca toate cele ale noastre. Nu e de mirare atunci c� trei sferturi dintre pacienti afirm� c� dau spag� la medici si infirmiere si �n fiecare lun� ziarele anunt�, cu m�ndrie patriotic�, faptul c� nu s�nt bani de medicamente sau c� personalul sanitar iar nu a fost pl�tit. Lucru cu at�t mai de mirare cu c�t, personal - ca s� dau doar un exemplu - contribui lunar la bugetul s�n�t�tii cu o sum� considerabil�; f�r� s� cer p�n� acum - prin mila Domnului - nici un fel de serviciu medical. La lucrul acesta m-a f�cut atent vecinul meu. E un om fericit. A pl�tit aproape 40 de ani la sistemul de s�n�tate o sum� care, adunat� lun� de lun� se dovedeste a fi colosal�. Din fericire nu a fost bolnav nicic�nd. L-au �ncercat uneori niste guturaiuri si c�te o grip� pe care le-a tratat cu aspirine. �ntelege, dintr-un firesc si omenesc gest de solidaritate c� s�nt oameni care nu au fost ocoliti de boli si suferinte si c�, poate, banii lui se reg�sesc �n parte �n tratamentele si medicatia vreunuia dintre acestia. Dar, totusi, dac� Dumnezeu nu-l va mai p�sui mult si va abate asupr�-i suferinta, la b�tr�nete, de ce s� pl�teasc� din nou? Unde �i s�nt banii? De ce s� „copl�teasc�“? �i vrea �napoi si se va trata unde doreste. Prin Viena sau la dracu’n praznic. Ca B�sescu si at�tia altii. Cum vreti s� pricepem atunci ce dracu’ se �nt�mpl�?! Si, cu at�t mai putin, cum s� priceap� ceva... pacientul rom�n?!
|