Poezie, vin si femei cu Mircea Dinescu
• poetul Mircea Dinescu a fost, joi seara, invitatul special �n cadrul T�rgului de carte de la Piatra Neamt • ocazia de a lansa dou� noi c�rti s-a transformat - cum era de asteptat - �ntr-un „one man show“ • pe l�ng� verb si oralitate, punctul forte l-a constituit inedita postur� de c�nt�ret • „Nu m-am g�ndit niciodat� c� va fi capitalism �n Rom�nia, pentru c� nici Marx n-a prev�zut c� dup� cincizeci sau saptezeci de ani de comunism va veni un capitalism f�cut �n special de activisti de partid si din �stia de la securitate“, a fost una din frazele gustate de public • Poetul c�nt�. Si nu c�nt� r�u deloc. Are ureche muzical�, voce puternic�, ambitus mare, dar st� mai prost cu ritmul. Din aceast� pricin�, dublat fiind de compact disc, rateaz� copios intr�rile la fiecare c�ntec, spre amuzamentul asistentei. Cu toate c� el se amuz� cel mai mult. Parc� l-am mai auzit c�ndva cu c�teva fr�nturi de c�ntece populare care, se pare, al�turi de m�ncarea bun� si vinul tare, fac tr�irea mai dulce. Chiar si �n vremurile acestea. Joi seara, la Pavilionul expozitional, mult� lume bun�, ceva oficialit�ti, scriitori, critici, artisti mai mult sau mai putin plastici, cameramani, ca de obicei, fotografi profesionisti, dar extrem de incomozi �n aglomeratie, si ceva tineret cu aspiratii culturale si �nc� nepervertit, probabil, la relele democratiei. Cum era si firesc, mai marele peste T�rgul de carte care a g�zduit �nt�lnirea, criticul Cristian Livescu a f�cut o succint� introducere menit� s� sublinieze, �nainte de toate, �nsusirile scriitoricesti ale invitatului. Acesta, �mbr�cat lejer, ca la sf�rsit de vacant�, pare oarecum nervos, dar la Dinescu te poti astepta la orice. St� pe un mic podium, �n mijlocul s�lii, iar de-a dreapta sa, pe o mas� troneaz� c�rtile si vinul omonim. �n casete de carton ce las� s� se �ntrevad� cele dou� butelii cu licoare rosie si alb�, de la Cetate, garnisite cu etichete pe care se pot citi dou� poezii; de dragoste. Cartea cost� o sut� de lei, vinul e gratis.
La ce foloseste telefericul?
La �nceput t�m�ierile pentru cei ai casei. Dar nu ostentative si nu pline de osanale, cum �ndeobste se practic�, ci �n spiritul binecunoscut; putin fragmentat, putin neterminat, dar cu o expresie oral� elocvent�: „Am �nteles c� nu am adus doar ploaia �n orasul dumneavoastr�... tocmai a avut loc si primul atac terorist �n oras... s-a anuntat c� s-a pus o bomb� la funicular sau nu stiu unde... E bine, intr�m �n r�ndul lumii. Am venit cu mare pl�cere aici, am fost �nainte de ‘89, am mai fost o dat� si dup� ‘90, c�nd am avut si niste... de la televiziunea local� cu un grup de sustin�tori ai lui Vadim. Acum cred c� lucrurile s-au mai calmat, m-am uitat cu admiratie la atmosfera unui oras care nu pare (a fi) deloc de provincie. Seam�n� cu un or�sel occidental asa... si cu telefericul �sta. Sper ca m�ine s� m� plimb si eu cu el. E o inventie interesant�, nu? pentru... Nu stiu la ce foloseste... (r�sete) ... cred c� erau lucruri mai importante de f�cut, dar e... R�m�i putin uimit asa... Am dreptate sau nu? Unde duce telefericul �sta? (Nic�ieri, i se r�spunde spiritual). �sta e si drumul Rom�niei: tot mai sus, spre nic�ieri. C�nd am acceptat invitatia prietenului meu, mi-am spus c� titulatura de presedinte de onoare al t�rgului este asa o gogoas�. Nu cred c� exist� presedinte de onoare, cum nu cred c� exist� nici presedinte de �sta oficial, asa... de onoare.
�nc� nu m-am s�turat de �njurat la B�sescu
Am venit s�-mi lansez o carte de versuri scris� la b�tr�nete: «Femeile din secolul trecut». �n afar� de asta, am mai lansat o poveste... se cheam� «Poezii pe sticl�». Fiindc� s�nt produc�tor de vin (bunicul meu era gr�dinar si eu am vrut s� continui traditia), am scos un vin care �nsoteste poezia. S�nt poezii scrise la b�tr�nete. M-am jucat putin de-a literatura la b�tr�nete, pentru c� mult� lume proorocea c� eu m-am l�sat de poezie, si anul trecut asa m-am apucat asa s� crosetez niste versuri de amor, �n amintirea iubitelor mele din tinerete. Un t�n�r poet m-a �ntrebat de ce se cheam� «Femeile din secolul trecut». Si i-am r�spuns c� asta e diferenta dintre mine si el: eu am cunoscut femei frumoase si �n secolul trecut si �n secolul �sta. El mai are de asteptat vreo sut� de ani. Dup� ‘90 am scris pamflete politice la Academia Catavencu. La un moment dat am avut asa un soi de saturatie, pentru c� rolul meu, asa de Gic� contra �ncepuse s� m� enerveze. P�n� la urm� e ineficient� si aceast� arm� a pamfletului. M-am s�turat de �njurat la Ion Iliescu, pe urm� m-am s�turat de �njurat la Emil Constantinescu... �nc� nu m-am s�turat de �njurat la Traian B�sescu“. (Cineva �l sf�tuieste s� persevereze). „Am s� mai insist, da! Cu pl�cere!“
Mam�, mam�, unde-i viata s-o tr�im?
P�n� una-alta, Dinescu se lanseaz� �n c�ntece. Nu �nainte de a preveni asistenta c� multe din ele s�nt „asa un pic mai buruienoase, mai pip�rate“. Dar p�n� la acelea ofer� mai �nt�i o splendid� mostr� de frumos colind, str�b�tut de un refren cutremur�tor: „Mam�, mam�, unde-i viata s-o tr�im?“ Repertoriul minor care a urmat poate fi �ncorporat �n efervescenta creativ� determinat� de o prelung� libatie la care se iart� orice; de la regretele pe seama potentei pierdute (un fel de „Ce b�rbat eram odat�“) la Lili Marlen. Cu toate acestea, c�nticelele necenzurate ale lui Dinescu, departe de a oripila, s-au bucurat de un mare succes. Pentru c� intelectualii, nu-i asa?, s�nt si ei, �nainte de toate, oameni. R�spunz�nd la �ntrebarea cuiva, referitoare la faptul c� �ntr-o cunoscut� emisiune nu este l�sat deloc s� vorbeasc� de c�tre amicul Stelian T�nase, Dinescu �l scuz�: „Asa e el, mai repezit. Si apoi m� �ntrerupe fiindc� se teme c� n-am s� fiu �n stare s�-mi termin ideea.“ Si iar c�ntece, si iar vorbe. Despre multe cele. �n sala t�rgului e canicul�, atmosfera �ncins�. Dinescu e transpirat tot si, ciudat, tot �i mai arde de c�ntat. Vorba lui P�unescu: „C�nt�, nan� M�rie!“.
Mam�, mam�, unde-i moartea s-o murim?
�i amintesc c� la revolutie, Dinescu si Caramitru erau niste simboluri. �n pulover. Poetul m� corecteaz�: „Caramitru n-avea �nc� pulover, parc�. Mai t�rziu si-a cump�rat.“ Oricum, ei doi au folosit ceva de pe urma schimb�rii. Dinescu, pe l�ng� poet si scriitor a devenit si mosier. �l �ntreb cum credea pe atunci c� vor ar�ta vremurile de ast�zi. Si dac� �i plac. Devine grav, renunt� la orice truc si r�spunde oarecum trist: „Foarte multi dintre dumneavoastr� care ascultati Europa Liber� cunoasteti lucrurile acestea, interviul din Liberation. Pentru mine, �ntr-un fel a fost o minune... am stat c�teva luni cu saisprezece securisti care lucrau �n ture, si nu stiam dac� voi mai tr�i sau nu. Depindeai de soneala lui Ceausescu. Am sc�pat, a fost un miracol. Nu m-am g�ndit niciodat� c� va fi capitalism �n Rom�nia, pentru c� nici Marx n-a prev�zut c� dup� cincizeci sau saptezeci de ani de comunism va veni un capitalism f�cut �n special de activisti de partid si din �stia de la securitate. C� asta a fost capitalismul. Si nu numai rom�nesc. Si �n Germania de Est s-a �nt�mplat chestia asta si �n Rusia. Dac� e usor s� faci dintr-un acvariu o ciorb� de peste, e mult mai greu ca din ciorba aia s� refaci acvariul. Or noi, dup� dou�zeci de ani, s�ntem �n situatia c� s�ntem �nc� �n ciorba aia de peste si nu reusim s� ne re�ntoarcem la lumea dintre cele dou� r�zboaie, de pild�, unde capitalismul era asezat, exista o ierarhie a valorilor... Aici, evident, hotii care stiau asta, echipele erau bine formate... Evident c� a venit esalonul doi si a preluat puterea. Plus de asta Rom�nia nu era preg�tit� precum Polonia, care avea organizatii sindicale puternice, sau �n Cehia... oameni, intelectuali care �n clipa demol�rii comunismului au preluat puterea. Noi ne-am trezit cu c�tiva dizidenti �n Rom�nia, cum eram eu si o bab� ca Doina Cornea si mai erau vreo trei pe la Iasi. Asta e realitatea. De aia, c�nd a venit Ion Iliescu a fost acceptat de lume. Si �ntr-adev�r, Iliescu, fat� de alti activisti din perioada aceea era un om care mergea la teatru, la Ateneu, care citea... Era ceea ce se cheam� un activist mai luminat. Eu am sperat s� vin� un comunism cu fat� uman�. Nu era s� vin� capitalismul �sta s�lbatic, de sorginte sud-american� care s-a instaurat �n Rom�nia. Aici e vina, cred eu, a multor oameni. Societatea civil� care s-a jucat de-a libertatea �n Piata Universit�tii si a reusit s�-l aduc� pe Emil Constantinescu la putere, unde este ast�zi? Unde e reactia societ�tii civile din Rom�nia la toate schimb�rile din Rom�nia, la toate m�surile agresive �mpotriva unor categorii sociale, pensionarii, profesorii, medicii sau t�ranul rom�n care a fost l�sat de izbeliste? Nu exist� reactie, din p�cate. Lumea se complace. Ati v�zut... S�nt acum alegeri, g�leata de plastic, uleiul, zah�rul...“ („Si, totusi, de ce ne-ati l�sat singuri?“). „De ce v-am l�sat singuri? De ce m-ati l�sat singur? Nu eu v-am l�sat, dumneavoastr� m-ati l�sat singur. Sigur c�, vorbeam cu cineva odat�... zice „ce dracu b�, atunci c�nd aveam mitraliere puteam s� mai r�rim asa putin din ei...“ Cel putin generatia noastr�, dumneavoastr�, eu, am tr�it �n dou� lumi m�car. Am prins si criza comunismului, am prins si criza capitalismului.“
Aici s�ntem de acord. Din criz�-n criz�. C�nt�nd m�car.
|