EXPEDITIE CU ULTIMII PLUTASI
• vineri si s�mb�t�, pe Bistrit�, localnicii au putut vedea ultima plut� cu plutasi adev�rati • initiatorul ineditei expeditii a fost Constantin Cojocaru, fost profesor universitar si diplomat, care avea s� ne spun�: „A fost extraordinar de reconfortant s� mai simt atmosfera de atunci, s� m� mai v�d pe plut�, s-o conduc si s� admir peisajele de pe Valea Bistritei“ • „drumul“ n-a fost scutit de suspans • Plut�ritul pe Valea Bistritei a devenit, pentru dou� zile ale sf�rsitului de s�pt�m�n�, actualitate. �nt�lnirea celor ce poart� �n suflet amintirea vremilor pe c�nd meseria constituia o preocupare de baz� �n zon� a fost prilejuit� de lansarea la ap� a unei plute pe Bistrita, la Barnar, �n judetul Suceava si transportul ei, cu plutasi veritabili, p�n� �n satul Galu, din comuna Poiana Teiului. Autorul aventurii a fost Constantin Cojocaru - Tuiac, profesor si diplomat, n�scut, crescut si format ca om �n satul Lunca G�stei, asezare situat� la o azv�rlitur� de b�t de Borca, care �n urm� cu un an a lansat pe piata editorial� rom�neasc� lucrarea purt�nd titlul „Plut�ritul pe Bistrita“. Obiectivul acestei �nt�mpl�ri, pline de nostalgie pentru v�rstnici si inedit pentru tineri, a fost acela de a readuce �n prezent pentru o clip� un cr�mpei din existenta de alt�dat� a tr�itorilor locului. „Am dorit foarte mult s� realizez acest lucru. S� aduc �n actualitate un moment al plut�ritului de alt�dat� si s� retr�iesc acele vremuri. Pentru mine a fost extraordinar de reconfortant s� mai simt atmosfera de atunci, s� m� mai v�d pe plut�, s-o conduc si s� admir peisajele de pe Valea Bistritei. Si-apoi, celor �n v�rst� am dorit s� le reamintesc, iar celor tineri, s� afle cum munceau bunicii lor“, a declarat profesorul Constantin Cojocaru - Tuiac, sufletul „povestii“ cu pluta pe Bistrita. Si cum nu-i de ici de colo s� fii martorul unui astfel de eveniment rarisim, aveam s� purcedem si noi �n zon� pentru a lua urma plutei cu pricina.
Emotii
S�mb�t�, putin peste 9 ceasuri, ajungem la Lunca, Borca. Aflasem c� pluta, pornit� cu o zi �nainte din Barnar, tr�sese peste noapte �n chiar satul de ob�rsie al domnului profesor. Numai c�, spre surprindere, la desc�lecatul nostru �n sat, peste tot trona linistea. �ntreb�m �n dreapta si-n st�nga p�n� d�m de casa omului. Facem o strigare la poart� si ne apare de dup� coltul casei gazda, de la care aveam s� afl�m c� nimerisem unde trebuie. S�ntem invitati pe ceardac la o cafea, p�n� la sosirea celui pe care-l c�utam, care, ni s-a spus, tocmai plecase la Borca dup� plutasi. „C� timpul trece si la 11, cel t�rziu, �i plecarea“, ne-a povestit doamna, sotia profesorului. Si cum ne-a indicat locul de acostare al „ambarcatiunii“, curiosi din fire, d�m un ocol plutei. Ca s� nu pierdem timpul degeaba. Mai trec ceva minute si auzim zarv� �n curte. Tocmai sosise autorul �nt�mpl�rii, �nsotit de mai multe persoane, plutasi, prieteni, rude, un �ntreg cortegiu, ce d�dea ascultare la fiece indicatie a liderului. La aflarea vestii, precum c� s�ntem de la pres�, se �ndreapt� spre ceardac, facem cunostint� si schimb�m primele vorbe, un fel de preambul al dialogului de peste zi, purtat direct la buza plutei, at�t cu Constantin Cojocaru - Tuiac, c�t si cu plutasii Aurel Buzdugan, Gavril C�rj�, Marin Gheorghe si Gheorghe Todosia, toti tr�itori ai satului vecin, P�r�ul C�rjei. „Ast�zi (n.r. - s�mb�t�) este cea de-a doua zi a aventurii noastre si plec�m din Lunca p�n� la Galu. Parcursul va fi de vreo 20 de kilometri. Spuneam c� este o aventur�. Asta si pentru c� nu au mai mers pe Bistrita plute de 50 de ani, iar r�ul si-a modificat albia. S�nt multe locuri �n care au ap�rut grinduri si cele mai periculoase s�nt acelea care nu se v�d si care pot deveni adev�rate capcane. M� refer la cele unde apa este de doar 10 centimetri. Pluta fiind dintr-un lemn cu mult� ap� �n el nu pluteste cum ar trebui. Pentru c�, normal, busteanul plutei ar trebui s� stea o treime sub ap� si dou� treimi deasupra. Ei, la noi este invers si de asta avem fric� cu acele grinduri. Mai mult, pe plut� avem �nc�rc�tur� cam mare si m� refer la cele peste 10-12 persoane si bagajul acestora. Emotiile s�nt destul de mari, dar dac� trecem de zonele pe care le stim a fi cu probleme sper�m s� iesim cu bine la liman“, ne-a spus profesorul, agitat nevoie mare .
„Am plut�rit de mic copil si p�n� s-onchis. Chiar mi-o fost dor“
„Pentru �nceput, at�t si nimic mai mult c�ci s�ntem presati de timp. Dom’le da’ unde-s plutasii? C� n-or fi la c�rcium�! Mergeti dom’le si c�utati-i“, strig� dragomanul de-o aventur� a plut�ritului pe Bistrita. Profit�m de fisura �n reperul orar al aventurii si-i mai smulgem c�teva vorbe domnului profesor. „�n trecut beau plutasii? - Ei, ce s� v� zic? �n timp ce mergeau cu pluta la vale, nu. �ns�, �ncercau s� recupereze perioada de abstinent� c�nd veneau �napoi. C�nd intrau �n cr�sm� scoteau banii de la chimir si pl�tind consumatia �si ziceau: «Pe ap� v-am luat, pe ap� v� dau!» Asa c� �ntelegeti cum mai st�tea treaba. Uite-i c� vin!“, �ncheie Constantin Cojocaru. Si �ntr-adev�r, patru oameni cu chip br�zdat de trecerea anilor, dar ce presupuneau vrednicie, �nc�rcati cu tapine, topoare, spr�ngi si clupe, �si fac aparitia. �n trecere spre plut�, le smulgem c�teva vorbe. „Am plut�rit de mic copil si p�n� s-onchis plut�ria. Acum am 72 de ani si cum de vreo 42 de ani nu se mai plut�reste... Chiar mi-o fost dor. Noroc de domnu’ profesor c� ne-o pus la treab�“, ne-a spus Aurel Buzdugan, unul dintre plutasii trecutului, iar Gavril C�rj� avea s� ad�uge: „Am plut�rit de la v�rsta de 14 ani si n-am nici o fric� de ap� si plut�. �n 3-4 ore s�ntem la Galu, dac� ne-ajut� Dumnezeu“. La locul plec�rii se adunaser� mai multi oameni pentru a observa „decolarea“. De la �n�ltimea v�rstei de 84 de ani privea t�cut si Simion Cojocaru, fratele mai mare al profesorului. „�nainte Bistrita era mai mare, da’ amu... Eu am lucrat la echipa care d�dea drumul la plute c�nd se �nt�mpla v-o pozn�. Pe atunci functiona haitul si plutele mergea cum trebi. Dac� scap� de zona asta unde apa-i nic�, apoi merge tot la vale“, ne-a spus omul pe chipu c�ruia se putea citi cu usurint� nostalgia tineretei.
Peripetii la Rates
Mai arunc�m si noi o privire. Observ�m c� pluta se pusese deja �n miscare. O lu�m la picior pentru a-i iesi �n cale mai �n aval. Dup� noi si profesorul Cojocaru. „Nu ne-am urcat toti pentru a nu �ngreuna pluta. O s� ancoreze dup� ce trece de locurile astea cu ap� mic� si apoi ne suim si noi“, ne spune. La vreo c�teva sute de metri, �n aval, s-a f�cut �mbarcarea complet�. �ntre timp mai aflasem de la autorul �nt�mpl�rii c�, vineri, cei 20 de kilometri, de la Barnar la Lunca, fuseser� parcursi f�r� prea mari evenimente. „Doar dou� locuri cu probleme, legate, asa cum v� spuneam, de grinduri, unul rezolv�ndu-l cu tapina si altul cu sprijinul unui tractor pus la dispozitia noastr� de Romsilva. De altfel, pe parcursul traseului exist� din loc �n loc tractoarele ocoalelor silvice, care la caz de nevoie, ne sar �n ajutor“, a afirmat Constantin Cojocaru, ce purta �n m�n� o clup� de care nu avea nevoie, dar dac� tipicul o cerea n-avea ce face. Si chiar a comentat iritat pe seama uneltei. O dat� cu pluta am pornit si noi la vale poposind pe c�te un pod pentru a mai face poze. Spre surprinderea noastr�, malurile Bistritei si podurile din P�r�ul C�rjei, Borca, P�r�ul P�ntei si Farcasa musteau de lume curioas� a vedea pe viu str�vechiul mijloc de transport al masei lemnoase si a altor m�rfuri, mijloc de transport ce f�cea leg�tura �ntre Dorna si Piatra Neamt si de-acolo p�n� la Galati. La trecerea plutei, despre care am uitat s� spunem c� era confectionat� doar dintr-un c�p�t�i, avea doi c�rmaci si-un d�lc�us, oamenii aplaudau si salutau plutasii. La r�ndu-le, acestia le r�spundeau plini de fericire, asta p�n� ce, la iesirea din Borca, �n punctul Rates, un grind viclean avea s� le fac� figura, pun�nd pluta de-a coasta cursului de ap� si proptind-o pe bancul de bolov�nis. Numai c�, imediat avea s� apar� si tractorul salvator. Ag�t�nd buza plutei cu spranga si tr�g�nd-o cu troliul a pus-o din nou �n miscare. Si tot asa, f�r� vreun eveniment major nedorit, �nspre sear� pluta a ajuns la destinatie, adic�telea la Galu. Fericire, bucurie si satisfactia faptului �mplinit. Peste toate, bucuria oamenilor de pe Valea Bistritei, care dup� aproape jum�tate de secol, s-au re�nt�lnit cu o ocupatie de baz� a muntenilor, aceea de plutas. Si toate astea, gratie visului unui om, a profesorului Constantin Cojocaru - Tuiac, cel care, chiar de-a urcat pe scara social� p�n� la rangul de profesor universitar si diplomat, n-a uitat niciodat� locul de unde a plecat, oamenii si rosturile acestora.
|