MARCA MONITORUL - DE 15 ANI PE PIATA MEDIA NEMTEAN�
• cotidianul Monitorul de Neamt a �mplinit, pe 11 mai, 15 ani de la aparitia primului num�r Argument, la �nfiintare
Acest ziar nu este un moft. Nici �ncercarea pripit� a cuiva de a-si ag�ta la breloc, al�turi de cheile de la seif si de la servieta diplomat, un mijloc de informare �n mas�. Numai naivii mai cred c� un fapt poate fi �nt�mpl�tor. Din moment ce el se petrece �nseamn� c� a fost necesar s� fie astfel. Nu altfel stau lucrurile cu acest ziar: Monitorul a ap�rut ca o necesitate. Dac� nu ar fi fost convingerea noastr� c� orasul Piatra Neamt merita demult un asemenea ziar, asa cum �l vom g�ndi noi, ne-am fi v�zut de treab�. Sau l-ar fi f�cut altii. Acest ziar nu are foarte multe ambitii. Nu-si propune s� impun� un om politic, un partid sau aiurea grupuri de interese. �n egal� m�sur� nu pornim de la �nceput cu ideea de a demola pe cineva sau ceva. Dac� vom fi r�i, cauza nu va trebui c�utat� printre noi, ci la cei despre care vom scrie. Orice text de genul celor de fat�, de tip „Argument“, cuprinde �ndeobste o sumedenie de promisiuni: vom face, vom drege, vom fi al�turi de, vom fi �mpotriva. Refuz�m s� facem acest lucru. Cititorul nu are ce face cu asemenea angajamente. Singurul lui gest este de a cump�ra ziarul si de a-l citi. Dac� �i place, o va face si a doua oar�. Acest ziar are, de fapt, o singur� ambitie. Aceea de a-l convinge pe cet�tean s� repete zilnic gestul de care aminteam mai sus. Cititorul nu are a sti ce chin �nseamn� c�stigarea unui asemenea pariu. Asta e treaba noastr�. (MONITORUL)
Au trecut 15 ani
Acestea erau cuvintele publicate pe frontispiciul cotidianului Monitorul de Neamt pe data de 11 mai 1996. Acum 15 ani si c�teva zile, atunci c�nd ap�rea primul num�r al ziarului. C�teva fraze care �ncercau s� le explice nemtenilor ratiunea aparitiei unei noi publicatii. Erau alte vremuri. Presa rom�neasc� era �n perioada „copil�riei“, se muncea cu entuziasm, eram tineri. Noi, cei de la Monitorul, ne-am format din mers pentru a r�spunde rigorilor gazet�riei. Asta pentru c�, mai toti, nu aveam experint� �n domeniu, venisem din scoli de cu totul alte profiluri. Am �nv�tat iar�si, practic am furat meserie si cred c� am reusit �n scurt timp s� avem un cuv�nt �n media local�. Trebuie s� spunem c� si concurenta (erau atunci �n Piatra Neamt cotidianele Ceahl�ul si Realitarea, plus c�teva s�pt�m�nale) ne-a f�cut s� trecem repede peste statutul de novici. �ncet, �ncet, cu mult� munc�, tirajul a �nceput s� creasc�, iar �n ani am devenit publicatia cu cel mai mare num�r de citititori din Neamt. Au fost zile grele, eram priviti cu ne�ncredere, fug�riti la propriu de pe la usile sefilor vremii, amenintati cu procese, refuzati la informatii. Deranjam. Am trecut peste toate aceste neajunsuri. Numai cine nu lucreaz� �n pres� nu stie ce �nseamn� s� ai o informatie si s� trebuiasc� s� stabilesti care este adev�rul. Totul �n decurs de c�teva ore sau chiar mai putin. Si s� stai de vorb� despre subiect cu cineva pe care-l simti c� nu spune totul, c� ascunde ceva si c� �ncearc� s� te manipuleze. Cu zecile dac� nu sutele de mii de articole publicate �n cei 15 ani de existent� ai Monitorului am �ncercat s� ne form�m un public fidel, care s� ne cumpere ziarul din pl�cere, convinsi c� ceea ce facem o facem onest. Si bine. Uneori am mai gresit, nu s�ntem perfecti ci perfectibili. Ne-am cerut scuze c�nd a fost cazul. Trebuie s� spun c� am avut si destule procese, la fel cum trebuie s� spun c� Redactia Monitorul nu a pierdut nici unul.
Unii despre cei care am scris ne-au devenit prieteni �n timp, au realizat c� demersul nostru nu a fost meschin. Altii nu au �nteles si �nc� nu ne „v�d“ bine nici acum. Stiu �ns� c� num�rul lor este insignifiant fat� de cel al nemtenilor care ne apreciaz�, desi nu ne cunosc personal. Iar cele scrise �n „Argument la �nfiintare“ s�nt valabile si acum. La 15 ani de c�nd a ap�rut Monitorul de Neamt. (Dan SOFRONIA)
„Rezist�m si exist�m �mpreun� cu cei care ne citesc, cu dumneavoastr�“
Printre meseriile riscante din Rom�nia de azi este, cu sigurant�, cea de gazetar. Facem o meserie de cuvinte, chiar pe muchia dintre brutalitatea lumii si fragilitatea uneltelor noastre: perisabila h�rtie si pixul. Singurele arme ale unui „profesionist de cuvinte“ r�m�n �ncercarea de a privi onest lumea si t�ietura lucid�, inteligent�, �n realitate. At�ta c�t se vede. La Monitorul am �nv�tat, al�turi de oamenii remarcabili pe care i-am �nt�lnit aici, c� un ziar, �n „carnea“ lui, contine, pe l�ng� o �ntreag� echip� administrativ�, o trup� de reporteri si redactori care �l sustin si-l fac viu. Iar Monitorul, cu o structur� t�n�r�, profesionalizat� din mers, mi-a dat m�sura real� a sl�biciunilor, dar si a fortei unui ziar adev�rat. Am traversat c�teva praguri esentiale �n existenta unui ziar; am rezistat. Rezist�m si exist�m �mpreun� cu cei care ne citesc, cu dumneavoastr�. S�ntem duri si fragili, ca tot ce tine de profesia noastr�, ne iubim si ne ur�m �ndeajuns de mult lumea �n care tr�im pentru a vrea s� o descriem. Pe scurt, s�ntem ai dumneavoastr�. Orice �nceput presupune o seam� de promisiuni si angajamente, acesta fiind motivul pentru care orice �nceput este frumos. Greut�tile apar atunci c�nd aceste promisiuni si angajamente se cer onorate. Abia atunci discutia trece de la ceea ce se doreste sau ceea ce se promite, la fapte, abia atunci se vede dac� �nceputul frumos este legitimat de reusite pe m�sur�. Testul, care presupune a pune �n balant� promisiunile si reusitele este de multe ori picat de cei ce se �ncumet� s� si-l asume. Acest test a fost dat si de Monitorul. Dac� a reusit s�-l treac� sau nu, numai dumneavoastr�, cititorii, s�nteti �n m�sur� s� decideti. Monitorul a �ncercat s�-si informeze c�t mai corect cititorii asupra realit�tii, nu de putine ori sumbre, av�nd �ns� convingerea c� prezentarea obiectiv� a realit�tii, indiferent dac� ea convine sau nu, constituie un prim pas spre �ndreptarea acestei realit�ti. E greu s� deosebesti binele de r�u �ntr-o societate tulbure, e greu s� r�m�i obiectiv �ntr-o societate sf�siat� de interese contrare, e greu s� alegi corect pe cine s� absolvi si pe cine s� acuzi. Dorinta oric�rui ziarist este s� �nt�lneasc� adev�rul, adev�r pe care apoi s�-l �mp�rt�seasc� cititorilor s�i. Orice ziarist se confrunt� �ns�, �n munca de zi cu zi, cu un paradox inexplicabil. Desi toat� lumea citeste ziarele, atunci c�nd trebuie s� r�spund� �ntreb�rilor, nu de putine ori „indiscrete“, fiecare se simte deranjat de curiozitatea ziaristului. Monitorul si-a promis, �nc� de la primul num�r, s� c�stige un pariu un cititorii. Calitatea articolelor trebuia s�-i conving� pe cititori s� repete �n fiecare zi gestul de a cump�ra ziarul. Si pentru a c�stiga acest pariu, Monitorul a ales s� stea de vorb� cu oamenii. Dumneavoastr�, cititorii, s�nteti cei �mpreun� cu care am scris Monitorul. Problemele dumneavoastr�, nedumeririle dumneavoastr�, s-au reg�sit �n articolele publicate. Gestul dumneavoastr� de a cump�ra zi de zi ziarul, ne d� �ncrederea necesar� pentru a merge �nainte, este un vot de �ncredere f�r� de care activitatea noastr� nu ar avea nici un sens, este singura r�splat� pe care ne-am putea-o dori si pentru care v� multumim. S-a vorbit si s-a scris extrem de mult �n ultima perioad� despre puterea presei, despre c�t de mare ar trebui s� fie aceast� putere sau despre cine ar fi �n m�sur� s� o limiteze si pe ce criterii. S-a vorbit �ns� mult mai putin despre cei care stau �n spatele acestei puteri: multimea anonim� a cititorilor, multimea celor cu care, din p�cate, nimeni nu st� de vorb�. Aceast� lips� de comunicare face necesar� existenta unui cotidian. (Camelia VARVARA, fost director general al Monitorului)
Monitorul - �ntre sobrietate si elocint�
„Jurnalismul este, �nainte de toate, o form� de rezistent�, chiar dac� rosturile lui nu s�nt �ndeobste bine percepute; din rea voint�, prostie sau, mai grav, interes obscur. Am f�cut jurnalism la Monitorul nu din vanitate sau orgoliu supradimensionat, ci din spaima de a nu m� risipi cu totul �n oralitate. Elocinta pedagogic�, neepuizat� �ntru totul �n travaliul zilnic de la catedr� sau, deseori, precum se stie, reprimat� de canoanele statuate sau de sesizarea just� a limitelor - firesti, de altfel - �nv�t�ceilor, a g�sit terenul propice �n exprimarea jurnalistic�. Cu toate c� am debutat �n pres� cu exercitii de atitudine social-politic�, am abordat imediat teritoriul cultural; cel care, fiindu-mi cel mai aproape de suflet si preocup�ri, mi-a �ng�duit s� fiu parte activ� �n procesul de perceptie si asimilare a ceea ce oamenii - mai mult sau mai putin d�ruiti - ofer� colectivit�tii si semenilor. Reflexe corecte fat� de actul artistic, de perceptia lui, menite s� �mp�rt�seasc� idei, sentimente, senzatii. Informatia e, obligatoriu, obiectiv�. Comentariul, inerent, dar nu obligatoriu, subiectiv. Am scris de toate: reportaj, anchet�, relatare, interviu, portret, comentarii critice despre muzic�, teatru, plastic� sau film, seasonal stories si chiar feature, ale c�rui virtuti si caracteristici le-am transferat �n structura tuturor celor pomenite mai sus. Cei cincisprezece ani de vietuire �n spatiul presei locale a Monitorului au materializat si, f�r� s� exager�m, putem spune c� au consacrat o traditie; �ntemeiat� pe sobrietate, pe un anumit fel de conservatorism, care nu e retrograd ci face parte din ceea ce numim �ndeobste „stil“, spirit de fair-play, evitarea speculatiei sau a afirmatiilor hazardate si neverificate si, nu �n cele din urm�, pe farmecul domestic al travaliului editorial petrecut �n spatiul binecuv�ntat de umbra lui Hogas. Toate aceste caracteristici definesc spiritul si alc�tuiesc tinuta unei publicatii care, f�r� a-si impune s� socheze prin apelarea la mijloace ieftine, facile, reuseste s� fie si acum ceea ce si-a propus. Si asa se face c� ast�zi pot constata c� Monitorul mi-a m�surat o parte din viat� prin pagini, caractere grafice, sintalitatea bine definit� a unui colectiv inimos si slobozenie �ntru exprimare. Ceea ce, trebuie s� recunosc, mai ales �n perioada aceasta dominat� de austeritate si criz� t�mp�, nu e deloc putin“. (Ioan AMIRONOAIE)
|