Traditiile si istoria muntenilor au fost adunate �ntr-un muzeu

• la Grupul Scolar „Mihail Sadoveanu“ Borca s-a deschis un muzeu etnografic

Grupul Scolar „Mihail Sadoveanu“ Borca detine, de la mijlocul acestei luni, un muzeu etnografic. La deschiderea oficialďż˝, directorul scolii a declarat cďż˝ „este un moment deosebit pentru comunitate, ďż˝n care crďż˝mpeile de istorie socialďż˝ si nationalďż˝ sďż˝nt rememorate“. Elevii clasei a X-a A, ďż˝mpreunďż˝ cu diriginta Dumitrina Iosub au prezentat un scurt program artistic, apoi fiecare si-a exprimat opiniile. Initiatorii acestui muzeu sďż˝nt prof. Daniel Calu, Dumitrina Iosub, Cristina Marcoci si Dumitru Bďż˝lďż˝cianu. „Este un moment special, unic pentru scoala noastrďż˝, un loc unde omul se regďż˝seste pe sine, un loc unde trecutul se ďż˝mbinďż˝ cu prezentul si viitorul. Fiecare dintre noi se regďż˝seste ďż˝n trecut, ďż˝n acest loc unde timpul s-a oprit ďż˝n loc. Sper ca tot mai multi elevi sďż˝ viziteze acest loc si sďż˝ nu-si uite traditia si obiceiurile“, a spus initiatorul proiectului, Daniel Calu.

Arc peste timp

„Totul a ďż˝nceput cďż˝nd ne-a venit ideea ďż˝nfiintďż˝rii unui muzeu ďż˝n incinta liceului din Borca. Am ďż˝nceput timid, mai ďż˝ntďż˝i ďż˝ntr-un colt, apoi pe holul scolii, terminďż˝nd apoi ďż˝ntr-o ďż˝ncďż˝pere care o sďż˝ fie destinatďż˝ comorilor din trecut. Si asa, cďż˝utďż˝nd prin colbul trecutului mi-am amintit de perioada copilďż˝riei mele, cďż˝nd mama mďż˝ trimitea ca pe Scufita Rosie, la bunica cu mďż˝ncare“, a spus profesoara Dumitrina Iosub. Si povestea copilďż˝riei a curs lin, amintind de Mos Loghin, vestit pe meleagurile Borcďż˝i pentru straiele populare pe care le purta mereu, mustata mare si brďż˝ul lat cu care se ďż˝ncingea si sub care tinea mereu frunza, trisca si fluierul. „Eram toti buluc dupďż˝ el, ca alaiul lui Ion Creangďż˝ la urat si-i spuneam: «Mos Loghin, ne cďż˝nti si nouďż˝?» Si el se oprea ďż˝n crucile ulitelor, ne ďż˝ntreba din ce sďż˝ ne cďż˝nte si se apuca de cďż˝ntat de rďż˝suna satul. Frumus era si cďż˝nd mďż˝ncarea nu mai ajungea la destinatie, cďż˝nd plecau si mama si bunica ďż˝n cďż˝utarea mea, pe drumuri diferite si eu nu eram de gďż˝sit. Era prea frumos ďż˝n cďż˝suta pďż˝pusilor si a jocurilor copilďż˝riei. Pe la jumďż˝tatea noptii, cďż˝nd ajungeam acasďż˝, mama apďż˝rea ďż˝ntotdeauna cu urzica pregďż˝titďż˝ dupďż˝ usďż˝ si mďż˝ bďż˝tea de crestea unde dďż˝dea, ca aluatul. Ca pe vremuri, trec pe aceeasi ulitďż˝ tďż˝cutďż˝, tristďż˝ ďż˝n nostalgia ei. Copii dacďż˝ mai sďż˝nt, stau ďż˝n fata computerului si a televizorului, se joacďż˝ jocuri violente, ďż˝si fac cont pe Facebook, ďż˝si scriu mesaje cu litere mari si prescurtďż˝ri. La casa bunicii e pustiu, doar vorbele ei ďż˝mi stďż˝ruie ďż˝n minte: «Mai stati, cďż˝ o sďż˝ vreti sďż˝ veniti si n-o sďż˝ mai aveti la cine», cďż˝nd noi spuneam cďż˝ n-avem timp, dar timp sďż˝ stďż˝m la «livizor» - vorba bďż˝trďż˝nei, aveam“, a povestit profesoara Dumitrina Iosub, amintindu-si de copilďż˝ria sa.

Regrete

Dascďż˝lul a mai „cďż˝utat“ prin cele vremi trecute si a mai spus cďż˝ bunica sa nu a avut niciodatďż˝ curent electric si le spunea cďż˝ televizorul stricďż˝ ochii. Vedea sďż˝ citeascďż˝ Psaltirea la 85 de ani, fďż˝rďż˝ ochelari, iar mďż˝tďż˝niile le fďż˝cea pe lut, deoarece nu te rogi la podele ci te rogi la pďż˝mďż˝ntul care ne tine. ďż˝n Borca trďż˝ieste nea Ion Ropoticďż˝, mester fďż˝urar ďż˝n lemn, acum la venerabila vďż˝rstďż˝ de 85 de ani. ďż˝n ciuda anilor adunati pe umeri, munteanul mai sculpteazďż˝ ďż˝n lemn si nu se lasďż˝ pďż˝nďż˝ nu face o troitďż˝ sau vreo stranďż˝, strďż˝ngďż˝nd averi ďż˝n cer. Singura avere erau trei casete ďż˝n care erau filate toate lucrďż˝rile lui si le tinea la loc de cinste, lďż˝ngďż˝ icoane si Dumnezeu. „N-a ďż˝ngropat talentul, dar ce folos cďż˝ prea putini au ďż˝nvďż˝tat «graiul» lemnului! Acum tďż˝nďż˝r ďż˝n bďż˝trďż˝netea lui, ar vrea sďż˝ mai ďż˝nvete ucenici, dar nimeni nu mai este amator de treabďż˝. Tinerii au alte preocupďż˝ri. Si tot asa vorbind cu un domn profesor cďż˝ruia nu-i e rusine sďż˝ poarte hainďż˝ de suman si cďż˝ciulďż˝ de astrahan, mi-a povestit cďż˝ vesmintele de nuntďż˝ erau costumele populare. Acum pe copiii sďż˝i ďż˝i ďż˝mbracďż˝ frumos, romďż˝neste, de parcďż˝ Smďż˝rďż˝ndita si Ion Creangďż˝ ar mai fi printre noi. Mďż˝ ďż˝ntreb cďż˝ti dintre noi mai folosim lďż˝na si cďż˝nepa pentru haine? ďż˝mi amintesc de pďż˝rintii mei, dascďż˝li amďż˝ndoi, care ďż˝mi povesteau cďż˝ pe vremuri ďż˝n sat erau doar preotul si dascďż˝lul respectati, poate cďż˝ erau singurii mijlocitori cďż˝tre tainele sfinte si acum se mďż˝ndresc si au acelasi respect cu elevii lor. Este singura avere ce le-a fost datďż˝ ďż˝n viatďż˝! Se spune cďż˝ acolo unde este averea ta este si inima ta. Si eu sďż˝nt dascďż˝l si eu am acelasi «defect» - sďż˝ mďż˝ ďż˝ntďż˝lnesc cu elevii si sďż˝ mďż˝ mďż˝ndresc cďż˝nd spun: «a fost elevul meu»! Dar cine nu stie «truda ce stďż˝ ďż˝ntr-un bob de sare, sďż˝ stea deoparte!». Ar trebui sďż˝ nu ne uitďż˝m rďż˝dďż˝cinile, pentru cďż˝ fďż˝rďż˝ rďż˝dďż˝cini ne spulberďż˝ vďż˝ntul. ďż˝i ďż˝ndemn pe elevii mei sďż˝ strďż˝ngem comori, nu pe pďż˝mďż˝nt unde le mďż˝nďż˝ncďż˝ molia si rugina, si sďż˝ stim care ne sďż˝nt adevďż˝ratele valori si sďż˝ le pretuim!“, a mai spus Dumitrina Iosub.