Arogan�a
Alt substantiv care ne cade r�u la stomac. Trec peste etimologie �i m� opresc la observa�ia c� arogan�a este, probabil, cea mai infect� tr�s�tur� de caracter a parvenitului ajuns �n func�ie public�.
Fostul cioban, ajuns milionar (�n dolari) �i candidat la b�cia unei ��ri �ntregi, te sfideaz� cu ma�ina lui, cea mai scump� din parcare. Chiar c�nd te bate camaradere�te pe spinare cu palma de pe care �nc� nu s-a sp�lat mirosul de seu �i de usuc, privirea lui tot plin� de arogan�� sclipe�te.
Fostul �oarece de bibliotec� ajuns ministru (sau prim ministru) sparge ecranul televizorului cu plin�tatea persoanei sale, impregnat� de arogan��.
Fostul procuror de m�na a treia, cunoscut mai ales pentru procesele pierdute �n paguba statului, dac� ajunge �ef, iese pe sticla televizorului �i porunce�te mai marilor ��rii s� vin� �n biroul domniei sale, ca s� dea socoteal�, dar refuz� cu arogan�� s� r�spund� la chemarea Parlamentului, care, prin Constitu�ie, are dreptul s� cheme la cetanie orice cet��ean al ��rii, de le vl�dic� p�n' la opinc�. Chipul plin de o arogan�� sadic� a domnului procuror �ef, mai bl�nos ca al fostului cioban, mai acru-o�et ca al fostului �oarece de bibliotec�, mai …
�mi aduc aminte de tovar�ul maior S. de la Comisariatul Militar Piatra, care, c�nd m-am dus la recrutare, av�nd eu doar 18 ani, mi-a strigat crunt: „Banditule, s�-mi spui �ndat� ce sabotaj ai s� pui la cale c�nd ai s� �mbraci uniforma militar� a patriei noastre scumpe?“ �i p�n� s� r�spund ceva, a ad�ugat: „�tiu c� e�ti fecior de ��r�nist �i nepot de legionar, banditule!“ Pe atunci, ca �i azi, func�iona numai prezum�ia de vinov��ie!
La acest maior din anii '50 ai veacului trecut m� g�ndeam cu oroare ren�scut� c�nd, aici, departe de cas�, am v�zut la televizor chipul arogant al unui procuror �ef (al c�rui nume, regret, �mi scap�) din Rom�nia de azi.
|