Foamea si reproducerea
La vita e bella
S�mb�t� neagr� pe Valea Jiului. La Uricani se moare �n week-end. La aproape jum�tate de kilometru sub p�m�nt. Electricienii n-au plecat pe p�rtie; si nici cu telegondola. Hulitii mineri, ce pare c� nu si-au r�scump�rat �nc� p�catele, au mai jertfit c�teva vieti pe altarul z�d�rniciei. �ndeletnicirea lor de scormonitori prin m�runtaiele p�m�ntului nu mai are c�utare. Industria, at�ta c�t� mai este, nu se mai face cu c�rbuni. Ci cu bani. Cu care se poate cump�ra orice. Roadele si comorile p�m�ntului rom�nesc p�lesc �n fata avalansei de oferte str�ine; frumos ambalate, pline de sclipici si cu recunoscutul gust fad si strepezit. Rom�nia a devenit o piat� si nimic mai mult. De unde se jupoaie �n draci. Cine mai vrea s� devin� miner? Nimeni, �n afar� de oamenii locului care nu au alt� alternativ�. Nimeni, �n afar� de cei care stiu c� �nchiderea minei ar �nsemna, pentru multi, sf�rsitul vietii lor. Acolo e o dram� social�. Dar Rom�nia contemporan� e plin� de drame. Si sociale si particulare. M-a impresionat, recunosc, mult mai mult dec�t conflictul public egiptean. Poate pentru c� e aici, mai aproape; poate pentru c� problemele minerilor s�nt si ale noastre. Poate pentru c� lupta pentru supravietuire a ajuns o obsesie national�.
La munc�, tovar�si!
�n Rom�nia mileniului trei se lupt� pentru a r�m�ne �n viat� exact ca �n epoca de piatr�. Numai c� atacul nu se mai poart� �ntotdeauna la b�t� ci a fost �nlocuit cu coercitia; legal�. Conceptia rom�nului despre munc� s-a schimbat radical. �n ciuda faptului c� ai nostri conduc�tori nu uit� s� ne reaminteasc� mereu c� trebuie s� muncim. Mai mult, mai bine, mai cu folos (al cui?) si din ce �n ce mai prost pl�titi. Asa cum fac ei �n Guvern, �n Parlament sau la o „agap�“ de lucru la un restaurant select, unde am v�zut cu totii c� ar�tau a fi rupti de oboseal�. Care dintre tinerii de azi nu ar vrea s� „munceasc�“ �ntr-o banc� sau la o firm� de recuperare, unde s� fac� ore suplimentare h�rtuind de pe numere ascunse datornicii psihozati, la burs�, �ntr-o firm� imobiliar� sau �ntr-un bar select, cu si f�r� bar�? Dar c�ti ar mai vrea s� �nvete cizm�ria, s� zicem? Chiar, m� �ntreba cineva zilele trecute, mai s�nt pantofari �n tara asta? Putini, pentru c�, se stie, rom�nul, dec�t s� simt� mirosul dohotului de pe c�puta frumos reparat�, prefer� mireasma cel putin ciudat� a pantofilor purtati, putin e drept, pe undeva pe trotuarele Asiei sau Occidentului. Este cel putin indecent ca din fotoliul de piele unde te r�scac�ri �mbr�cat �n costum scump, cravat� si c�mas� de m�tase natural�, s� propov�duiesti munca si s� �ndemni la h�rnicie niste oameni ce coboar� �n miezul p�m�ntului, �n galeriile pline cu sobolani si �mb�csite de gaz care, dup� cum din nefericire s-a v�zut, poate oric�nd s� spulbere viata. Mi s-a p�rut a fi cel putin zguduitor faptul c� proasp�ta v�duv� de miner pe care televiziunile au surprins-o dureros, r�v�sit� de durere si disperare striga �ntr-una, pl�ng�nd si sotul disp�rut dar si perspectivele sumbre care o asteapt� de acum �ncolo: „Ce-am s� m� fac eu de acum?!“ Stie careva dintre guvernanti s�-i r�spund�? Nu, nimeni nu are timp s�-i sugereze ceva, fiind mult prea ocupati s� descifreze sensul si �ndemnul mobilizator al reclamei „Cultiv�-ti instinctul pentru business“. Pe l�ng� foame si reproducere, un al treilea instinct fundamental.
Ciocu’ mic!
Am discutat nu demult cu violonistul Alexandru Tomescu. L-am v�zut si l-am ascultat la Piatra Neamt pentru prima oar� pe vremea c�nd Vacantele muzicale erau ceea ce ar fi trebuit s� fie si ast�zi. Dar nimic nu mai este cum a fost, �n lumea asta r�v�sit� de patimi si �ncr�ncenat� de ur�. La sf�rsitul lui noiembrie trecut m-am bucurat de re�nt�lnirea cu el si prietenii s�i - Horia Mihail si R�zvan Suma - reuniti �ntr-o formatie cameral� de exceptie. Atunci am vorbit mai mult despre repertoriul dificil abordat de ei si despre vioara Stradivarius pe care are norocul s� o detin� �n custodie p�n� �n 2012. Zilele trecute mi-a atras atentia un titlu dintr-un cotidian central: „Ca profesor, esti privit ca un coate-goale“. Expresia, �nc�rcat� de am�r�ciune, durere si oarecare revolt�, disimulat� de educatia aleas�, apartinea talentatului violonist. Si, ca �ntotdeauna, dezavantajos pentru noi, afirmatia era tratat� comparativ: „�n Japonia (...) exist� un foarte puternic respect fat� de profesori. Ce spune profesorul este liter� de lege �n Asia.“ Numai c� vremurile tembele pe care le tr�im globalizat las� d�re p�n� si pe acolo: „Dar chiar si profesorii din scolile japoneze au probleme din ce �n ce mai mari �n a-i controla pe elevi, care tind s� devin� din ce �n ce mai rebeli.“ La noi este un foarte mare respect pentru directori. Ce spun ei e liter� de... partid. Si clasa muncitoare de la catedr� se supune orbeste. Nimeni nu vrea necazuri, nimeni nu vrea s� fie amenintat cu politia dac� �ndr�zneste s� ia cuv�ntul �ntr-un consiliu profesoral, pentru a-si spune p�surile de care diriguitorii s-au lep�dat.
Ei bine, artistul pomenit mai sus, �n ciuda numeroaselor si tentantelor oferte de pe tot mapamondul, a ales s� tr�iasc� �n Rom�nia. Si, asa cum m�rturisea, al�turi de altii, din ce �n ce mai multi, s� �ncerce s� transforme Rom�nia �n bine. At�t c�t poate un artist s� o fac�. Cei care ar putea si au la �ndem�n� toate p�rghiile s�nt, de bun� seam�, animati de alte griji. Proprii. Cunoaste cineva vreun lucru mai cumplit dec�t moartea? Dac�-l stiti, nu-l spuneti; s-ar putea s� fiti considerat destabilizator.
|
Autentificare
