Tigani sau rromi, tot o viat� mizer�
• c�teva sute de romascani �si duc zilele la marginea Romanului si a civilizatiei, �n strada Fabricii • o parte dintre acestia s�nt oameni de bun� credint� • prim�ria local� face eforturi pentru �mbun�t�tirea conditiilor de trai • o parte din ei recunosc c� s�nt tigani • cei f�r� venituri se pl�ng c� s�nt respinsi de functionarii Prim�riei Roman si c� ar dori s� primeasc� ajutor social • unii locatari apreciaz� eforturile Prim�riei Roman,... dar asteapt� pe altii s� vin� s� le fac� cur�tenie afar� • Locuintele sociale amenajate �n strada Fabricii nr. 1, �n grajdurile dezafectate ale fostului IAS Roman, ad�postesc c�teva sute de „dezr�d�cinati“ ai sortii. Amestecul eterogen al populatiei de acolo te duce cu g�ndul la „fauna pestrit�“ a celor f�r� c�p�t�i. Evacuati prin hot�r�ri judec�toresti, mutati „fortat“ prin demolarea cl�dirilor cu ridicat risc de periculozitate, din strada Sucedava, zona Pietei Centrale, rromi sau tigani, dup� cum vor s�-i numeasc� din nou unii parlamentari, �n frunte cu deputatul PDL Silviu Prigoan�, cu un venit minim garantat, sau f�r�, b�tr�ni cu pensii modeste, au luat „calea bejeniei“ si ocup� camerele �nsirate de o parte si de alta a unor holuri interminabile si luminate, ici-colo, cu l�mpi „economice“ de 24 de volti, din grajdurile, numite pompos blocuri de locuinte sociale. M�sura luat� �n urm� cu sapte ani de primarul Dan Ioan C�rpusor si de consilierii locali, de a-i izola pe r�u-platnicii din unele blocuri si imobile din Roman, si de st�rpire a focarului pe care-l reprezenta, la acea vreme, vestitul bloc NATO, adev�rat� surs� de poluare biologic� si moral�, i-a entuziasmat pe multi, care au salutat gestul fostului edil sef. Pentru nec�jitii din Satul Olimpic, �ns�, m�sura luat� a �nsemnat pecetluirea unei soarte mizere si a unui drum f�r� �ntoarcere. Pentru actuala administratie public� local� este o nou� povar�, oric�t s-ar str�dui angajatii prim�riei s� repare acoperisurile, s� �nlocuiasc� usi, ferestre, s� pun� lambriuri pe holuri. De acolo nu va disp�rea mizeria f�cut� de unii locatari. Printre oamenii de acolo s�nt din cei care au locuinta �ngrijit�, bine �nc�lzit�, amenajat� cu gust. Acestia s�nt din cei c�rora le pas� unde locuiesc. Prim�ria, �n fiecare an, s-a str�duit s� fac� eforturi financiare deosebite, ca oamenii s� aib� un minim de civilizatie. Unii dintre ei au �nteles, altii, �ns�, au distrus si ceea ce comunitatea le-a pus la dispozitie. Un dispensar, un magazin mixt, telefon public, o mic� capel�, s�nt totusi semne c� unora le pas�. Periodic, din t�ierile de copaci si toalet�ri, lemnele rezultate se �ndreapt�, cu prec�dere, spre strada Fabricii, pentru a �nc�lzi locuintele celor mai nevoiasi. Comunitatea face ceva, dar oamenii de acolo?
A cui e vina?
Aparent, cei evacuati poart� vina de a nu fi putut s�-si pl�teasc� datoriile fat� de societ�tile prestatoare de servicii. Pe plan social, nimeni nu s-a �ntrebat vreodat� dac� toti pot fi �ncadrati ca fiind r�u-platnici, sau dac� nu au avut posibilitatea real� de a pl�ti „d�rile“ c�tre stat. Am str�b�tut la „picior“ aproape �ntreaga suprafat� a „Satului Olimpic“ si am constat c�, bune sau rele, dup� cum consider� cei mutati acolo, intentiile municipalit�tii au fost prost �ntelese de c�tre unii locatari. Imagini de cosmar te �nt�mpin� la tot pasul. Mormane de gunoaie aruncate �n fata c�ilor de acces �n imobile, o multime de c�ini costelivi care misun� peste tot, �n c�utarea unei „brume“ de hran�. Imaginea de s�r�cie, de „ghetou“ de negri, persist�, neavenitul fiind socat de imaginile terifiante. Pe lateralele grajdurilor, transformate �n locuinte, au fost atasate constructii, care de care mai sordide. Cotete, sandramale, acoperite cu pl�ci de azbest sau tabl�, multe furate, cosmelii de lemn sau c�r�mizi de la unele constructii dezafectate, g�zduiesc p�s�ri sau porci, doar acolo unde proprietarii s�nt mai „�nst�riti“. Senzatia este c� se asteapt� s� vin� altii s� fac� ordine. Pe unul din holuri top�iau veseli c�tiva pusti tuciurii, �mbr�cati sumar si purt�nd pe fat� urmele zoilor r�mase de cine stie c�te zile, dar au fugit repede, alungati de frig, la ad�postul unei camere. Un curent �nnebunitor si frigul, amplificau senzatia de loc al nim�nui, desi unii chiriasi �si „f�ceau de lucru“, �nchiz�nd si deschiz�nd usi, sau m�tur�nd holul, �n portiunea din fata usilor lor. Imobilele arat�, �n unele locuri, ca dup� bombardament, cu burlanele sobelor iesite �n afara cl�dirilor, inegal de...inestetic. Pe acoperisurile grajdurilor, multe antene tip „lighean“ de televiziune, dovad� c� locatarii s�nt la punct cu stirile. Unii dintre cei mutati aici s-au gospod�rit c�t mai bine, altii au crezut si mai cred c� cei care conduc destinele orasului „s�nt datori“ s�-i ajute. Toat� lumea de acolo se pl�nge c� nu au mijloace financiare si tr�iesc din ajutorul social sau din alocatiile copiilor. S�nt care ar dori s� nu pl�teasc� nimic, pentru putinele servicii de care beneficiaz�, consider�nd comunitatea ca av�nd datorii fat� de ei.
Rromi sau tigani, toti cu necazuri
Am fost int�mpinat, la �nceput, cu oarecare ostilitate de unul din locatarii de acolo sup�rat c� a fost „pozat“ �ntre grajduri, l�ng� cotete si magazii. Apoi, Teodor Marascu a r�bufnit si s-a pl�ns c� primarul nu-i primeste la Prim�rie si c� nu poate beneficia de ajutor social din cauz� c� are 20 de lei restant� la chirie. „Nu am fost e drept la primar, �ns� o doamn� directoare de la taxe si impozite nu a vrut s�-mi dea o h�rtie care m� ajuta s� iau si eu ajutor social c� nu am nici un venit, si m-a dat afar� pentru c� a spus c� am de pl�tit 200.000 de lei restanta la chirie“, a spus obidit omul. Si Neculai C�ld�raru s-a pl�ns c� din cauza unor amenzi mai vechi a fost dat afar� din Prim�rie de functionari. �n locuinta �ntunecoas� a acestuia cinci copii mici, unul �n c�rucior, ceilalti aproape despuiati, se tineau dup� concubina acestuia, Liliana Dima. „M-au prins mai demult cu c�ruta pe drumurile din oras si am fost amendat. De aceea nu vor s�-mi dea ajutor social. P�i s� ne dea �nt�i ajutorul si s� ne retin� banii de chirie si celelalte angarale. Am cinci copii si ne descurc�m greu. Nici concubina mea nu are ajutor social, pentru c� au prins-o la cersit. P�i cum s� ne crestem copiii f�r� bani. E greu cu m�ncarea, cu lemnele“, a spus Neculai C�ld�raru.
Ion S�nsarion are o fetit� de sapte luni, care mot�ia �ntr-un pat, �nvelit� �n niste hante vechi si ponosite. F�r� mobilier, �n afar� de un pat si o mas�, f�r� nimic asternut pe jos, cu mici surcele de la lemne peste tot si c�teva brate de lemne ude stivuite pe l�ng� pereti, �nc�perea era mai mult dec�t sordid�. El este multumit de ce face primarul pentru el si nu-si doreste dec�t o... us�. „Primarul m-a ajutat, mi-a dat lemne. Nu cer nimic, m� descurc cum pot cu ajutorul social si cu alocatia fetitei, singurul lucru ce �mi mai trebuie este o us�, trage tare curentul si s�nt obligat s� tin fetita �n pat, bine �nfofolit�. Nu am putut s� plec la munc� afar�, am f�cut pusc�rie. A trebuit si eu s� tr�iesc cumva si m-au prins, asta e!“, a spus Ion S�nsarion. Oamenii care locuiesc de sase-sapte ani acolo, recunosc c� de c�nd a venit primar Leoreanu acesta a f�cut lucruri bune pentru cei din satul olimpic. Ioana Buliga, care are nou� copii, toti �ns� zbur�t�citi, care pe la casele lor, care prin grajdurile vecine, a spus c� nu s-ar descurca dac� nu ar fi ajutorul Prim�riei �n lemne de foc. Din fug�, o adolescent� mai negrut� la fat� a comentat sec: „Ce lemne, niste cr�ci acolo, astea s�nt lemne?“. Oamenii au apreciat eforturile edilului sef pentru a le crea conditii mai bune de viat�.
Discutia din Parlament, cu privire la revenirea la denumirea de tigani, �n loc de rromi, nu pare a-i deranja prea tare. „Recunoastem c� s�ntem tigani. Nu ne este rusine cu asta. �ns�, nu scrie �n buletin c� s�ntem tigani. S� scrie m�car, dac� tot vor s� ne schimbe denumirea!“, a spus Maria Stancu, care locuieste de sapte ani �n Satul Olimpic. P�r�sim „Satul Olimpic“ petrecuti de ochii iscoditori ai unor locatari si de c�tiva maidanezi h�mesiti. L�s�m �n urm� sperante neb�nuite, destine ratate, blazati si dezn�d�jduiti. Sentimente contradictorii ne macin� constiinta, �ntreb�ndu-ne dac� acesti oameni trebuie blamati sau trebuie comp�timiti. Oare c�ti dintre ei au asigurat� hrana de zi cu zi, oare c�ti dintre ei au posibilitatea de a-si �nc�lzi locuintele, de a-si purta copiii la scoal�? S�nt poate �ntreb�ri retorice, de reporter, r�mase f�r� r�spuns deocamdat�. Poate c� ar trebui s� nu le schimb�m denumirea, ci s� c�ut�m s�-i integr�m mai bine �n comunitatea romascan�.
|