 Vernisaj Popei, R�ileanu �i Lu�u
Expozi�ia de pictur� a celor trei cunoscu�i pictori pietreni s-a deschis cu ocazia unei zile de vineri, �ntr-un spa�iu neconven�ional, f�r� a se apela la critici de art�, �taif �i pantofi cu sc�r�. Gazda, Sorin, directorul b�ncii, mult mai degajat dec�t �n alte d��i, a spus bun� seara la toat� lumea �i i-a dat cuv�ntul lui Arcadie R�ileanu, care a spus bun� seara, apoi lui Popei, care, seniorial, i-a salutat pe cei prezen�i cu bun� seara. Fiind prezent doar pe pere�i, cu c�teva lucr�ri, asisten�a a fost privat� de salutul lui Lu�u, aspect compensat de verbiajul sf�tos al decanului Puiu Vadana, care a vorbit despre funie �n casa sp�nzuratului, respectiv despre bani, chiar dac� el nu avea expus� pe-acolo nici o lucrare, multe afl�ndu-se, �n aceast� perioad�, pe la Muzeul de Art� al ora�ului, pe unde, �n fapt, le este locul. Un aspect demn de semnalat a fost �i solicitarea pictorului R�ileanu c�tre pictorul Popei ca acesta din urm� s�-�i pun� pe cap celebra lui �apc� de piele, din superbele sale autoportrete, pentru ca, cit�m: „S� ar��i �i tu a pictor“.
A�adar, �n aceast� select� atmosfer�, cei prezen�i acolo, �n seara de vineri, pot fi invidia�i, chiar dac� au pierdut �tirile la tv. Ce au c�tigat? P�i, s� o lu�m de la �nceput, de la urcatul sc�rilor, care odat� terminate ajungi �n fa�a unui ulei-�coal�, cu floarea soarelui �i mere, semnat A. R�ileanu. Apoi, �n biroul deasupra c�ruia, pe o pl�cu�� metalic� scrie Director, dou� peisaje r�ilene pentru care ar merita s� faci un �mprumut la banc�. Lu�u, cu deja inconfundabilele lui peisaje de la Agapia, uleiuri sau acuarel�, ni�te minun��ii, flori de Arcadie, alte dou� abstracte de acela�i Arcadie, dintre care m-a omor�t cel pe fond gris-petrol, iar la urm�, dou� uleiuri marca Popei, unul cu flori ginga�e, �ntr-un ginga� spa�iu violet, c� nici nu mai g�sesc alt cuv�nt dec�t ginga�, �i un peisaj cum numai el �tie s� le vad� �i s� le pun� pe p�nz�, cu m�na aceea de „Baba“ pe care am v�zut-o eu �ntr-un autoportret cu �apc�, aflat �n vitrin� la Galeriile Vert.
Acestea fiind spuse, voi mai face ceva vorbire despre ce s-a petrecut, totu�i, acolo, �n incinta b�ncii, unde, culmea, ne-am adunat pentru a fi �mpreun�. C� a venit �i longilina Oana �i Michael �i Gheorghe �i Doru �i al�ii care aveau sau nu aveau pe degete vopsele, dar care au renun�at, m� repet, la �tiri. Fiind noi a�a, �mpreun�, Popei �i aduce aminte cum el �i al�i pictori (aspect confirmat de Puiu Vadana, aflat �n st�nga povesta�ului), au adus, cu ani �n urm�, la disperare un cr�mar care, �n ultim� instan��, a disp�rut dou� zile din localitate, l�s�ndu-le cheia locantei. Apoi Arcadie, aflat �ntr-un moment de sinceritate, a declarat c� el, c�nd a venit la Piatra, �i-a dorit o icoan� pictat� de Popei pe care o �i are �i la care se �i �nchin�. Popei, la r�ndul s�u, tot �ntr-un moment de sinceritate, poveste�te cum s-a sim�it el destul de ciudat, �n vara trecut�, c�nd a trebuit s� s�rute o icoan� �ntr-o m�n�stire din jude�, icoana fiind pictat� chiar de m�na lui, �n fine, zice el modest, „Nu cred c� era considerat� ca f�c�toare de minuni“. Apoi, tot Popei poveste�te, �i este ascultat, despre cum s-a n�scut el �ntre dou� dealuri (Arcadie: „B�i, eu credem c� tu te-ai n�scut la Maternitate!“), iar toat� copil�ria sa a fost marcat� de dealul cel bun �i dealul cel r�u, iar c�nd a p�r�sit localitatea de ba�tin�, ca un Moromete, a intrat �ntr-un alt univers. C�, cic�, pe dealul cel bun era o m�icu��, o schimnic�, o femeie care-l m�ng�ia pe cre�tet �i avea numai vorbe bune pentru copilul care era el, iar pe dealul cel r�u tr�ia un ��ran r�u, un �mburghezit, care, �ntotdeauna, �i tr�gea c�te o palm� peste sc�f�rlie. „Eu c�nd pictez icoane m� g�ndesc la maica aceea bl�nd�, care avea �n chilia ei icoane“...
�i alte asemenea pove�ti, ascultate �ntr-o sear� de vineri, �ntre prieteni. Intra�i la sediul Reiffeisen, face�i la dreapta, urca�i sc�rile �i o s� v� apar� �n fa�� un ulei-�coal� semnat Arcadie R�ileanu. Apoi, pe ceilal�i pere�i, ce-am mai spus. Despre pove�tile ascultate acolo, nu s-a zis nimic la �tiri. Nici la posturile centrale �i nici la cele locale. �i asta fiindc� nici nu s-a vrut. Concluzia ar fi c� este din ce �n ce mai greu s� fim normali, deta�a�i de politic�, de televizor, de avalan�a informa�iilor pe care, �n mod fals, le consider�m utile, chiar vitale. Pictorii, a�a cum s�nt ei, boemi, aerieni, chiar ciuda�i, tr�iesc �n alt� dimensiune. Vorba lui Popei: „M�i, ��ranul �la �mburghezit de pe dealul cel r�u, cu toate c� f�cuse avere �i avea de toate, era nefericit. A�a cum s�nt N�stase sau Mitrea. Fericit� �i luminoas� era maica, schimnica de pe dealul cel bun. �i �i noi s�ntem ferici�i fiindc� pict�m“.
|
Autentificare
