La vita e bella!
Evaluarea
Mi-am adus aminte de filmul lui Roberto Benigni �ntr-o zi de mare s�rb�toare crestin�: Sf�nta Maria Mic� i se mai spune �ntre poporani. Ca nicic�nd �n ultimii ani - semn prost probabil, asemeni tuturor semnelor ce b�ntuie Rom�nia - plou� moc�neste. E frig afar� ca �n suflete. �n scoli, ca �n fiece zi de la �nt�i R�pciune �ncoace, dasc�lii se preg�tesc cu os�rdie pentru �nceputul unui nou an scolar. Cum e timp pentru toate, se anunt� marele eveniment al evalu�rii. Pentru cine nu stie, e momentul �n care cadrele didactice se prezint� la judecata de apoi spre a da sam� de ceea ce au f�cut si, mai ales, nu au f�cut �n anul scolar trecut. Treab� foarte serioas� de care depinde, �ntr-o oarecare m�sur�, viitorul unui slujitor la catedr�. Si, evident, posibilitatea de a mai �ncasa �n continuare mizera sum� ce �n limbaj cotidian - si �n virtutea unei traditii, probabil - se cheam� salariu. Asa grevat cum e. �n asteptarea m�retului eveniment, cadrele didactice traiesc cu �nfrigurare momentul. �n cancelarie unii se uit� la televizor, �ncerc�nd s� nu aib� nici o reactie la stirea c� fratele presedintelui a p�lmuit o femeie �n trafic, sau abtin�ndu-se s� scuipe c�nd v�d diriguitorii �nv�t�m�ntului d�nd ultimele indicatii pretioase pentru buna desf�surare a �nceputului de an scolar, �n lumina noilor norme metodologice alc�tuite la nivel de minister, altii �si exprim� vehement dezaprobarea c� un tip, ce nu a terminat de mult� vreme scoala, tocmai a jefuit o benzin�rie, iar altii se scarpin�, pur si simplu, �n nas. Evident, nu si cei care s�nt preocupati de covrigul proasp�t ridicat la rang de mic dejun. �n cele din urm�, se �ntruneste Consiliul de administratie si truditorii catedrei s�nt chemati s� dea sam�. Si nu oricum, ci pe comisii. Adic� �ntr-un cadru organizat, civilizat, european. C� doar europeni s�ntem p�n�-n oase si, mai mult dec�t at�t, am intrat bine de tot �n mileniul trei. E �nduios�tor s� observi cum �ntr-o tar� dominat� de haos si dezorientare generalizat�, de mitoc�nie, prost gust si idiotenie, o parte din cei care p�n� atunci �si b�user� cafeaua al�turi de colegi si se oripilaser� de prostiile politicienilor, se transform� brusc �n justitiari.
Lehamitea cancelariei
Ei s�nt cei care fac parte din Consiliul de administratie. O functie nepl�tit�, c� doar nu s�ntem la Tarom, dar la care vor s� accead� destul de multi. Chiar si numai pentru satisfactia de a fi un soi de sefi si a obtine o f�r�mitur� de punct pentru anul urm�tor. E valabil pentru cei care cred c� vor mai fi �n viat� si atunci. Atmosfera de rigoare a conclavului alc�tuit din cadre didactice, reprezentanti ai p�rintilor, prim�riei si al altor organisme si foruri tutelare chemate s� contribuie la buna organizare si desf�surare a procesului de �nv�t�m�nt, �si intr� �n drepturi. Circul poate �ncepe. �n asteptarea cumplitei judec�ti, nu poti s� nu g�ndesti la ceva asem�n�tor pe care l-ai tr�it p�n� acum dou�zeci de ani. Dar nu la scoal� ci �n sedintele de partid. De data asta, �ns�, atmosfera de stranietate e supradimensionat� de enorma contradictie dintre realitatea social� pe care o resimtim cu totii si sobrul joc de a lua lucrurile �n serios al celor ce se cred �ndrept�titi s� o fac�. Chiar dac� au luat opt sute de lei salariu pe �ntreaga var�, chiar dac� stiu c� p�n� �ncepe scoala trebuie s� mai scoat� c�tiva lei din buzunar pentru a-i da medicului si psihologului ce va s�-i scoat� apti de a lucra la catedr�, chiar dac� peste c�teva zile trebuie s�-si duc� copilul la facultate. Toti mai sper� c� vor tr�i p�n� c�nd vor lua, �n octombrie, primul simulacru de salariu din acest nou si fericit an scolar. Lehamitea cancelariei, transferat� �n noul cadru al judec�tii exersate �n spiritul pur al democratiei revolute are darul de a mai revigora reflexele de autoap�rare si supravietuire ale �mpricinatilor care se lupt� cu �nversunare pentru fiece punct al formularului de asa-zis� autoevaluare. Personal, s�nt salvat �n mai multe r�nduri de apelurile insistente ale b�ncilor iritate c� nu-si primesc la timp sumele stiintifico-fantastice pe care le revendic� de dou�zeci de ori pe zi, amenint�ndu-m� cu tot mai mult� lips� de reticent�, respect si consideratie, si netin�nd cont c� m� aflu �n plin proces de punere la punct. Cum n-am mai r�s din comunism - la un banc cu Bul� - simt nevoia s� (m�) r�d. Sau m�car s� z�mbesc. Dar z�mbetul meu seam�n�, aflu de la ceilalti, cu un r�njet. Lung, prelung... Asemeni drumului irosit din ‘89 p�n� azi.
|