De-ale stiintei
M� �nt�lnisem cu un amic. Hai la un pahar de bere rece, s�-ti povestesc una bun�. Ne-am instalat pe o teras�, am sorbit o gur� de lichid blond din paharele aburite si amicul si-a dat drumul la istoria lui. I-ne-di-t�! Acu’ nu stiu c�t� vreme, m-a pus consoarta („f� si tu ceva pentru casa asta, nu numai cu calculatorul!“) s� p�zesc laptele s� nu dea �n foc. Am t�cut m�lc, mi-am �nsusit critica jum�t�tii, nu m-am mai �ntrebat dac� f�ceam ori nu ceva pentru cas�, si mi-am luat locul l�ng� ochiul aragazului s� veghez s� nu se �nt�mple necazul si s� m� mai �ncarc cu alte oc�ri. C�nd priveam laptele �n fr�m�ntarea lui abia z�rit�, ce s� vezi!?, numai ce m-a str�b�tut fiorul descoperirilor epocale. Nu z�mbi! Si Newton a formulat legile gravitatiei dup� ce un am�r�t de m�r (sigur stricat) s-a desprins de pe creang� si a c�zut la p�m�nt. Ei, am avut inspiratia, ba chiar revelatia istoriei �steia cu laptele, pe care nu mi-am explicat-o niciodat�. Cu ce era el mai breaz dec�t alte lichide si c�nd gata-gata s� fiarb�, nu g�sea ceva mai bun de f�cut dec�t s� se n�pusteasc� peste marginile oalei? Asa e cu laptele de c�nd lumea si p�m�ntul. Are si el rosturile lui. Dreptu-i ! Da’ ce gospodin� n-a p�tit-o?! A p�zit c�t a p�zit laptele de pe foc, si a fost suficient s� se �ntoarc� o clip� s� r�spund� la telefon sau la soneria de la intrare, c� laptele si-a f�cut mendrele. Ei bine, atunci, la locul faptei, am avut explicatia stiintific� a fenomenului: laptele d� �n foc pentru c� o parte din gr�simea lui formeaz� la suprafat� o pelicul� fin�, bine lipit� de peretii oalei ; sub pelicula respectiv� se acumuleaz� forte deosebite, presiuni capabile s� ridice stratul de gr�sime dar nu si s�-l str�pung�; si numai c�nd aceste forte ating un anume prag, totul se dezl�ntuie apocaliptic (are si laptele dreptul la apocalipsa lui) si se revars� peste marginile oalei, c�t s� pricinuiasc� pagub� gospodinei, ba si ce mai r�m�ne s� capete miros de afumat. Si pentru c� teoria f�r� practic� nu face doi bani, am si conturat solutia: ia faceti, gospodinelor, o gaur� �n stratul acela de gr�sime, s� vedeti cum sc�pati de grija datului �n foc. Gata, evrika! Am f�cut cum am g�ndit, am f�cut si eu o sp�rtur� �n caimac si m-am si gr�bit („OSIM-ul s� preg�teasc� brevetul!“) la calculator, s�-mi fundamentez descoperirea e-po-ca-l�. Luat cu tastele si cu textul, am uitat de fenomen, p�n� c�nd am simtit un miros puternic de ars. C�nd m-a precipitat la buc�t�rie, nenorocire ! Aragazul era plin de lapte, iar �n oal� abia dac� mai erau ceva resturi de lapte. Ce-ai f�cut? Ce s� fac alta dec�t singurul lucru cu logic� si cu cap?! Am luat ceva pe mine si m-am dus la magazinul de la parter, de unde am cump�rat dou� pungi cu lapte. Pasteurizat! Cel putin �sta te scuteste de fiertul afurisitului de lapte. Ce-a urmat... am suportat cu stoicism si m-am vindecat de inspiratii, brevete si alte alea de-ale stiintei. Dar nici c� am mai pus �n gur� vreo pic�tur� de lapte! Fac alergie numai c�nd aud despre el...
|