Despre spoliere si adev�rata fat� a b�ncilor (II)
Gabarit dep�sit!
Oare cum a ajuns rom�nul cinstit si onest s� fie batjocorit �n halul �sta? Ce vin� are c� a fost �mpov�rat peste m�sur� si c� poate pl�ti doar c�t c�stig�? Nu asta e diferenta dintre �mprumutul bancar si c�m�t�rie? Ca s� nu mai vorbim de uriasa ignorant� �n ceea ce priveste calculul gradului de �ndatorare, care trebuia s� fie prima grij� a creditorului. Care creditor acum e imaculat. Si raporteaz� constiincios Biroului de credite. Ce, la r�ndul lui, ar trebui sa-si asume o parte m�car din inconstienta lipsei de control al credit�rii �n epoca frenetic� de racolare a victimelor, c�nd �n imensa l�comie si insatietate generalizat� nu s-a tinut cont �n nici un fel de gradul de �ndatorare si posibilit�tile efective de plat�. Pentru c� acum, gradul de �ndatorare poate ajunge si la trei sute la sut�. Care a fost controlul credit�rii si care e coeficientul de risc asumat de c�tre fiecare parte? Pentru c� o politic� de creditare dimensionat� corect si realist, cu asumarea riscurilor de ambele p�rti si cu respectarea unui grad de �ndatorare rezonabil, arbitrat centralizat si cu bun� credint�, ar fi fost, �n opinia multora, calea fireasc� a �ntemeierii unei relatii de bun� calitate �ntre creditor si �mprumutat. Legea falimentului persoanelor fizice, ce adast� acum prin Parlament, este privit� cu ostilitate de spoliatori, cu toate c� prin politica de supra�ndatorare ei �nsisi au prefigurat-o ca o necesitate de echilibrare a genocidului financiar al populatiei. Pentru c� �n conditiile unei exacerb�ri a l�comiei primitive, s-au obtinut efecte nedorite. Ca si acelea ale ne�nchiderii voite a conturilor, chiar �n cazul refinant�rilor, �n speranta c� va mai r�m�ne o ciozv�rt� de ros. Credite �nchise cu acte �n regul� si cu dovezi eliberate chiar de c�tre banc� functioneaz� �n continuare, invoc�nd un contract nul, uzurp�nd si ceea ce a mai r�mas din bietul creditor. Care nu stie, de fapt, ce se �nt�mpl�. Si, tem�tor, continu� s� pl�teasc�.
Mafia legal�
Un aspect cel putin infect al relatiei institutiei bancare cu clientul este cel al insinu�rii asa numitelor firme de recuperare. Alt limbric n�scut de spasmul agoniselii democratice. I-am spus asa pentru c�, se stie, este cel mai popular parazit; care ar putea concura oric�nd ca popularitate cu marile firme bancare. Si care, fie vorba �ntre noi, putea s�-si aleag� un domeniu de activitate mai salubru si mai folositor societ�tii rom�nesti. Asa se face c� unele b�nci au scos de la ghisee tipii „duri“ care m�n�nc� la pr�nz la Mc’ Donalds si seara beau ceai de sun�toare si i-au pus s� �njure clientii. Altele, plictisite s� mai trateze „amiabil“ cu clientul, si interesate s� mai scoat� un ban �n plus - mai putin, dar sigur - v�nd creditele �n conditii cel putin umilitoare pentru client, firmelor de recuperare. �n schimbul a 10% sau, cel mult 30% din valoarea creditului, vajnicii limbrici care nu si-au g�sit o ocupatie mai serioas�, se angajeaz� s� stoarc� ce a mai r�mas nestors din victime. �n multe cazuri, asigurarea de viat� �ncheiat� initial r�m�ne �n proprietatea b�ncii. De aici, interesul ca acel client s� sucombe e definitoriu. �n acest caz, valoarea asiguratorie se re�ntoarce la firma mam�. Si, de obicei, e egal� cu �mprumutul. Pierdere zero. Prin urmare, si actiunea firmei recuperatoare - afacere �n care s�nt b�gati si multi parlamentari, dup� cum am aflat absolut �nt�mpl�tor - va fi f�r� menajamente. De aici, insolenta din somatiile lor, faptul c� te pot suna la orice or� si de pe numere ascunse. Se mizeaz� pe efectul culpabilit�tii. Clientul trebuie s� aib� senzatia vinov�tiei, cu orice pret. Dar, se stie, nimic nu e perfect �n aceast� lume. Trebuie s� existe si un antidot. Si �l vom g�si. Cu at�t mai mult cu c�t rom�nul s-a dovedit a fi, de regul�, bun platnic si loial �n relatiile cu partenerii de afaceri. A-l numi altfel este o insult�. De altfel, �n nici un contract nu este stipulat� intromisiunea acestor asa zise firme si, prin urmare, clientul nu este deloc obligat a suporta insultele si amenint�rile unor jigodii decise a spolia ultimul b�nut al rom�nului. Relatiile firesti de negociere trebuie s� functioneze �ntre semnatarii contractului, asa cum este mentionat �n act. Cu at�t mai mult cu c�t reprezentantii firmelor de recuperare, �n majoritatea cazurilor, habar nu au de situatia real� a creditului si, prin urmare, lucru verificat, nu pot s� ofere nici o relatie asupra st�rii reale de lucruri.
Hai s� facem o banc�!
Un alt aspect priveste institutiile financiare nebancare ce au g�sit un debuseu de c�stig prin mimarea formei. Au ap�rut, prin urmare, tot felul de firme c�pus�, cu personal ce trebuie pl�tit, care se ocup� de creditare. Pe l�ng� b�ncile de top au ap�rut - si nimeni nu stie ce s�nt - multe alte f�c�turi de doi bani menite s� excrocheze populatia Rom�niei. Dob�nzi colosale, comisioane gigantice, milioane bune puse deoparte de la fiecare am�r�t, ca s� nu mai vorbim de imensa excrocherie mascat� �n spatele v�nz�rii unor produse pl�tite, ulterior, la de trei ori valoarea lor si care te mai si �nham� pe viat� cu un card pentru care nu ai facut niciodat� vreo cerere, dar care �ti parvine printr-un act aditional strecurat hoteste �ntre filele contractului. OPC ar trebui s� analizeze mai temeinic cel putin dimensiunile acestui document ce se poate citi doar cu lupa. Si justitia, de asemeni. Vom vedea. Ca s� nu mai vorbim de faptul c� nici nu ai cu cine vorbi. Leg�tura telefonic� sau prin fax - si mereu ti se cere asta pentru confirmare, deci o cheltuial� �n plus - e singura posibilitate de a trata... amiabil. Dac� �n aceste conditii lumea se teme s� denunte flagrantul financiar cocolosit de putere si justitie - �n ciuda faptului c� �n campania electoral� actualul presedinte afirma c� dob�nzile s�nt de p�n� la 14% si sub, evident (si asta a functionat ca un argument al victoriosului) - e limpede c�, oric�t s-ar str�dui cineva s� cread� c�, cinstit si onest, va sc�pa de aceste lep�d�turi, �n conditiile actuale e imposibil. �ndatorat pe viat� e un titlu bun.
Reesalonaaaaaarea!
�n ultima vreme, tin�nd cont de conditiile crizei, unele institutii bancare s-au hot�r�t s� acorde asa numitele reesalon�ri. Nu v� faceti iluzii; dac� nu v� numiti cum trebuie si nu s�nteti sustinut de cine trebuie astea cost� c�t o jum�tate din �mprumut. Asta au constatat toti �n clipa �n care au realizat c� enorma lor bun�voint� a fost taxat� cu zeci sau chiar sute de milioane pl�tite degeaba anterior. Principiul de functionare al reesalon�rii e simplu si diabolic. Iat� un exemplu: s� presupunem c� ai pl�tit c�te 1.000 de lei vechi lunar ca rat� la un credit. Dup� un an, de pild�, constati c� ai �nt�rziat o lun�. Cum vine si urm�toarea rat�, realizezi c� nu c�stigi at�t si, disperat, cauti o form� de reintrare �n normalitate. Mergi la banc� si te explici. Cu aerul c� ti se face o mare favoare, �n cele din urm� ti se propune o solutie... „avantajoas�“: reesalonarea. Cum devine asta? Timp de sase luni vei pl�ti doar o treime de rat�, iar dup� aceast� perioad� de m�rinimie bancar� vei pl�ti rata normal� plus treimea „sf�nt�“... Nu, nu un an si jum�tate, timp �n care s-ar acoperi diferenta, cum si-ar �nchipui orice om de bun simt, ci 10 (zece) ani!!! Mai mult, acoperindu-ti cele dou� rate restante, creditul t�u s-a realc�tuit, ba a devenit chiar mai mare dec�t la �nceput. Degeaba te �ntrebi unde s�nt cele 120.000.000 (o sut� dou�zeci de milioane lei vechi) pl�tite p�n� atunci. Sau de ce le-ai mai pl�tit. Ha, ha, ha!, te-am p�c�lit! Din nou.
Cum s� devenim... fideli
Un caz interesant este cel al mijloacelor de spoliere care, �n conditiile sc�derii consumului, au cam ajuns �n pragul falimentului. Dup� ce ani de zile au v�ndut lighene si alte rahaturi la un pret care prin asa zisa creditare ajungea la de vreo trei ori valoarea produsului, s-au v�zut nevoiti s� �nchid� pr�v�lia, s�-si ia tingirile si s� �nchid� sandramalele. Nu �nainte de a �ncerca, cu ultimele puteri, s� mai introduc� vreo nou� tax�, precum cea de plat� a ratelor (!). Cu alte cuvinte, dac� vrei s�-ti pl�testi rata curent�, trebuie s� dai o tax�. Curios, nu? Gest al disper�rii l�comiei. Chiar �n conditiile �n care nu mai au sediu, vor s�-si recupereze cu v�rf si �ndesat surplusul ce consider� c� li se cuvine si ti se comunic� s� pl�testi la Oficiul de Post�. Apoi, �n ciuda stipul�rii de pe contract �n care locul pl�tii este bine definit, esti trimis la Dumbrava Rosie sau mai stiu eu unde. Care e vina clientului? Dac� ar fi s� ne lu�m dup� conditiile din act, clientul este, invariabil, de vin�. Cu toate c� este limpede c� �n acest caz creditorul este cel care a �nc�lcat stipularea din contract. Cine �ti d� dreptate oare? Aici, �n Rom�nia. Si atunci, unde este protectia consumatorului? Ca s� nu mai vorbim de escrocheria numit� card de fidelizare. Pentru care nu exist� nici o cerere de eliberare si nici un contract explicit. Pe verso-ul unei anexe, privind conditiile de creditare ce se refer� la bunul cump�rat, exist� o poliloghie scris� cu litere absolut minuscule, imposibil de citit dac�, �nt�mpl�tor, nu ai ochelarii la tine, �n care ti se explic� - cu toate c� nu te intereseaz� - functionarea cardului despre care nu ai nici cea mai vag� idee c� exist�, f�r� a se specifica nici m�car dob�nda peceput�. Semnezi constiincios pe ambele fete, cum amabil te �ndeamn� slujbasii, si te bucuri de noua cump�r�tur�. La c�teva luni, sau un an dup� aceea, primesti un card - asa numit de fidelizare - pe care nu l-ai cerut si despre a c�rui functionare nu stii nimic. La prima factur�, constati c� dob�nda este mult peste �nchipuirile tale si c� dac� nu pl�testi p�n� la data de... vei suporta consecintele. De aici �ncolo esti fidelizat. Pe viat�.
Priveste �napoi cu m�nie!
Mai mult, dac� ati vedea fetele celor ce-si depun banul muncit �n aceste institutii de spoliere, v-ati cruci. Parc� au un securist l�ng� ei. Fete resemnate, cu iz de mucenici bancari, trudind s� �ntretin� bun�starea fetitelor �n tanga si bikini ce adast�, de dimineata p�n� seara, �nd�r�tul tejghelelor aduc�toare de bani. „Ce bine le-ar sta la sap�!“ spunea am�r�t un om ce-si scotea din portofelul jerpelit ultimii b�nuti. Cu o cafea la pr�nz, evident! Iar dac� cinstitii bancheri �si �nchipuie c� raiul rom�nesc - �n virtutea c�ruia recuperarea se va face prin orice mijloace, cu mentiunea „f�r� a se opri la at�t“ - a �nceput �n anii 2000 si va continua la nesf�rsit, se va naste o mare problem�: aceea a bunei credinte combinat� conflictual cu imposibilitatea sustenabilit�tii financiare. Unde, din p�cate, concureaz� si statul. Acest stat care nu a reusit ca p�n� la aceast� or� s� ofere datele preliminare ale calcul�rii salariilor dup� noua si vestita gril�. Acest stat care ignor� orice norm� de bun�cuviint� �n respectarea legalit�tii, a hot�r�rilor judec�toresti definitive si irevocabile, invoc�nd - da, aici se poate! - cazul de fort� major� al crizei; definit, de altfel exact, �n chiar contractele bancare ca fiind imposibilitatea cuiva de a se achita total sau partial de obligatiile de plat� din motive independente de vointa lui. Or, se stie, nu clientul a pricinuit criza si nu el s-a dat afar� din serviciu. Si atunci, unde se va sf�rsi totul? Cred c� ar fi simplu s� se afle c� lumea rom�neasc� va �ncepe, �n sf�rsit, s� g�ndeasc�. Iar g�ndirea rom�neasc�, se stie, e profund�. C�t de profund�? Sper c� o s� aflati cur�nd. La mai multi... bani! E singurul lucru care conteaz�, nu? Cu at�t mai mult cu c�t, din cei aproape un milion de datornici �nregistrati la aceast� or�, cel putin jum�tate au pl�tit cu v�rf si �ndesat datoriile. De trei ori! Cel putin! Restul e... t�cere, vorba lui Shakespeare. De fapt, ca s� fim mai exacti, ne permitem s�-l parafraz�m pe marele dramaturg englez afirm�nd, absolut adev�rat, c� „restul e... comision!“. Si asta o stiu foarte bine cei aproape patru sute de oameni cu care am stat de vorb� pentru buna documentare a acestui material. Oare ce g�ndesc celelalte c�teva sute de mii? C�ndva o s� afl�m. �ntre timp nu ne r�m�ne dec�t s� privim �napoi cu m�nie. C� �nainte...
|