Iadul din cimitir
• gerul a transformat �n iad munca groparilor de la cimitirul de sub Pietricica • p�m�ntul a �nghe�at tun p�n� la aproape un metru, astfel c� este nevoie de picamer • oamenii lucreaz� �n schimburi • pentru s�parea unei gropi este nevoie chiar �i de dou� zile • Cu tot gerul de afar�, via�a �i continu� cursul, ca s� spunem a�a, �i la cimitirul situat la poalele Pietricic�i. Dac� mai toat� lumea se baricadeaz� �n cas� �i evit� s� dea piept cu temperaturile siberiene, unii nu au �ncotro �i trebuie s� rabde gerul pentru ca s�-�i c�tige p�inea. Groparii au avut de lucru �i �n aceast� s�pt�m�n�, fiind programate cinci �nmorm�nt�ri. Asta p�n� miercuri, 25 ianuarie. Impedimentul major l-a constituit p�m�ntul �nghe�at beton p�n� la aproape un metru ad�ncime, astfel c� a fost nevoie un picamer pentru s�parea gropilor. �n ziua amintit�, lini�tea de-a dreptul morm�ntal� de la cimitir, somnul celor adormi�i era tulburat doar de zgomotul f�cut de picamer. Munc� de sisif pentru gropari. Ca „distrac�ia“ s� fie complet�, la o temperatur� de -20 grade Celsius, v�ntul puternic face ca organismul s� resimt� un impact echivalent temperaturii de -36 grade Celsius. La poart�, ne �nt�mpin� Mihaela Ciocoiu, administratorul cimitirului. �n contrast cu vremea de afar� �i sinistrul unui astfel de loc, femeia ne z�mbe�te �i �ncearc� s� mai destind� atmosfera. F�r� pu�in umor, chiar �i negru, nici nu ar putea suporta, probabil, condi�iile meteo destul de vitrege, dar mai ales apropierea de cei adormi�i �ntru ve�nicie. „Avem cinci oameni, dar l-am chemat �i pe cel care era �n concediu, c� nu mai f�ceau fa�� colegii. Le d�m ceai fierbinte �i lucreaz� cu schimbul, nici nu po�i s�-i �ii cu orele �n frig, c�-i termini. E jale aici, la noi, mai ales c� bate v�ntul, ��i �nghea�� �i s�ngele �n vine. �i eu m-am �mbr�cat bine, am �apte r�nduri de haine, �i colan�i, �i pantaloni �i iz...“, r�de administratorul.
Peisajul glacial pare de poveste, dar, oric�t ar p�rea de cinic, atmosfera se anim� chiar la locul de munc� al groparilor. Pe m�sur� ce urc�m pe culme, spre marginea cimitirului, v�ntul se �nte�e�te de te d� jos �i ne auzim tot mai greu din cauza zgomotului f�cut de picamer. La cea mai „proasp�t�“ groap�, cei trei oameni s�nt aproape �ncremeni�i de ger �i abia au s�pat o palm� de p�m�nt �n solul tare ca betonul. De�i trebuie s� se �mbrace gros, nu se pot �ncoto�m�na prea tare ca s� nu-i stinghereasc� la mi�c�ri. Nu prea au chef de vorb� pentru c� se gr�besc s�-�i termine treaba �i s� scape de criv��ul care taie respira�ia.
„Nu am mai prins a�a ger de c�nd s�nt eu. �n mod normal, s�p�m o groap�, doi oameni, �n maxim 8 ore, dar acum putem s� st�m �i o zi sau dou� la o groap�. Nu avem ce face cu t�rn�copul pentru c� mai bine de 60 de centimetri p�m�ntul e bocn� �i trebuie s� lucr�m cu picamerul. E greu, efortul e mare, ca �i la spart asfaltul. Noroc c� mai facem cu schimbul �i bem ceai fierbinte, altfel am fi �nghe�a�i �i noi“, spune Vasile V�t�jelu, cel mai t�n�r dintre ei. Are numai 38 de ani. A fost mecanic la S�vine�ti, �i apoi la mai multe firme particulare, iar de patru ani s-a angajat ca gropar.
Vara la cosit, iarna la spart „betonul“
Se indispune brusc dup� ce �l �ntreb�m dac�, a�a cum prev�d datinile, mai prime�te diverse stimulente financiare sau �n natur� de la rudele mor�ilor sau dac� le prinde bine un vin fiert pe asemenea vreme de „belea“.
„De unde, doamn�, s� dea g�ina, asta-i numai la �ar�, nu aici. La c�te cheltuieli au, crede�i c� mai au �i grija noastr� ? Abia dac� ne mai d� �i nou� un prosop. Noi avem salariu, 4 milioane lei brut pe lun�. Cum s� beau vin sau �uic� fiart� ? Dac� vine �i �mi pune fiola, �mi pierd p�inea. Nu pot face asta c� mai am ani buni p�n� la pensie, da �tiu eu dac� mai apuc ?“ �ntreab� Vasile V�t�jelu.
Nu putem sta mai mult de un sfert de or� pe deal pentru c� �nghea�� �i pasta �n pix, iar oamenii nu au timp de taclale. Pe drumul spre poart�, o t�n�r� o abordeaz� aproape disperat� pe Mihaela Ciocoiu, spun�ndu-i c� are nevoie urgent de o groap� pentru joi diminea�� pentru o persoan� care a decedat vinerea trecut�.
Gazd� amabil�, administratorul cimitirului ne conduce spre ie�ire �i, foarte dr�gu��, ne face o invita�ie cel pu�in bizar� sau, poate, o reclam� mascat� a serviciilor oferite de firma la care lucreaz�.
„Dac� o s� veni�i la var� pe la noi, s� vede�i c� e chiar frumos, c�nd �ncep s� apar� flori de toate culorile. Atunci e munc� mai u�oar�, oamenii au de cosit iarba, mai �ngrijesc mormintele, dar s� nu fie prea cald. La noi e greu tot timpul, fie iarn�, fie var�. C�nd e frig, �nghe��m, iar vara, c�nd bate soarele, oamenii trebuie s� se apuce de lucru devreme �i s� termine treaba pe la ora 10, p�n� �ncepe canicula. Dac� plou� se face mocirl�, dar noi ne-am obi�nuit s� lucr�m pe orice vreme �i, dac� omul e mort, ce s�-i facem trebuie s�-l �ngrop�m, nu putem s�-l l�s�m pe c�mp“, conchide femeia, ridic�nd din umeri.
|