Povestiri de pescar speriat de copc�
• s�mb�ta trecut� gheata pe lac m�sura 15 centimetri • mai multi temerari si-au �ncercat norocul la copc� • lipsa trofeelor a fost suplinit� de un spectacol natural deosebit • zona lacului B�tca Doamnei, cu luciul de ap� �nghetat, dezv�luie peisaje minunate • S�mb�t�, dup� „c�ldurile cumplite“ de minus 25 de grade si ceva ninsoare de zilele trecute. Soare (cu dinti, aveam s� afl�m mai t�rziu). M� �mpinge necuratu’ s� stric o vorb� la un prieten, pescar de soi, s� d�m o rait� pe Bistrita. „S� respir�m aer curat“, vorba lui. Bun si aerul curat la pl�m�nii plini de tabac dup� o s�pt�m�n� de munc�, mai putin bune privirile ucig�toare ale neveste-mii c�nd m� �ntorc acas� de la exercitiile astea respiratorii. S� nu uit: dup� at�tia ani de c�snicie (fericit� zice ea soacr�-sii, eu n-am curaj s� m� pronunt, c� a zis unul c� tot timpul se poate si mai r�u) nu reusesc s� o conving c� nasul e uneori rosu de la ger. Poate c� pentru c� am �ncercat acest lucru si c�nd erau vreo 30 de grade afar�. Cu plus. M� rog, s� nu-mi uit ideea. Ziceam c� m� puse necuratu’ s�-mi sun prietenul s� iesim la respirat, iar pe el �l puse de accept�. Zis si f�cut. �nt�lnire la 8 si jum�tate la pod la C�prioara. Fiecare ajunge cum poate. Eu nu pot dec�t tot cu nevast�-mea cu masina, prilej de alte priviri care treceau prin mine ca niste s�bii. Nici n-am avut curaj s� beau ap� p�n� c�nd am ajuns la pod, de fric� s� nu ud tapiteria masinii, asa de dr�gostos m-am simtit privit.
Gheat� la mal
Jonctiune la ora stabilit�, la locul stabilit, transfer rucsac (luat din obisnuint� c� sculele nu le mai stersesem de praf de prin septembrie). Plec�m cu „tigaia“, alintul dr�g�stos al prietenului meu pentru masina proprietate. Din spate privirile insistent dr�g�stoase ale sotiei, �n fat� barajul de la V�leni, la vale de care ne propusesem s� �ncerc�m la chitici. Apropos de priviri, tot dup� anii �ia de c�snicie n-am reusit s� o conving c� expresia „s�-ti rupi un picior“ e metaforic� �ntre pescari. Ea mi-o zice tot din suflet. Oricum, ajungem la locul stabilit si �ncepem de cum am cobor�t din masin� s� sufl�m �n palme. Pe cer soare, dar la sol adia un v�ntulet parc� f�cut din lame Gilette. Arunc�m �ntr-un sfor si �ncepem s� trop�im cu aplec�ciune. Tot pe loc, pe loc, pe loc, trec vreo dou� ore, timp �n care n-am avut nici o tr�s�tur�, n-am v�zut nici o s�ritur�, dar am respirat de ni s-au lipit n�rile si am admirat sloiurile de gheat� de pe l�ng� mal. Ca-n povestea cu drobul de sare ne apucase grija c� dac� l-om prinde pe �la mare n-o s�-l putem da afar� c� o s� ne taie gheata firul. N-a fost cazul.
Acu’ o s�pt�m�n� tr�gea
Dup� cele dou� ore, ne hot�r�m s� camp�m mai la vale, cam pe unde a pus-o prim�ria de un cartier, „c� acolo vin apele din canalizare si e mai cald�, poate pic� vreun boistean“, explicatie pseudo-stiintific� a tovar�sului de ... pescuit, la care datorit� „c�ldurii“ de afar� n-am reusit s�-i r�spund dec�t cu un h�m�it aprobator. Deja visam la c�ldura din masin� si m-am mai �mbunat c�nd mi-a dat o gur� de vin, uitat prin rucsac de la alte partide de respirat. Cu ocazia asta am aflat c� m� ratase nevasta cu privirile pumnal, c� n-a curs vinul pe nic�ieri. Ajungem si la locul cu pricina, dar pe malul gresit. Adic� la malul nostru gheata avea vreo trei-patru metri, pe malul cel�lalt, nu era, dar erau vreo trei tovar�si de suferint�. Am schimbat obisnuitele amabilit�ti �ntre pescari (�ntrerupte doar de g�ndul c� „dac� �stia or prins ceva, �mi rup sculele si le bag pe foc“), dup� care ne interes�m dac� misc� ceva. „Acu’ o s�pt�m�n� tr�gea, scoteau c�te doi odat�. Porcani“, ne-a r�spuns unul dintre ei. Cum p�rea c� vrea s� fac� o regresie istoric� �n partidele de pescuit de pe Bistrit� din Evul Mediu, l-am rugat s� deruleze mai p�n� �n prezent. „Da’ acu’ ai luat ceva?“, l-am �ntrebat cu o voce apropiat� de frigutul aprig de afar�. „Nic“, ne-a transmis el calmat subit. „Nici m�car o tr�s�tur�“, a completat si a luat-o din nou cu s�pt�m�na trecut� c�nd era plin locul de pescari si de pesti. Convinsi c� nici aici nu-i loc nici m�car de aruncat, hot�r�m s� ne �ntoarcem trap s�ltat la masin�.
„Dau vreo sase la copc�“
Ajunsi la „tigaie“ ne trezim priviti ironic de un sofer de microbuz. Alb. Microbuzul, dar si noi c�nd ne �ntreab� sugub�t dac� „ati �nghetat degeaba sau.... „Nu, pe bani“, i-am r�spuns amabili. V�z�nd c� ne-a nec�jit, ne-a dat un pont. „Vin de sus de la Sarata, lacul e �nghetat bocn� si am v�zut c� dau vreo sase la copc�“. Mai bine ne mai lua peste picior c� asa ne-a f�cut s� plec�m val-v�rtej c�tre locul cu pricina. Mai de curiozitate, mai de dorinta de a scoate tronsoanele de la undite s� d�m si noi la copca pe care ne g�ndeam c� o s� reusim s� o facem cu o lop�tic� Lineman plasat� strategic de camaradul meu �n portbagaj. Pentru r�me. Lop�tica, nu portbagajul. Parc�m pe l�ng� baraj, la B�tca Doamnei, si o lu�m la picior. C�teva sute bune de metri, cu un v�ntulet juc�us ce sufla de parc� era ziua lui. Pontul se confirm�. Cum trecem de poligon, �i vedem pe „copcari“. Vreo cinci-sase, la vreo 40 de metri de mal. Iutim pasul (poate iau �stia tot pestele) si �ncepem s� ne �ntreb�m dac� o fi sigur s� cobor�m pe gheata ce pusese st�p�nire pe aproape tot lacul si trimitea �napoi s�getile unui soare cu colti (�i iesise si m�seaua de minte de dimineat�). O feerie de lumin�, de nu stiai unde e cerul si unde lacul. Dilema cu cobor�tul pe gheat� am rezolvat-o rapid, v�z�nd c� unul dintre pescari c�nt�rea cam c�t noi doi la un loc. Prietenul meu e mai r�s�rit dec�t mine, care �n jum�tate dintre cazuri primesc fisa �napoi c�nd urc pe c�ntar, asa c� ne-am decis c� merit� s� risc�m.
Groas�, groas�, dar cam p�r�ie
Dup� dezbateri seculare care au durat vreo cinci secunde hot�r�m s� cobor�m pe l�ng� o barc� prins� ca �ntr-un cleste �n gheat�. Prietenul meu �n fat�, cu misc�ri de patinator profesionist, eu la doi pasi �n urma lui si dup� primul picior pus pe gheat� si la vreun metru mai jos. Gheata tinea, am avut confirmarea dup� ce m-am proptit temeinic cu tot sezutul de realitatea ei dur� si rece. M-am ridicat cu greu g�ndindu-m� c� nevasta nu bate cu parul, dar nu stii c�nd te ajung blestemele ei. Mult mai atent, ne �ndrept�m spre primii pescari, aflati la vreo 20 de metri de mal. Un fl�c�iandru b�tea de mama focului (era un frigut de Ajun de Cr�ciun si de aici expresia) cu un topor �n �ncercarea de a-i preg�ti o alt� copc� lui taic�-s�u, un must�cios �nfofolit p�n� �n v�rful nasului. P�zea un ciot de undit�, �ntr-o copc� de vreo 15 centimetri �n diametru. O plut� usuric�, de vreo sase grame, �nota lenes� printre cristalele de gheat� ferite din c�nd �n c�nd cu o lop�tic� folosit� de nevast� s� spumuiasc� fierturile. Pestele nu tr�gea, de aici si zorul fl�c�iandrului ce m�nuia toporul s� fac� o alt� copc�. Tocmai pret�luiam grosimea stratului de gheat� (o schioap�, ba chiar mai bine), c�nd ne-a alarmat un tip�t victorios scos de pescarul cel mai temerar, aflat la vreo 50 de metri de mal. At�rnat �n c�rlig si ar�tat spre „omologare“ camarazilor de pescuit, un peste de vreo jum�tate de kil se zv�rcolea la cap�tul strunei. P�rea o rosioar� si, �nc�lziti brusc, l-am abandonat pe must�cios sprint�nd (vorba vine) spre un alt pescar. �l mai burduh�nos, la vederea c�ruia ne f�cusem curaj s� cobor�m pe gheat�. Desprins din povestile cu cazaci (de la ei era probabil si c�ciula de blan� ce-i �nconjura fata rotund� si rumen�), guverna vreo trei copci. Pe marginea lor, firmituri de m�m�lig�, semn c� �ncercase s� �mbuneze pestii cu asa delicates�. �ntr-o sacos� de rafie, mai multe undite scurte, un topor si nelipsita strecur�toare. N-a prea stat la vorb�, c� tocmai �si str�ngea b�g�jelul s� plece spre cel ce prinsese, asa c� am r�mas noi s� ne zg�im la copci. Poate am fi si pescuit, dar am auzit un vuiet. Curios, m-am uitat s� v�d cine vroia s� aterizeze cu elicopterul, dar prietenul meu m-a „linistit“ c�nd mi-a zis c� asa se aude c�nd se crap� gheata. Asa se face c� la al doilea pocnet apocaliptic am tulit-o spre mal, cu o vigoare de care nu �mi mai aminteam din copil�rie c�nd �ncingeam c�te un fotbal pe maidan. Restul pescarilor n-au p�rut la fel de impresionati de p�r�ieli, dar m-am g�ndit c� aveau simturile amortite de sejurul prea prelungit pe gheat�. Oricum pentru o rosioar� de juma de kil, n-as fi rezistat mai mult de juma de minut �n mijlocul zgomotoasei „banchize“. Asa se face c� ne-am �ntors �n pas s�ltat la masin� si am sters am�rala unei zile de pescuit soldate doar cu respirat cu o ultim� �nghititur� de vin. La �ntoarcerea spre oras, �n timp ce copacii drapati de z�pad� defilau cuminti prin dreptul geamului, m-am g�ndit c� oricum iarna nu-i ca vara, iar revansa, dac� s-o topi gheata, mi-o voi lua la var�. C�nd sper m�car s� fie cald. Si peste?
|