Mor c�inii de paz� ai democratiei
E o iarn� cu multi morti. Ger, boli, foame, b�tr�nete. B�tr�nii, stiam eu din satul meu, mor mai ales spre prim�var�, dup� ce iarna i-a secat de ultimele resurse de vitalitate. Prin februarie, martie, aprilie, �ntr-un an clopotele celor dou� biserici din S�ngeru au b�tut non-stop a mort. Un dang�t rar si lung, ca un bocet metalic risipit �n cer. Un chefliu, client nedezlipit al birturilor, poreclit Palmieru’ fiindc� e cel mai lung cet�tean de pe toat� valea asta, a propus popei s� investeasc� �ntr-un sistem automat de tras clopotele. Apesi pe un buton acas� p�rinte si clopotele intr� �n functiune automat. Iesi mai ieftin si matale si enoriasii care pl�tesc la greu clopotarii. Merge? N-a mers. Biserica are regulile ei de modernizare. Ba parohul s-a si sup�rat pe bietul Palmieru’ considerat beat, ceea ce nici nu era departe de adev�r. Dar c�te inventii n-au plecat de la idei tr�znite, r�s�rite la chef? �n tar� se moare de grip� porcin�. Nu stiu ultima statistic� dar erau la un moment dat vreo cinci mii de bolnavi luati �n evident� si vreo 50 de morti. Informatia �ncape �n toate emisiunile de stiri iar ultimii doi ministri de s�n�tate (de ce s-o fi chem�nd asa ministerul c�nd el se ocup� mai mult de molime si decese?) s-au l�sat pozati cu injectia vaccinului antigripal �n brat. Se mai moare si pe sosele din motive de gropi si alunecus. Limuzinele o iau razna prin st�lpi, pe c�mp sau se duc de-a rostogolul �n h�urile muntilor. De fiecare dat� apare un politist grav cu o lectur� stereotip� din care �ntelegem c� mortul sau mortii s�nt vinovati c� n-au adecvat mersul la sosea. N-am auzit p�n� acum explicatia c� responsabilii cu s�n�tatea drumurilor nu le-au adaptat pe acestea la eventualitatea de a suporta deplasarea pe ele a automobilelor. O alt� categorie de morti, pl�ns� putin sau deloc este cea, din ce �n ce mai frecvent�, a c�inilor democratiei. Mor pe rupte ziare de provincie sau centrale, unele televiziuni abia �si trag sufletul ca si multe radiouri picnite de sindromul depresiv al destr�m�rii. Unii spun c� e �n moarte financiar� trustul lui Sorin Ovidiu V�ntu. C� ultimele ziare care si-au anuntat �ntreruperea aparitiei ar depinde direct sau indirect de acest patron. E vorba de Cotidianul, de Gardianul, de Ziua, ziare cu personalitate si cu destule personalit�ti. Unii au �ncercat s� speculeze, poate cu �ndrept�tire, moartea acestor publicatii ca pe evenimente puse la cale de dusmani. Adic� ziarul condus de Nistorescu n-a murit, ci a fost omor�t. La fel ziarul �n care isc�lea zilnic Rosca St�nescu si ziarul condus de Racoviceanu. Acesta din urm�, Gardianul, a publicat �n editia sa electronic� filmuletul de la Ploiesti �n care presedintele �i aplic� un dos de palm� pustiului �la care „poate o fi �njurat, poate o fi vorbit ur�t“ si care mai apoi n-a mai �njurat, n-a mai vorbit ur�t, n-a mai existat dec�t �n forma unui pl�ns prezidential �n direct adresat nemilosului si nemernicului de Patriciu care, �nteleg, el l-a pocnit pe copil si a �nlocuit, prin tehnici extraterestre m�na sa cu m�na prezidentului. M� rog, fleacuri. Important e c� „i-am ciuruit“. Speculatii pot fi multe. Povestea tragic� este alta. Presa, o bun� parte din ea, este �n colaps. Publicitatea s-a subtiat ca si suflul economic al t�rii iar publicitatea gospod�rit� de ministere e distribuit� cui trebuie si cui merit�. Sigur, fiecare firm� care se ocup� de pres� e una comercial�. Mai s�nt c�teva de stat, putine, cu buget asigurat. Ceilalati s� se descurce pe regulile c�inoase ale capitalismului. Da, dar presa e mai mult dec�t un ambalaj de c�rnati. Presa e asa-zisul c�ine de paz� al democratiei. Are cineva interesul s� sucombe cei care, numiti si argati ai opiniei publice de Tudor Arghezi, tin �n sah politicienii corupti si avertizeaz� poporul, cu sorti de a fi crezuti sau f�r� acest noroc, c�nd poporul este tras pe sfoar�? Sigur c� s�nt destui care au acest interes. Amutirea presei, pe cale s� se petreac�, va fi o nou� izb�nd� �n vrednica si luminoasa modernizare a Rom�niei la care asist�m.
|