21 DECEMBRIE, ACUM 20 DE ANI
REVOLUTIA DE LA PIATRA NEAMT
• artistul fotograf Ioan Clopotel a fost de acord s�-si „deschid�“ arhiva foto pentru Monitorul, cu imagini unicat de la revolutia de acum 20 de ani • pietreanul a urm�rit asemeni milioanelor de rom�ni �nceputul revolutiei la televizor • m�nat de dorinta de a vedea ce se �nt�mpl� �n orasul s�u, Ioan Clopotel a luat aparatul foto pe um�r si a venit �nsotit de c�tre sotie, �n centrul orasului • asa au fost martori la „cucerirea“ sediului partidului • Acum 20 de ani, pietrenii au intrat si ei �n hora revolutionarilor rom�ni. Chiar dac� implicarea lor nu a fost la nivelul celei �n care au fost prinsi timisorenii sau bucurestenii, nici Piatra Neamt nu a fost lipsit de evenimente care s� marcheze producerea c�derii comunismului. Panica general�, cumulat� cu dorinta de a se manifesta �ntr-un fel sau altul a unora pentru a fi p�rtasi la revolutie, au f�cut ca �n orasul de la poalele Pietricic�i schimbarea „conduc�torului iubit“ s� fie marcat� prin proteste de strad�, sloganuri preluate prin intermediul televiziunii centrale, c�rti arse, oameni fug�riti, geamuri si tablouri sparte. Unul dintre martorii acelor evenimente este Ioan Clopotel, cunoscut �n Piatra Neamt prin activitatea sa de fotograf. Pietreanul a acceptat s� acorde un interviu Monitorului de Neamt si Roman si ne-a pus la dispozitie c�teva poze realizate �n momentele fierbinti ale Revolutiei din ‘89, consumate la poale de Pietricica.
Reporter: Domnule Ioan Clopotel, ce v� mai amintiti despre revolutia din ‘89, despre ceea ce ati v�zut personal �n Piatra Neamt?
Ioan Clopotel: �mi trec multe prin minte, dar cred c� e bine s� �ncepem cu �nceputul. Surprinz�tor, dar odat� cu trecerea timpului am constatat c� foarte mutle din replicile celebre din teatrul lui Caragiale s-au potrivit ca o m�nus� �n evolutia evenimentelor de acum dou� decenii. Fierberea din Timisoara tinea cu sufletul la gur� pe toat� lumea. Impartial, ca tot rom�nul, urm�ream cu coada ochiului Telejurnalul TVR, dup� care ciuleam urechile la Europa Liber� sau Vocea Americii. Era clar c� valul revolutionar care m�tura Europa �n acea toamn� ne va lovi si pe noi. Cu mult� emotie am ascultat comentariile asupra c�derii Zidului la Berlin. �n copil�rie avusesem ocazia s� v�d cu ochii mei Poarta Brandemburg, Zidul si s� ascult terifiante istorisiri despre nefericitii care si-au g�sit sf�rsitul �n �ncercarea disperat� de a trece dincolo. Seara, de pe terasa unui bloc comunist de l�ng� Zid, asem�n�tor multor blocuri de pe la noi, priveam fascinati �n Berlinul de Vest, o mare de feerice lumini, si-i ascultam contrariati pe ghizii nostri de ocazie, redactori ai unei reviste pentru copii nemti, cum ne vorbeau pe sleau despre crimele regimului lor comunist. �ncercau si reuseau s� ne deschid� ochii. Era �n 1966. Evenimentele de la Timisoara si reflectarea lor pe unde scurte ne-au sporit ner�bdarea. Faptul c� de la cabin� era extrem de dificil s� vorbesti interurban era o confirmare c� lucrurile sc�paser� de sub control. Un ochi exersat sesiza usor agitatia trep�dusilor sistemului, c�znindu-se s� disperseze grupurile mai mari. Atrocit�tile de la Timisoara ne bulversaser� si, dac� p�n� �n acel moment fusesem sceptic �n leg�tur� cu posibilitatea unei schimb�ri, atunci am �nteles c� t�v�lugul pornise.
„�nt�i c� dac� e republic� nu mai pl�teste nimeni bir; al doilea c� fiestecare cet�tean ia c�te o leaf� bun� pe lun�, toti �ntr-o egalitate... pensia e basca!“
Rep.: Ce vedeau oamenii la televizor? Ce mesaje se transmiteau natiunii si care era reactia poporului?
I.C.: Se vorbea despre toate. Sotia mea, Mirela, cea cu care evaluam evenimentele, s-a dovedit vizionar� anticip�nd corect derularea acestora. Disparitia lui Milea si modul �n care a fost reflectat� aceasta de c�tre presa obedient�, glasurile nefiresti ale crainicilor, glasuri pe care cu o oarecare str�ngere �n spate le mai aud si ast�zi �n sobre emisiuni de politic� extern� la unele televiziuni comerciale, anuntul c� mitingul se va transmite �n direct ne-au tinut legati de televizorul nostru alb-negru. Nu-mi venea s�-mi cred ochilor c�nd pe ecran si-au f�cut loc cu coatele Sergiu Nicolaescu, Mircea Dinescu si Ion Caramitru. Exaltarea lor ni s-a transmis, eram m�ndri c� s�ntem contemporani cu asa evenimente. Dincolo de toate acestea �ns�, ochiul critic nu putea s� doarm�. Toat� agitatia din Studioul 4 al unei televiziuni libere �n fine, �mi crea impresia unei reprezentatii �n care dramaturgul n-a mai avut c�nd s� elaboreze textul, iar actorii se descurcau pe baza unui synopsis, a unei schite de scenariu, si puneau suflet si talent dup� cum �i d�ruise Dumnezeu pe fiecare, ca-n commedia dell’arte. Am fotografiat ecranul. Sentimentul c� noi �nsine, eu si sotia mea, am fost distribuiti �n niste roluri pe care vom fi nevoiti s� ni le asum�m era amplificat de asem�narea celor spuse pe ecran cu pasaje din Caragiale: «Nu mai merge, domnule, s-a s�turat poporul de tiranie, trebuie Republic�!». Un pic mai t�rziu, proasp�t emanatul Front al Salv�rii Nationale: „�nt�i c� dac� e republic� nu mai pl�teste nimeni bir; al doilea c� fiestecare cet�tean ia c�te o leaf� bun� pe lun�, toti �ntr-o egalitate... pensia e basca! Republica e garantiunea tuturor drepturilor». Mi-am dat drept la replic�: «A c�zut tirania! Vivat Republica!. Si hai si noi pe la revulutie! Ne �mbr�c�m, domnule, frumos si o lu�m repede pe jos p�n’la Teatru».
Rep.: Si asa ati plecat �n centru, la Teatru...
I.C.: Corect! Zis si f�cut! Cu aparatul de fotografiat Practika pe um�r ne deplasam alert pe str�zile pustii ale orasului. Parc� astept�nd un semnal, cet�tenii p�ndeau de dup� perdele. �n fata Restaurantului Ceahl�u, solistul, un personaj pitoresc, foarte cunoscut si �ndr�git, scosese afar� amplificatorul si boxele si, urcat pe o mas�, a cerut celor prezenti s� se p�streze un moment de reculegere �n memoria martirilor timisoreni. �n mai putin de dou� minute cele c�teva zeci de manifestanti au devenit c�teva sute, care, la �ndemnul vorbitorilor s-au deplasat spre Casa Alb� sub privirile admirative ale lui Stefan cel Mare.
„Violenta nu s-a reg�sit �n actiunile maselor populare care penetraser� Casa Alb�“
Rep.: Cum s-au petrecut lucrurile la actualul sediul al Prefecturii si Consiliului Judetean Neamt?
I.C.: Ca prin minune �n fata Casei Albe au ajuns �n acelasi moment c�teva mii de persoane. Se scandau lozinci �mprumutate de la televiziune. Masa critic� fusese dep�sit�. Unii demonstranti, mai �ncinsi, au intrat �n cl�dire s� preia puterea de parc� ar fi trebuit s� preia stafeta. Calea fiind deschis� i-a urmat fel de fel de lume: copii, adulti seriosi, tineri entuziasti. Si-au f�cut loc si dubiosii. De la ferestre se aruncau h�rtii, dosare, c�rti. Nu cred c� se poate spune c� s-a vandalizat cl�direa. Cred c� nevoia de spectacol i-a �mpins pe unii s� arunce c�rti �n foc. Indicatiile de regie erau transmise live de la Bucuresti, unde se auzise deja glas de arm� si de unde se lansase sloganul: «F�r� violent�!» Violenta nu s-a reg�sit �n actiunile maselor populare care penetraser� Casa Alb�. Au fost �nghesuiti unii impopulari ce �ncercau �n mod ridicol s� se converteasc�, �mbr�nciti aceia care nu predau de bun� voie cheile unor usi suspect �nchise, ale unor fisete tentante. «S� te fereasc� Dumnezeu de m�nia poporului!»
Rep.: Ati intrat �n cl�dire?
I.C. Nu. N-am intrat �n impozantul sediu proasp�t violat. Scena �n care tovar�sa desemnat� �n urm� cu dou� s�pt�m�ni prim-secretar era convins� de furia multimii a-si lep�da convingerile �n v�zul public distrug�ndu-si carnetul rosu sem�na izbitor cu un anume pasaj din «R�scoala» lui Rebreanu. De jos, din multime, totul era un spectacol, mai cu seam� c� printre primii protestatari, care si-au f�cut loc pe scena de ocazie de deasupra intr�rii, acapar�nd microfonul, se num�rau directorul Teatrului si junele prim de la acea or�. C�t� energie, ce �nfl�c�rare debordant�... A lipsit secventa �nf�sur�rii �n steagul revolutiei. Fetele au propus cu entuziasm ca actorul-director s� devin� presedinte al FSN-ului local, dar �n locul asteptatelor aplauze la scen� deschis� s-au auzit huiduielile si amenint�rile multimii. Publicul din piat� nu si-l amintea pe actor ci pe regizorul porta-voce al recentelor spectacole omagiale. A intrat �n spectacol preotul disident. Desi era insolit� prezenta acestuia pe copertin�, prestatia sa a convins, lumea s-a rugat �mpreun� cu Sfintia Sa. Am c�ntat, am clamat, ne-am bucurat al�turi de cunoscutii �nt�lniti �n multime, am f�cut c�teva fotografii. Eram tineri. «Ei, c�t g�ndesti c� a tinut toiul revulutiei? - P�n� seara...»
|