„SARPELE“ DE GHEATÃ
• an de an, oamenii de pe Valea Muntelui s-au �nvãtat sã audã continuu cum bucãtile de gheatã de pe Bistrita se rup si apoi se lipesc, form�nd blocuri imense de ghetar • pe alocuri, zãporul are o grosime de cinci metri, adicã �nãltimea a aproape douã etaje de bloc • dupã detonãri si datoritã �ncãlzirii vremii, �n acest week-end, lungimea zãporului de pe Bistrita a ajuns la 13, 1 kilometri, reduc�ndu-se aproape la jumãtate fatã de acum c�teva zile • Valea Bistritei din judetul Neamt este o zonã specialã �n tarã si �n Europa, �ntruc�t, de c�tiva ani, iarna, de cum temperatura aerului coboarã sub zero grade Celsius, pe curs se formeazã sloiuri de gheatã. Fenomenul se �nregistreazã si de aceastã datã, dar parcã oamenii s-au obisnuit cu el, desi �n sufletul fiecãruia existã o fricã imensã cã ghetarul s-ar putea disloca si ar lua-o pe unde ar vrea el. Din pãcate, oamenii locului au trecut printr-o experientã nefericitã, produsã de ghetar, �ntr-un moment special pentru fiecare - la noaptea dintre anii 2002-2003. Atunci au fost spulberate de cãtre tonele de gheatã trei vieti ale unor tineri care petreceau �ntr-o constructie situatã �n imediata apropiere a albiei Bistritei. Restul pierderilor aproape cã nu mai conteazã, pentru cã totul poate fi recuperat, refãcut, dar o viatã de om, nu. Doina Sava, secretara Primãriei Farcasa, �si aminteste momentele grele prin care a trecut lumea de pe Valea Muntelui, atunci. „A fost sinistru. Abia trecuse de miezul noptii si deodatã s-a auzit un zgomot mare, parcã era o explozie l�ngã casã. Sotul meu adormise. Era ora 1. 20. M-am uitat de la terasã si am vãzut cum �n curte apa creste, creste, si bucãti mari de gheatã ieseau din albia Bistritei. Avem f�nt�nã �n curte si se transformase �ntr-o artezianã. �ncepuse sã iasã apa din ea, t�snea �n sus. Sotul meu a vrut sã ia cizmele de cauciuc si sã se ducã la grajd. Dar nu l-am lãsat. Am zis cã dacã Domnul vrea sã ne mai rãm�nã ceva pe l�ngã casã, ne rãm�ne, dacã nu, nu. Oricum nu aveai nici o putere �n fata sinistrului. Dupã vreo 20 de minute, apa s-a retras. Am asteptat dimineata, sã vedem ce s-a �nt�mplat cu gospodãria. La fel au fãcut toti oamenii din Farcasa, Poiana Teiului si Borca. Atunci ne-am numãrat mortii, trei. Erau sapte tineri care petreceau �ntr-o constructie �n care functiona un gater. Patru dintre ei au scãpat, dar trei s-au dus odatã cu ghetarul“, a povestit Doina Sava.
Experienta de atunci �i urmãreste pe munteni
C�t e anul de lung, gospodarii de pe Valea Muntelui �si vãd de treaba lor. De cum se apropie perioada rece, �ncep si grijile pentru ceea ce le face Bistrita. Desigur, nu toti se pot pl�nge cã nu au liniste din cauza r�ului, dar cei cu casele l�ngã albie stau cu sabia deasupra capului pret de c�teva luni bune, an de an. �n aceastã iarnã, zãporul s-a format cu c�teva zile �nainte de Sãrbãtori. La �nceput a fost de c�teva sute de metri, dupã care a crescut ca Fãt Frumos. Au fost zile �n care s-a lungit cu un kilometru, dar si zile �n care s-a lungit cu trei, patru kilometri. �n functie de temperatura aerului. Dimineatã, pr�nz sau searã, oamenii locului se uitã cum ghetarul se ridicã „la deal“. De la coada Lacului Izvorul Muntelui si p�nã spre Borca... Am ajuns pe Valea Muntelui acum c�teva zile, c�nd la pr�nz temperatura aerului era pozitivã. Oamenii nu vedeau cu ochi buni �ncãlzirea aceasta. Bine era cã nu se mai lungea ghetarul, dar rãu e cã se putea rupe �n bucãti care sã iasã din albie, datoritã presiunii din amonte. Si iar ar fi vuit Valea Bistritei de zgomotul produs de sinistru. Vineri, 16 ianuarie, a avut loc o nouã rundã de dinamitãri. S-au dus echipele de pirotehnisti de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgentã si au reusit sã zdrobeascã destul de mult din zãpor, astfel cã duminicã, 18 ianuarie, lungimea se redusese p�nã la 13, 1 kilometri. Adicã aproape la jumãtate fatã de c�t fusese sãptãm�na trecutã. „Acum zãporul are putin peste 13 kilometri. A fost detonat, a fost si cald, si s-a mai lãsat un pic. E �mbucurãtor cã nu mai s�nt infiltratii �n beciurile oamenilor. Pentru cã e partial senalizat, sperãm ca apa sã se scurgã linistitã. Si din grosime s-a mai redus, av�nd cinci metri doar pe alocuri. Va fi periculos �n cazul �n care vor cãdea ploi. Dar fenomentul acesta nu poate fi pre�nt�mpinat. Noi supraveghem cursul si asigurãm permanenta, ca sã avem toate datele culese si puse la dispozitia oricui. Deocamdatã lumea e linistitã la noi, la Poiana Teiului. Drept sã spun, s-a si cam �nvãtat cu treaba asta, care apare iarnã de iarnã“, a declarat Alecu Andries, secretarul comunei Poiana Teiului.
Liniste era ieri si la Farcasa, dupã cum a spus Dumitru Gheorghiu, cel care asigura permanenta la Primãrie. „S�nt sub zero grade Celsius si e totul �nghetat la noi. Acum nu e nici o problemã. Au mers cei din primãrie, �mpreunã cu primarul, pe malul apei, au vãzut cã ghetarul este deocamdatã stabil“, a declarat Dumitru Gheorghiu, care a dat de �nteles cã se asteaptã trecerea iernii si, odatã cu ea, sã disparã si grijile cu ghetarul.
Trosnete continue
Pe marginea albiei, zgomotul produs de apa care �si face loc pe sub blocul de gheatã, si zãporul, aflat parcã �n continuã cãutare, �ti dau o senzatie ciudatã. Mereu se aud niste trosneli �nfundate, de parcã ruperea totalã a ghetii este iminentã. Nimic nu mai pare sigur l�ngã apã si parcã pãm�ntul �ti fuge de sub picioare. Urmãrim cum din amonte apa aduce cu ea bucãti de gheatã. O astfel de bucatã vine cu v�rful �nainte. Parcã un mester croise din ditamai blocul de ghetar. Coltul ascutit �si face loc printre alte bucãti si se propteste cu un zgomot care face sã �si tiuie urechile. Pe dedesubt, apa loveste cu putere si rãstoarnã o altã bucatã de gheatã, de dimensiuni mai mici. Vedem cã pe dedesubt s�nt tot felul de forme, „sculptate“ de apã. Si Bistrita vine, si vine... Si iar rãstoarnã bucata de gheatã si la fel face si cu altele. Apoi, un ditamai blocul o ia la vale. Te ia cu fiori pe sira spinãrii, cã parcã te temi cã n-o mai �ncãpea si iese pe mal. Ca sã fie si „decorativ“, malul de gheatã e ornat cu peturi, cu crengi si cu c�rpe. O dovadã a nesimtirii celor care aruncã pe unde apucã gunoaiele. E at�ta gheatã si at�ta zãpadã �n jur, cã te dor ochii de la luminã. Bistrita �si face �n continuare treaba ei, nepãs�ndu-i de grijile oamenilor. „Acu’ nu-i nica. Gheata e subtire. Da’ ce-am avut noi iernile trecute... Era gheata p�nã la nivelul puntii. Te temeai sã te uiti. Poate ne are Bunul Dumnezeu �n grijã si ne-o feri de nenorociri �n iarna asta“, a spus un muntean din Farcasa, �n timp ce ducea o palie de f�n din stog, �n grajdul animalelor.
Lãsãm �n urmã zgomotul apei si al ghetii si ne g�ndim cã poate din varã vor �ncepe lucrãrile de regularizare a Bistritei, pentru care s-au dat fonduri, dar n-au putut fi folosite datoritã unei contestatii. E de r�sul lumii, dar lucrarea e blocatã pentru cã firma declaratã c�stigãtoare a licitatiei pentru continuarea lucrãrilor de regularizare a Bistritei, abandonate odatã cu disparitia lui Ceausescu, este contestatã. Si legea rom�neascã permite aceste tergiversãri, de la un an la altul.
|