Trandafirul cu num�rul cincisprezece
Tatiana Mih�ilescu bate la „u�ile“ or�elului nostru �in�nd �n bra�e un dulce buchet de roze. De roze, s� fim bine �n�ele�i, nu de trandafiri. A�a �i-a intitulat sensibila plastician� expozi�ia deschis� - ce pleonasm oribil, cine-a mai v�zut expozi�ie… �nchis�?! - la etajul sediului B�ncii Raiffeisen, din complexul Ceahl�u, �ntr-un „spa�iu neconven�ional“, cum spunea unul dintre vorbitori. Pentru noroco�ii f�r� rate, este vorba de etajul fostei cofet�rii.
Op�iunea pentru acest termen cu u�or parfum de epoc�, Roze, spune mult despre equanimia autoarei, despre inten�ia de a surprinde ceva etern din perfec�iunea perisabilului materializat �n petale.
…Asta dac� nu cumva am dat, f�r� s� vrem, peste un subtext quasi-freudian: un protest al subcon�tientului acestei ar�dence devenit� hot�r�t� bucure�teanc� �n fa�a balcanismului cople�itor, c�ci „trenda filos“ , cum se �tie, �nseamn� �n grece�te treizeci de foi, adic� de petale. Glumesc, desigur; eu �tiu c� de fapt este o dedica�ie marianic�.
„Presim�eam c� oamenii de aici s�nt oameni deschi�i �i calzi la suflet. �i am dorit s�-i cunosc mai de-aproape, s� vin la ei. Or, cum s�-i cunosc mai bine dec�t chem�ndu-i la mine, �nf��i��ndu-m� �n fa�a lor cu aceste p�nze?!“ M�rturisirea �i apar�ine, evident, artistei �i mi-a f�cut-o miercuri 7 decembrie, la vernisaj.
La vernisajul propriu-zis n-am putut ajunge, �ntruc�t aveam tez� cu „a doi'�'pea be“; a�a c� nu v� pot reproduce mare lucru din cele ce s-au spus acolo. Dar, pe la ora 18, am fost acolo cu alt� clas�, a XI-a A, care tocmai „supravie�uise“ tezei la latin� �i c�reia, deci, �i prindea grozav un asemenea eveniment.
Tatiana Mih�ilescu ne-a rugat - pe elevii mei mai cu seam� - s� facem „ochi�orii roat�“ �i s�-i comunic�m impresiile. Or, genera�ia asta nu �tie multe: a luat-o �n serios. S-au pus pe observat, pe discutat, pe comparat �i pe pozat cu camerele telefoanelor mobile. „Doamn� profesoar� (�mi spune cel mai n�zdr�van din clas�, care-mi deranjeaz� mereu orele), �sta, categoric!“ �i-mi arat� trandafirul care i se p�ruse cel mai remarcabil, cel numerotat discret: 15. Culmea, era �i p�rerea mea. Era foarte greu s� „alegi“, dac� se poate vorbi de alegere, dar �n translucidul acelui trandafir „de lun�“ era ceva originar, incipient. Expozanta mi-a m�rturisit c� acela a fost chiar punctul de plecare al expozi�iei, factorul motor care a f�cut-o s� abordeze tema. Pe de alt� parte, am fost pl�cut surprins� de prospe�imea �i exactitatea observa�iilor elevilor mei; dar nu ca s�-i laud scriu eu aici; nici n-ar fi pedagogic.
Expozi�ia, este adev�rat, se oferea privirii tocmai ca un buchet de flori, cu naturale�e �i cu o schi�� de z�mbet. Nu-mi dau aere de critic plastic; nici nu inten�ionez s� fac aici o cronic� de specialitate, dar cunosc�nd - din auzite - c�te ceva despre felul de a fi, de a g�ndi, despre convingerile �i profesiunea de credin�� a Tatianei Mih�ilescu, m� a�teptam la cu totul altceva, la o manier� mai hieratic�, la mai mult clarobscur, la cu totul alte zone tematice. Pe simeze era, de fapt, lumin� modelat� cu curaj �i f�r� fric� de manierism, ca �i cum translucidul fusese prea irezistibil pentru ca pictori�a s�-�i mai pun� problema �ncifr�rii, construirii succesivit��ii unor straturi semantice ulterioare. Evident, ochiul obi�nuit s� descompun� nuan�a cu o scrupulozitate „computerizat�“ tr�deaz� voca�ia �i specializarea absolut�. Dar rezultatul, cu realismul �i fine�ea marilor mae�tri olandezi, emo�ioneaz� p�n� la nedumerire �n acest veac al tu�ei picturale gr�bite �i aglutinante, �n care nimeni nu mai are r�bdare s� studieze sfumato-ul luminii pe o petal� de floare. �nc�t rezultatul nu trimite la macrofotografie, ci creeaz�, mai cur�nd, statui de trandafir. De roz�, adic�.
Dac� ave�i treab� la Raiffeisen Bank, �i chiar dac� n-ave�i, intra�i s� vede�i roze cum nici Macedonski nu a v�zut.
|