Vernisaj, Galeriile „Vert“, Petru Diaconu, pictur�: Autobuzul cu fluturi
�n fapt, el a spus ceva despre un autobuz cu pe�ti, dar nici nu d�dea bine �n titlu �i nici nu exprima aeriana desprindere de lume a acestui crai de Curte Veche, pe numele s�u de botez Petru. La vernisaj, domnul �n discu�ie, electrocutat de emo�ie, afl�ndu-se �n fa��, l�ng� Cornel Ag�leanu, scenograful evenimentului �i un Lucian Strochi plonjat �ntr-un verbiaj critic pe c�t de exact, pe at�t de amical, a reu�it, de chiar trei ori, m�nat de dr�cu�orii lui, s� completeze, �ntrerup�nd pu�in criticul de art�, desf�ur�torul ac�iunii. Recunosc, pe mine m-au �nc�ntat chiar aceste interven�ii spontane, cea mai tare fiind �ntreruperea la expozeul cu pe�tii, cu tablourile-acvariu, cu trimiteri la proza sud-american�, respectiv la Gabriel Garcia Marquez �i la acel roman unic, pe numele s�u „Un veac de singur�tate“, adic� la ceea ce �tiu eu c� se cheam� „Lo real maravilloso“, adic� realul miraculos, un ocean albastru, exotic, plin de g�ng�nii fantastice �i concluzii fundamentale, �n care, gol pu�c�, se scald� f�r� probleme, de-a dreptul inocent, acest Petric� Diaconu. A�adar, cu docte �i exacte trimiteri livre�ti, distinsul domn Lucian Strochi ajunsese �i la un tablou cu pe�ti, respectiv la cel numit „Pe�ti III“, �n care �ntr-un pe�te mare erau mai mul�i pe�ti mici concluzion�nd c� ar exista �i un fel de filosofie �n acel tablou frumos, viu, dep�ind decorativul �i, normal, marc�nd o evolu�ie a pictorului pe care domnia sa �l cunoa�te de la �nceputuri. Nu mai �tiu dac� a ajuns la mitul �nghi�itului de balen�, dar sincer m-a �nc�ntat spontana completare a emo�ionatului pictor:
-Pe�tele �la cu pe�ti �n el, este un autobuz cu pe�ti.
P�i, dom'le, la a�a rafin�rii e greu s� nu te la�i �nduplecat �n judecarea autorului �i a operei sale. Fiindc� dac� un critic de talia celui prezent acolo face referiri la mitul lui Iona, la Marguez �i la nu mai �tiu ce alte elegante conexiuni, iar tu, pusul la zid, bagi �n fa��, cam la mi�taux, imaginea cu autobuzul plin cu pe�ti, atunci �nseamn� c� lui Petric� Diaconu �i pas� �i nu-i pas� de p�rerile celorlal�i. La „Vert“, el a f�cut un compromis bine intuit �i bine pus �n scen� de Cornel �i profesionist pus �n scen� de Lucian Strochi. Numai c�, dup� vernisajul la care a venit lume bun� �i televiziuni, Petric� Diaconu s-a dus la acasa lui. Acolo mirosea a uleiuri de pictur�, el fiind �mpreun� cu nedesp�r�ita lui barb� �nspicat�. Acolo a adormit �n fotoliu. Acolo a visat din nou pe�tii, fluturii �i boiurile de femeie pe care le viseaz� el mereu. A mai visat �i o Fabric� de imagine �i iar fluturi, torsuri de femeie, frunze, torsuri, fluturi, pe�ti, aripi, albastruri, griuri, delimit�ri aurii…
Eu cred c� acest interesant personaj pietrean, Petru Diaconu, a reu�it s�-�i conserve, miraculos, o inocen�� de adolescent �ntr-o carcas� de b�rbat matur, trecut prin cam multe experien�e de via��. Boem fiind, picteaz� fiindc� �i face o enorm� pl�cere s� picteze. Simplu, nu? B�iat citit �i umblat, uite c� nu i-a c�zut �n m�n� „Un veac de singur�tate“, romanul romanelor secolului XX, pe care mi-am propus s� i-l d�ruiesc pentru �nc�nt�toarea lui expozi�ie de la „Vert“. Ajung aici �i la ni�te conexiuni penibile, pe care le fac oamenii care se uit� numai la „Geniali“, „Vacan�a mare“ �i „Surprize, surprize“, dar mi le reprim. Voca�ia de a fi un adolescent �nclinat spre frivolit��i, de a aborda un erotism disimulat �n frunze, p�s�ri, pe�ti, cer albastru �i ap� albastr�, torsuri, boiuri cu aripi de frunze, lumea lui, ce s� spun ?! C�t despre tehnic� �i punere �n pagin�, scuze, dar el este Petru Diaconu de la „Fabrica de Imagine“, �n stare s�-�i �nr�meze artistic un g�ndac sau un chi�toc de �igar� (ca s� nu mai vorbim de �nc�nt�toarele afi�e �i bannere electorale care, de bine de r�u, �i aduc ceva parale).
La Galeriile Vert, p�n� pe 31 decembrie a.c., Petric� Diaconu �i expune fascinantele lui fantezii picturale, ni�te poezii �nr�mate ale unui artist greu de �ncadrat �ntr-un curent sau �coal�, dar romantic r�u de tot. Un romantic �nd�rjit, un boem �nd�rjit, total, f�r� sc�pare. Iar pictura lui este cea a unui adolescent trecut de cincizeci de ani. La „Vert“, Petru Diaconu, cu b�rbia b�rboas� �n piept, dar �i cu z�mbetul acela de pi�icher, de ne�ters de pe fa�a lui, face un experiment cu privitorii. Dac� ave�i drum pe-acolo, intra�i. �i, pe bune, nici m�car nu-l intereseaz� v�nz�rile. El vede pe strad� autobuze cu fluturi (sau cu pe�ti) �i a f�cut compromisul de a se expune �ntr-o galerie. Dac� �l �n�elege cineva, e bine. Dac� nu, nu! M�nca�i-v� timpul uit�ndu-v� la „Din dragoste“. Oricum, la „Vert“, boiurile cu aripi de frunze, pe�tii, fluturii �i toate celelalte vise ale prietenului vostru Petric� Diaconu, v� a�teapt�. Poate, �nt�mpl�tor, ave�i drum pe-acolo, nu? Hai c� i-am f�cut o reclam� de moare calul la barier�! Dar, z�u c� merit�!
|