Ispita literei scrise: Nostalgia ruralitatii

• doua volume de poezie - Ioan Ouatu - „Gloria linistii“ si Victor Stan - „ďż˝ntoarcerea ďż˝n sat“

Desi am fost ispitit sa-i tratez separat, pďż˝na la urma am realizat ca cei doi autori care se ďż˝ndaratnicesc sa-si construiasca si sa-si poarte destinul literar ďż˝ntr-o inedita fratie de breasla, nu pot fi, cel putin deocamdata, despartiti. Si daca ďż˝n proza, printr-o diviziune a muncii, doar de ei stiuta, hotarasc sa semneze pe aceeasi coperta, nu este singura data cďż˝nd pe teritoriul liric o fac separat. Dar, simetric si simultan. Este cazul ultimelor doua volume semnate de, ati ghicit!, Ioan Ouatu („Gloria linistii“) si Victor Stan („ďż˝ntoarcerea ďż˝n sat), aparute la Editura „Timpul“ din Iasi si, respectiv, Editura „Nona“ din Piatra Neamt, la ďż˝nceputul acestei veri.
Cele doua volume, ilustrate grafic - copios primul de catre Lucian Gogu-Craiu si parcimonios cel de al doilea de catre Sorinel Stan - pot fi considerate adevarate antologii ale expresiei poetice ďż˝ncercate pďż˝na acum de cei doi ďż˝mpatimiti ai cuvďż˝ntului. ďż˝n definitiv, „Gloria linistii“ e „ďż˝ntoarcerea ďż˝n sat“ si... viceversa.
De buna seama, e greu �nca de definit profilul poetic al celor doi autori, at�ta timp c�t substanta lirica nu s-a sedimentat �n esente.
La o prima vedere, Victor Stan e mai stufos, mai prolix, mai patimas si, tocmai din aceasta pricina, �ntr-o oarecare masura, mai vulnerabil. Mai mult, pregnanta reproiectarii datelor sentimentale originare, nostalgia ruralitatii si obsesia radacinilor arhaice devin leit-motive �ntr-un circuit complet al rememorarii.
O anumita decantare, o aerisire a textului, o esentializare benefica se observa �n scrierea lui Ioan Ouatu. Cu toate ca si din versurile lui razbat aceleasi obsesii nostalgice, se remarca efortul de abstractizare a expresiei, tendinta de coagulare a unui stil poetic particularizat. Dar, �n cele din urma, inevitabila tendinta de complementariat, acceptata si recunoscuta implicit de catre cei doi autori, exploateaza locuri comune am�ndurora.
Faptul ca cei doi zamislitori de versuri se lasa patrunsi de zelul maturei inspiratii nu poate fi dec�t benefic. Si daca nu vor fi descoperit �ntrutotul �nca gratia cuv�ntului, si daca nu vor fi patruns pe de-a-ntregul taina sublimata a versului, cei doi autori de poezii pot avea satisfactia, neegalata de nici o alta �mplinire a spiritului, ca ispita poetica si a frumusetilor ei le da t�rcoale, cre�ndu-le un ascendent nobil si pregnant, semnalat, mai mult sau mai putin semnificativ, de cele doua volume care le poarta numele pe coperta.