Civilizatia ochiului: Vericalitatea tusei

• artistul pietrean Dumitru Bostan expune la Galeriile de Arta „Lascar Vorel“

Dezvaluite privitorilor ďż˝n miez de vara fierbinte, acuarelele si picturile ďż˝n ulei ale lui Dumitru D. Bostan par sa-si fi gasit locul vremelnic, dar cuvenit, ďż˝n spatiul Galeriilor de Arta „Lascar Vorel“ ale Filialei Neamt a Uniunii Artistilor Plastici.
�n teritoriul artistilor plastici nemteni, Dumitru D. Bostan ocupa un loc bine definit, individualizat at�t prin expresie, c�t si prin maniera. Si, cu toate ca a frecventat, ca oricare artist dealtfel, multiple modalitati de travaliu plastic, se pare ca teritoriul sau este marcat cel mai semnificativ de persuasiunea peisajului citadin. A acelui peisaj patinat si obosit de vremi, care �i �ngaduie sa exploateze, nu at�t expresia frusta, a locului si a spatiului, c�t spiritul atmosferei degajate si percepute �n tot ce are ea mai semnificativ.
Ceea ce sare �n ochi oricarui privitor atent este verticalitatea tusei. Penelul lui Dumitru Bostan se preumbla �n planul vertical cu precizie si migaloasa obstinatie, �n linii subtiri care, curios, reusesc sa hotarniceasca planurile de culoare �ntr-un mod aproape surprinzator. Constructia arhitecturala, reproiectata �n spatiul sevaletului, capata noi semnificatii prin valorificarea unghiurilor si alegerea inteligenta a planului optic. Astfel, chiar banalul si nu tocmai esteticul calcan al unor case, contrapuncteaza sobru celelalte dimensiuni arhitecturale �ntr-un echilibru ce naste o senzatie pacinica si �ncarcata de semnificatii absconse. Tabloul sugereaza, astfel, o senzatie ciudata, de calm suveran, fie ca este vorba de casele din Constanta, din Biaritz, de pe meleagurile flamande sau de cele cuibarite �mprejurul manastirii Agapia. Sedus de lumina si caldura, pictorul este, �n acelasi timp, un temperament plastic mediteraneean. Nu �nt�mplator, tema explorarii spatiului estival al celebrei statiuni aristocratice din Golful Biscaya constituie aproape o obsesie; transpusa pictural cu o �ntelegere pe care numai afinitatea cu aerul locului o poate percepe. Oscil�nd pertinent si echilibrat �ntre tentatia naturalismului si libertatea proiectiei interioare, Dumitru Bostan redimensioneaza uneori spatiul modelului, concentr�ndu-l si percep�nd ceea ce este definitoriu din punctul de vedere al expresivitatii.
Aceeasi tehnica si acelasi rafinament al alegerii unghiului si al constructiei se pot regasi si �n nenumaratele tablouri cu flori sau �n naturile moarte care transforma obiecte banale �n recuzita informala a unei stari de spirit si, implicit, de gratie.
Prin individualitatea si originalitatea tratarii picturale, chiar daca uneori sugereaza afinitati profunde cu alti mari maestri ai stilului, Dumitru D. Bostan este un artist de care lumea nemteana a plasticii avea nevoie.