Despre un anumit fel de a face muzica

• interviu realizat cu Luiza Zan

Dincolo de ciudata alaturare de consoane vocalizate, Luiza este un produs autentic al acestui oras. A studiat la Liceul de Arta „Victor Brauner“ din Piatra Neamt, la cel din Iasi, a absolvit Universitatea de Arte din capitala moldava si s-a lipit de muzica elaborata. Si a ďż˝ncercat ďż˝n jazz. Se pare ca a reusit din moment ce astazi este una din vocile recunoscute atďż˝t ďż˝n lumea underground-ului bucurestean, cďż˝t si ďż˝n strainatate. Deseori, apare ďż˝n programele muzicale ale marilor televiziuni si participa la importante festivaluri de gen, alaturi de trupa „Slang“. Spre deosebire de „vedetele“ muzicii comerciale ale zilei, Luiza domina un teritoriu fabulos si oarecum ermetic pentru cei vaduviti de spirit. Cu toate ca problematica pieselor, elocventa si actualitatea textelor deriva din spiritul autentic, frust si nesofisticat al tineretului contemporan.

„ďż˝mi place foarte mult spiritul de competitie“

Reporter: Luiza, ai �nceput liceul la Piatra Neamt...
Luiza Zan: ... si l-am terminat la Iasi.
Rep.: Aveai, ca sa spunem asa, o cultura artistica �n incipit.
L.Z.: Da, la Iasi am �nceput sa cunosc muzica aceasta de jazz. Mi-am format �n acelasi timp un cerc de cunoscuti care m-a ajutat sa plec apoi la Bucuresti. Deci, am terminat facultatea. Dar, deja, fusesem, pe c�nd eram studenta �n penultimul an, �n 2003, la Festivalul de jazz de la Montreux, �n Elvetia. Si asta pentru ca mie �mi place foarte mult spiritul de competitie; �l am �n s�nge. �mi place foarte mult sa concurez, sa ma lupt cu ceva, pentru ceva. Si la Montreux am luat Premiul special al juriului.
Rep.: Care, se pare, nu te-a multumit.
L.Z.: Asa este. Si anul urmator, exact cu o saptamďż˝na ďż˝naintea Festivalului „Cerbul de aur“, am cďż˝stigat Premiul II la Montreux. Dupa care am venit la Brasov si am luat Premiul I.
Rep.: �sta a fost unul din lucrurile care te-au consacrat �n muzica de gen.
L.Z.: Da, a fost momentul c�nd �nca se uita lumea la TVR1, �nca era important acest festival si chiar am avut o audienta maxima.
Rep.: Asta se �nt�mpla la editia din 2004.
L.Z.: Exact. �n seara �n care am luat premiul, au venit la noi mai multi oameni din industria muzicala rom�neasca sa ne peteasca.
Rep.: Ooo!
L.Z.: Sa ne curteze, poftim. Si ne-au chemat la niste discutii importante, printre care se numara si cea care va fi m�ine...
Rep.: Si pe care, dupa c�te se vede, o astepti cu emotie.
L.Z.: Da, asa este. Cu toate ca aceste discutii, �n Bucuresti, au loc �ntr-un mod foarte comunist si foarte... emotionant. E un mediu foarte ciudat.
Rep.: Lamureste-ne!
L.Z.: De pilda, te cheama �ntr-un birou cu usile �nchise, intra la un moment dat o secretara care pune niste cani pe masa si se retrage foarte sfioasa, �ndur�nd privirile aspre ale asistentei, de parca ar fi facut nu stiu ce mare greseala, se �nchid usile si toti reprezentantii respectivei case de discuri discuta cu noi �n fata, se pun contractele pe masa... Se discuta �n termeni foarte duri.
Rep.: Adica?!
L.Z.: Adica, ori semnezi, ori nu semnezi; nu prea exista loc de negociere. Se negociaza doar lucrurile marunte, care nu conteaza cu adevarat.
Rep.: Probabil ca stiu prea bine care le este interesul si de ce anume au nevoie.
L.Z.: Da, la scopurile clare care le aduc lor bani, niciodata nu vor negocia si nu vor da ďż˝napoi. Noua ni s-au pus ďż˝n fata doua contracte: unul de un an si jumatate - si n-o sa spun cu cine ca nu e voie - pe care l-am refuzat, considerďż˝nd termenul prea mic. Daca numai pentru atďż˝ta timp voiau sa investeasca ďż˝n noi ďż˝nseamna ca nu au ďż˝ncredere ďż˝n noi si am ales contractul pe trei ani cu „Zone Records“...

O lansare ratata

Rep.: Care a dat faliment dupa un an.
L.Z.: Da. A fost o mare greseala si am luat o mare palma peste fata. Am pierdut pentru ca nu am avut timp ca �ntr-un singur an sa ne facem publicul. Automat, c�nd esti la o casa de discuri, oamenii nu mai s�nt asa apropiati. Intervine, inevitabil, acea bariera psihologica. Esti protejat, spun ei. De ce are nevoie de sustinerea mea, daca e deja sustinut si aparat? Dar nu e chiar asa. Prin urmare nu am avut posibilitatea sa ne creem publicul nostru si, �n plus, casa de discuri, dupa ce ca ne-a lasat balta, a facut niste greseli majore cu noi.
Rep: De pilda?
L.Z.: A ales, de pilda, un moment nefavorabil lansarii discului nostru. Am lansat discul pe data de 15 iulie, cďż˝nd ďż˝n Bucuresti nu era nimeni. Nimeni din presa... ďż˝n iulie nu e nimeni ďż˝n Bucuresti. E pustiu. Lansarea ďż˝n aer liber a fost un esec, ďż˝n ciuda faptului ca au fost alaturi de noi oamenii nostri. Cďż˝ntarea a iesit, am avut invitati din afara, am cďż˝ntat cu B. Johnson, Vlaicu Golcea... din punct de vedere tehnic si muzical a fost o lansare reusita, dar momentul ales de casa de discuri a fost superprost, mai ales ca la numai trei saptamďż˝ni dupa aceea am fost la „Cerbul de aur“ din nou. ďż˝n loc sa lansam acolo materialul, unde era presa, invitati, aglomeratie, noi eram deja lansati si deja casa de discuri era pe duca. A fost o foarte mare greseala.
Rep.: Strategica.
L.Z.: Da, o greseala strategica. Discul este, dupa parerea mea, foarte reusit ca produs muzical. E rom�nesc si nu e rom�nesc. Suna interesant. S�nt piese bine individualizate, care suna interesant si am �ncercat sa le facem c�t mai divers.

Despre supravietuire

Rep.: Nu de putine ori mi s-a �nt�mplat sa te vad pe programele centrale, �n diferite locuri din Bucuresti, �n formule diferite. C�nti des �n Capitala �n astfel de �mprejurari?
L.Z.: Acum e vara si nu mai avem foarte multe concerte �n Bucuresti, dar din septembrie p�na la jumatatea lui iunie am mai multe contracte �n cluburi.
Rep.: Eu stiu, ca oricine, ca omul, ca sa traiasca are nevoie de o anumita sustinere materiala. Tu cum ti-o asiguri?
L.Z.: Nu traiesc din c�ntat. Locuiesc �n Bucuresti si lucrez la un studio de reclame. Din asta traiesc. Am un salariu fix si muzica e ceva suplimentar.
Rep.: Te-am �ntrebat pentru ca multa lume ori g�ndeste gresit, ori �si �nchipuie cine stie ce despre cei pe care �i vad pe scena. Deci tu ai un job.
L.Z.: Dar e foarte simplu. Din muzica nu se poate trai.
Rep.: Unii spun, si o si dovedesc, ca uneori se poate trai din muzica; si chiar bine.
L.Z.: S�nt cazuri si cazuri. Traiesc din muzica cei care fac compromisuri calitative; si concesii gustului public.
Rep.: Prin urmare ai un job care nu tine de muzica.
L.Z.: Ba da, tine de muzica. Eu fac muzica la un studio. Adica partea de muzica pentru reclame. Compun piese scurte, de treizeci de secunde, sa zicem, c�t dureaza o reclama, stau la butoane, �nregistrez muzica, fac toata partea de productie audio. Ca un �ncepator.
Rep.: Ai casa?
L.Z.: Nu. Stau cu chirie. Nici n-o sa am vreodata casa.
Rep.: De ce? E prea scump?
L.Z.: E mult prea scump si dupa cum se arata, nici n-o sa fie vreodata mai ieftin. Dar nici nu vreau sa investesc �n asa ceva. Daca ar fi sa am o suta de mii de euro, c�t costa acum un apartament cu doua camere �n Bucuresti, mi-as cumpara un studio. (Va urma).