 „Am primit si un premiu pentru bucata asta“
• interviu cu Stefan Tarara Reporter: O evolutie de exceptie �n debutul manifestarii estivale pietrene, datorata, �n mare parte, unui interpret care, surprinzator, �n ciuda v�rstei relativ fragede, a dovedit, pe l�nga o tehnica ce aspira la desav�rsire, pe l�nga un sunet clar, coerent si extrem de just, o �ntelegere matura a discursului deloc facil propus de un muzician de geniu. Mai mult, se pare ca radacinile pe linie materna ale dumneavoastra s�nt magulitoare pentru locuitorii acestor tinuturi nemtene.
Stefan Tarara: Da, asa este. Mama mea s-a nascut la Roman, a studiat la Bacau si apoi s-a dus la Bucuresti. Parintii mei s�nt muzicieni. Mama face canto si pian, iar tata este violonist. De altfel, din acest motiv am si �nceput sa studiez cu el vioara.
Rep.: Dincolo de faptul ca este un concert romantic autentic - tema primei parti put�nd fi considerata, iertata ne fie comparatia, drept un slagar al muzicii simfonice - de ce ati ales tocmai re majorul lui Ceaikovski? E o afinitate speciala sau, pur si simplu, el era pregatit acum?
S.T.: Si una si alta. Bine, pregatit era, de fapt, Beethoven.
Rep.: O alta constructie magistrala.
S.T.: Asa este. �l voi c�nta �n China peste trei saptam�ni.
Rep.: �i invidiez pe chinezi. Un alt concert romantic scris de un clasic.
S.T.: Exact asa este. Ati intuit foarte bine. S�nt de aceeasi parere.
Rep.: Unul dintre cele mai frumoase concerte care s-au scris vreodata.
S.T.: Si unul din cele mai grele.
Rep.: Care e mai greu: Beethoven sau Ceaikovski?
S.T.: Eu cred ca Beethoven. Cel putin pentru mine.
Rep.: Din punct de vedere tehnic sau ca expresie?
S.T.: E un concert deschis... �ntelegeti ce vreau sa spun, si intonatia se aude total. Fiecare nota. Nu poti gresi. Apoi, daca nu-i oferi fiorul acela romantic, poate parea plat.
Rep.: Primul moment cu adevarat impresionant al concertului a fost cadenza primei parti. E cea originala, nu-i asa?
S.T.: Da, e cea scrisa de Ceaikovski.
Rep.: Atu-urile dumneavoastra, propuse �nca de atunci, au fost legate de tehnicitate si de curatenia exemplara a sunetului. Chiar �mi propusesem sa va caut, cum se spune pe rom�neste, „nod �n papura“. Nu a fost cazul.
S.T.: Multumesc mult!
Rep.: Ati mai adus un argument �n plus �n impresionantul bis. O recitire Paganini.
S.T.: Da, este o versiune prescurtata. Nu se putea altfel ca bis.
Rep.: Am �nteles ca ati prescurtat cele sapte variatiuni, ad hoc.
S.T.: ...
Rep.: �n clipa aceea. Instantaneu. Pentru acea �mprejurare.
S.T.: Da. Asa este. Maestrul Balan �mi spunea: „Trei minute!“ Si am recurs la...
Rep.: ... o mica improvizatie. Cum ati reusit? Cum ati putut oferi un compendiu at�t de impreionant al unei lucrari integre, fara sa sufere �n nici un fel? Era pregatita aceasta forma?
S.T.: Oarecum. �n linii mari.
Rep.: Si totusi cum se poate? Cum ati facut?
S.T.: Sa va spun? Am primit si un premiu pentru bucata asta.
Rep.: Pentru felul cum ati prescurtat-o?
S.T.: Nu. Ha, ha... Am c�ntat cu legaturile logice introducerea, tema, variatiunea a cincea si a saptea.
Rep.: Extraordinar! Spuneti ceva care sa placa si publicului nemtean, dincolo de satisfactia artistica pe care, nu ma �ndoiesc, a resimtit-o.
S.T.: Multumesc foarte mult celor de aici, care m-au primit cu multa caldura, dupa cum s-a vazut, si publicului care s-a dovedit a fi unul avizat.
|
Autentificare
