Revedere cu lacrimi si aplauze, dupa 50 de ani

• absolventele Scolii Pedagogice de acum 50 de ani s-au ďż˝ntďż˝lnit ieri, ďż˝n sala de clasa ďż˝n care au ďż˝nvatat • catalogul a fost strigat de diriginta lor, profesoara Sofica Burculet •

O revedere dupa 50 de ani de la absolvire, o ďż˝ntďż˝lnire cu lacrimi de bucurie, cu regrete fata de vremurile trecute, dar cu bucuria ďż˝mplinirii unei vieti de dascal. Cam acestea au fost coordonatele pe care s-a desfasurat revederea „Generatiei de aur“ - asa cum s-au autointitulat absolventele de acum 50 de ani ale Scolii Pedagogice de Fete. Venite din toate colturile tarii, cele care s-au pregatit pentru a se dedica vietii de cadru didactic au tinut sa participe la sedinta festiva acolo unde au facut liceul. Spre bucuria lor, catalogul a fost strigat de fosta diriginta, profesoara Sofica Burculet. Cum este singurul cadru didactic care a ramas ďż˝n viata, pensionarele venite la revedere au depus pe o masa o jerba de flori si au aprins o candela ďż˝n memoria celor pierduti si a colegelor de clasa care nu mai sďż˝nt printre vii. Apoi, profesoara Sofica Burculet le-a strigat pe toate elevele sale ďż˝n ordine alfabetica, asa cum se numeau ele cďż˝nd erau „la mama fete“. Cďż˝teva, foarte putine din cele 41 din catalog n-au raspuns „prezent“. Cu vocea gďż˝tuita de emotie si destul de stinsa de trecerea anilor, a facut prezenta de la prima, pďż˝na la ultima. Apoi, ďż˝n semn de respect pentru sefa de promotie, i s-a dat cuvďż˝ntul profesoarei Ana Urzica, casatorita Filioreanu. Ea si-a ďż˝nceput discursul cu un banc despre batrďż˝ni, descretind fruntile colegelor alaturi de care si-a petrecut patru ani din viata. „Sa fim sanatoase, fetelor, si sa traim cu voie buna si ďż˝ntelegere anii care ne-au mai ramas. ďż˝mi amintesc foarte des de ultima zi ďż˝n care am fost eleve, cďż˝nd profesorul Boris Alexianu ne-a zis: «Sa ne imaginam ca acum este 15 septembrie 1957. Dragi colege, la revedere!». Sďż˝nt fericita ca doamna diriginta este printre noi. Dumneaei ďż˝i reprezinta pe toti cei pe care i-am respectat si ne-au fost modele de viata. Parca pentru cďż˝teva minute ma simt din nou copil. ďż˝mi amintesc de profesorul de romďż˝na, modelul meu, a carui meserie am urmat-o. Ne era rusine sa venim la ora nepregatite, iar dumnealui ďż˝i era rusine sa ne puna note proaste. 30 de ani am profesat ďż˝n municipiul Bacau si, din acestia, 20 de ani am fost director, colega de cancelarie si sefa a fiicei mele, apoi colege de catedra. M-am casatorit de tďż˝nara, desi nu credeam ca am s-o fac vreodata. Sper la o nunta de aur peste trei ani. Chiar daca acum mai avem cďż˝te un rďż˝u pe obraz, iar parul s-a ďż˝ncaruntit la tďż˝mple, sďż˝nt fericita sa traiesc aceste momente de exceptie“, a spus, plina de emotie, Ana Urzica Filioreanu, care a tinut sa recite patru versuri spuse de ea ďż˝n calitate de sefa de promotie, ďż˝n urma cu 50 de ani, la absolvire: „O visule, ce-i oare/ Mai sfďż˝nt din cďż˝te stii?/ Decďż˝t o-nvatatoare/ ďż˝n sat, printre copii“. Dupa ropote de aplauze, si-a prezentat viata din ultimele cinci decenii Viorica Arama, profesor da biologie, stabilita ďż˝n Brasov. „M-am casatorit prima din clasa, pentru ca nu puteam rata ocazia. Apoi, am facut facultatea. Am elevi olimpici, medici ďż˝n toate colturile lumii. Am calatorit foarte mult la viata mea. Am vazut 28 de tari din patru continente. Si as vrea sa mai calatoresc, daca ne-or mari astia pensiile. Acum fac croitorie, cďż˝rpesc si sďż˝nt bucatareasa unui cďż˝ine. Am pastrat toate corespondenta pe care am purtat-o cu dumneavoastra si vreau sa va dau copii dupa felicitarile, scrisorile si martisoarele pe care le-am schimbat ďż˝ntre noi, ďż˝n atďż˝tea zeci de ani“.

Amintiri, amintiri...

Fosta eleva Maria Asavei, stabilita ďż˝n Bucuresti, a spus ca si acum rasfoieste cu placere albumul de fotografii cu fetele din clasa si si-a amintit cum la o ora de romďż˝na, o colega s-a ascuns ďż˝n dulapul de viori si a ďż˝ncercat sa-i sufle. „M-a pufnit rďż˝sul si am luat nota 2. Pe atunci nu ma gďż˝ndeam ca as putea ajunge profesoara de romďż˝na. Dar asa a fost sa fie“. Printre absolventele de acum 50 de ani se afla si fosta primarita de Pastraveni, care timp de 20 de ani a stat la cďż˝rma comunei. „Din pacate, ceea ce am realizat eu cďż˝nd eram primarita, acum s-a distrus. Dar sďż˝nt mďż˝ndra ca nu am stat degeaba“, a declarat Elena Armenici, casatorita Popescu. Ca sa o gaseasca ďż˝n Constanta pe Teodora Tarantus, casatorita Petcu, comitetul de organizare a revederii i-a scris primarului Radu Mazare, care a dat adresa celei care este profesoara de romďż˝na-rusa. Aratďż˝ndu-si mai ďż˝ntďż˝i regretul pentru anii care s-au dus, fosta eleva Teodora Tarantus le-a povestit colegelor ei, plina de amuzament, ce i-a harazit viata. „M-am casatorit cu un barbat destept si frumos, dar betiv si curvar. Dupa sapte luni, l-am lasat balta si s-a dus la ma-sa. Apoi m-am maritat cu altul, urďż˝t, destept si curvar, dar nu l-am mai lasat, pentru ca m-am gďż˝ndit ca de astia am eu parte. Am facut doi copii, care au iesit frumosi. Baiatul este capitan de vas, iar fiica economista. Am terminat filologia la Iasi, dar rusa n-am stiu niciodata“, a spus profesoara ďż˝n aplauzele colegelor. Si relatarile despre viata fiecareia ďż˝n parte au continuat. Si-au amintit cu drag despre poznele adolescentei, despre primele crďż˝mpeie ale dragostei, despre respectul fata de carte si profesor si s-au bucurat ca toate au mers pe drumul care le-a placut - acela de a crea caractere, de a sculpta ďż˝n sufletele si creierele celor mici. A fost o zi ďż˝n care s-au revazut dupa foarte multi ani, s-au regasit cu fruntile pe care timpul si-a lasat „patina“, cu parul nins de ani, dar cu aceeasi demnitate cu care au trecut prin viata.