Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Mai 2007
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 31 Mai 2007
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Viata la cort, pe Pietricica

Viata la cort, pe Pietricica

• un barbat �n v�rsta de 52 de ani, ramas fara casa, doarme de zile bune �ntr-un cort, pe Pietricica • sotia acestuia lucreaza de mai multi ani �n Italia, acolo unde si-a gasit un alt partener • barbatul sustine ca nu vrea sa deranjeze pe nimeni si de aceea a ales sa ocupe sase metri patrati, �n natura • desi i-ar fi placut sa �nvete carte, tatal sau s-a opus, spun�ndu-i ca „nu-l face popa“ •

Niciodata nu se stie ce-i ofera viata omului. Constantin Resmuves, care are putin peste jumatate de secol, a fost om la casa lui p�na acum vreo sase ani, c�nd a primit o sentinta de evacuare din casa �n care a stat alaturi de sotia sa si �n care a crescut doi copii, acum �n v�rsta de 30 si, respectiv, 12 ani. E drept ca viata nu i-a fost niciodata usoara, dar p�na acum n-a mai ajuns sa doarma �ntr-un cort, printre buruieni �nalte de peste un metru. Spune ca s-a nascut pe strada Obor, �n Piatra Neamt, �n urma cu 52 de ani. Acolo l-au lasat parintii, care i-au dat casa mostenire, ei mut�ndu-se pe bulevardul 9 Mai. N-a fost cel mai cinstit om din lume, dovada faptul ca i-au facut cu ochiul bunurile altuia. �ntr-o zi, a furat un aparat de radio si a facut puscarie doi ani si opt luni. C�t el a stat dupa gratii, comunismul aflat �n floare i-a demolat casa parineasca. A umblat �n zadar pe drumuri dupa ce a fost eliberat. S-a �nsurat si s-a mutat �n casa pe care o avea aleasa lui. Acolo au stat peste doua decenii, cu bune si cu rele. Au crescut �mpreuna o fata, iar �n urma cu 12 ani li s-a nascut un baiat. Democratia a �nsemnat posibilitatea sotiei de a pleca �n Italia, pentru a c�stiga un ban. Din pacate pentru Costica, femeia lui si-a gasit un barbat care i-a placut mai mult dec�t cel pe care �l lasase �n tara. Au divortat si fiecare si-a dus destinul asa cum i-a fost harazit.

Trai prin tiharai de peste un metru

Constantin Resmuves sta de circa doua saptam�ni pe coasta Pietricicai, �ntr-un cort facut din paturi si ridicate pe niste capriori. Ca sa nu treaca ploaia prin ele, omul a pus pe deasupra, at�t c�t a ajuns, niste nailoane. Ne facem loc prin tiharai, pe o carare �ngusta si mai mult pieptis dec�t �n panta, pentru a ajunge la cortul din buruieni. Niste c�ini ne latra si ne g�ndim daca e bine sa �naintam, ori iesim mai c�stigati daca facem cale �ntoarsa. Fugarim animalele din cale, cu ajutorul unuia din conducatorii auto ai Monitorului, Nicu Cobuz, si ajungem l�nga „locuinta“ lui Costantin Resmuvres. „Stap�nul“ nu-i acasa, asa ca tragem cu coada ochiului c�nd la interiorul cortului, c�nd pe dianafara, c�nd la sarlele care �si faceau auzita prezenta la c�tiva metri de picioarele noastre. L�nga cort, doua ligheane, o galetusa de cinci litri �n care crestea rasad de ardei iuti, un scaun pe care era asezat un sul de h�rtie igienica si c�teva boarfe. Picura si ploaia uda tot �n cale. Dar asta n-ar fi prima data c�nd se �nt�mpla asa ceva cu agoniseala omului. La doi metri de ceea ce ar trebui sa se numeasca acoperis era un fotoliu, pe care proprietarul sandramalei �nchipuite se odihneste din c�nd �n c�nd, �n mijlocul naturii. Din cort, legat cu o ata roz de g�t si priponit ca sa nu plece „de acasa“, t�sneste un catelus catre picioarele noastre. Mai t�rziu aveam sa aflam ca dupa mormanul de boarfe mai statea un animalut - un pekinez negru, un ghem de blana care fugea de colo p�na colo, printre scai si buruieni. La c�tiva metri distanta de cort, statea cu carcasa �n sus un televizor, scos din uz de ceva vreme. Dupa acest scurt inventar facut �n lipsa stap�nului, aveam sa vedem cum din vale venea si „proprietarul“. O afectiune puternica a plam�nilor �l fac sa urce greu si sa se opreasca la fiecare c�tiva pasi. Asteptam sa ajunga la cort si ne spune foarte hotar�t ca nu vrea sa vorbeasca despre drama lui de a trai �n salbaticie, pentru ca nu vrea mila nimanui. Ne trebuie ceva timp sa-i domolim hotar�rea. Odata cu trecerea timpului, devine mai vorbaret, mai deschis fata de noi. „Acum sase ani a trebuit sa plec din casa pentru ca era a fostei neveste. Am stat pe unde am putut, pe la rude, pe la prieteni... �n ultimele luni am stat �ntr-o casa a unor oameni plecati �n Italia. Am avut grija de curte, am pus la punct gradina, am pus cartofi, am semanat unele, altele, dar au venit niste rude ale proprietarilor si m-au alungat. N-am avut alta posibilitate dec�t sa ma mut aici. Nu deranjez pe nimeni. Nu cer nimic. Nu vreau dec�t sa mor linistit“, a declarat Constantin Resmuves. �n timpul discutiilor, tiptil mai vine o catea l�nga noi. Ne asigura ca nu musca si ca tot timpul c�nd stap�nul apare l�nga cort, ea vine �n �nt�mpinarea lui si �l apara la nevoie.

Mila de la neamurile de altadata

Cum stateam la vorba, printre picaturile de ploaie si adierea v�ntului, apare si cumnatul lui mos Costica, un alt om cu care soarta nu a fost prea bl�nd. Nu intram �n amanunte, dar �i vedem m�inile din care i-au ramas �ntregi doar degetele mari, restul fiind retezate mai de la v�rf sau mai aproape de palma, pentru ca „a fost �ntr-o cr�sma, a parcat pe dreapta �ntr-o noapte de iarna si i-au degerat degetele, astfel ca nu iau mai putut fi salvate“. „Faceti ceva pentru omul asta, ca sa aiba o casa. Nu poate dormi aici toata viata. S-o apuca si el de un serviciu ca sa plateasca facturile, numai sa-i dea cineva o cheie ca sa aiba un acoperis. Noi s�ntem cumnati. Sotia mea, care a murit si cu fosta lui sotie s�nt surori. Chiar daca familiile noastre s-au destramat, noi am pastrat legatura. �i aduc aici, pe deal, o lingura de m�ncare, o sticla cu apa, sa aiba cu ce trai. E greu asa“, a spus cumnatul lui mos Costica. Am aflat ca pentru a avea un ban �n buzunar, omul din cort mai face c�te ceva care nu implica efort prea mult, pentru ca „bojogii nu-i permit sa ridice“. Se pricepe la zugraveli si, daca ar avea posibilitatea, ar putea ridica o casa de la temelie si p�na la acoperis, ar zugravi-o si ar da-o la cheie. Mai stam la povesti si aflam ca fiul �l viziteaza pe tatal lui, �i aduce m�ncare si stau la discutii. Apoi se �ntoarce la sora lui, �n grija careia a ramas. „Eu nu vreau sa semnez ca sa �l ia maica-sa la ea, �n Italia. Eu nu-mi v�nd copilul“, zice omul care era destul de curat, date fiind conditiile �n care traieste. �si varsa oful pe etncii din „vale“, de pe Aleea Tiparului, care i-au devastat cortul si i-au furat ce au gasit mai de pret �n el. „Au avut case peste case pe care le-au v�ndut si tot mai primesc locuinta sociala de la Primarie. Nu-i drept asa. N-am nimic cu tiganii, dar s�nt at�tea nedreptati... Fac c�te sapte-opt copii si nu se tem ca n-au cu ce sa-i creasca, unde sa-i tina. Au tabar�t pe mine si au stricat tot ce agonisisem eu si am putut cara aici. Mi-au furat ce aveam mai bun. Daca �i reclam la politie, nu ma crede nimeni. De aceea, vreau sa traiesc aici, sa n-aiba nimeni grija mea si nici eu a altora“, a mai spus mos Costica. Ne despartim de el, las�ndu-l sa-si faca loc printre boarfele din cort si c�teva umerase pe care fusesera puse niste sacouri pe care omul de pe deal le purtase �n vremurile bune. Si totusi are �ncredere �n cineva, �n Dumnezeu. Ca sa-l vegheze, a agatat doua icoane de toalele care �i tin loc de acoperis. Poate daca tatal sau, mecanic auto, l-ar fi lasat sa �nvete carte, altul i-ar fi fost destinul. „�n fiecare dimineata �l �njur pe tata ca nu m-a lasat sa �nvat carte. Am terminat profesionala si �n timp ce lucram la forja, la Mecanica Ceahlau, am facut si liceul. La Asachi. Am vrut sa �nvat carte, dar tata s-a opus. A zis ca daca el a fost mecanic auto, asta sa ma faca si pe mine. M-a trimis la munca. Spunea: „Ce, vrei sa te faci popa?»“.
Ne facem din nou loc prin tiharaile din care ne asteptam sa sara la noi vreun c�ine si intram �n partea urbana. Adica pe l�nga blocul D2, de pe Aleea Tiparului, un loc de nedescris, �n care mizeria si mirosurile pestilentiale s�nt la ele acasa. De civilizatie nu poate fi vorba. Nici la blocul amintit, nici pe deal, �n cortul care adaposteste trei suflete - un barbat si doi catei.

Articol afisat de 2210 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Simona T�RN�)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Economie Stiri Economie
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Sanatate Stiri Sanatate
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective