Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Octombrie 2005
LMMJVSD
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Eveniment cultural 29 Octombrie 2005
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Criza în teatru ºi teatrul în crizã

Criza �n teatru �i teatrul �n criz�

Ce, Doamne, iart�-m�, de o or� stau �i m� g�ndesc la un titlu pentru materialul acesta �i nu-mi vin dec�t platitudini �n minte: teatrul la r�scruce; teatrul - �ncotro?; perspective dramatice contemporane �i de-alde-astea. Dar - ce �i cum s� spui despre destinul unei arte minunate aflate �n stare de criz� major�, „fa�� cu“ un festival care ar p�rea s� dovedeasc� tocmai contrariul conceptului crizei?
Or, atunci c�nd nu �tii �ncotro s-o iei, bine e s� te �ntorci �napoi p�n� te l�mure�ti �n ce direc�ie ar trebui s� mergi. S-o lu�m, dar�, „de la patuzsopt“, ba chiar ceva mai dinapoi.

S� nu uit�m c�...
...Teatrul rom�nesc, ap�rut sub zodia scolasticului �i a spectacolului de curte, evolueaz� rapid spre func�ia sa primar�, aceea de tribun� de opinie. �ntr-o lume �n efervescen��, populat� de ne�tiutori de carte, teatrul na�ional a reprezentat ceea ce reprezint� pentru rom�nii de ast�zi televiziunea sau, de ce nu, Internetul. Genera�ia patruzecioptist� a �n�eles bine acest lucru �i l-a folosit din plin. Ceea ce spunea Filimon despre rolul mobilizator al teatrului �n limba greac� pentru preg�tirea mi�c�rii eteriste putem spune �i noi ast�zi despre teatrul secolului al XIX-lea �i mai de apoi. Detaliile ar ocupa prea mult loc �i ar for�a u�i deschise: Hora Unirii s-a c�ntat �nt�i pe o scen� de teatru; Independen�a, Primul R�zboi Mondial, toat� ctitorirea Rom�niei moderne �i toat� istoria ei a �nc�put �i a �nceput �n teatrele na�ionale.
P�n� �i perioada de relativ� lini�te �i prosperitate dintre r�zboaie s-a reflectat �n dramaturgia �i spectacologia rom�neasc�, tocmai prin abolirea monopolului de�inut de aceste institu�ii de cultur� �i prin diversificarea estetic�, dar �i managerial� a fenomenului teatral. Literatura rom�n� „ardea etapele“, sincroniz�ndu-se cu cultura lumii.
...Apoi a venit Al Doilea R�zboi Mondial �i, dup� dezastruosul lui sf�r�it, �ntr-o �ar� aflat� �n stare de cronic� �ov�ire, noii st�p�ni �i instrumentatorii lor de la Moscova nu puteau s� ignore - V. Lunacearski �i epigonii s�i - rolul propagandistic al acestei arte at�t de deschise. S-au „primenit“ structuri, s-a luat �n st�p�nire g�ndirea arti�tilor. Azi, ei mai s�nt ironiza�i sau huli�i pentru ceea ce au scris �i au spus. Ce se putea face?

Dreptul la fric�
Unica ap�rare a artistului �n fa�a istoriei este schizofrenia social�, necesar� dedublare mai ales omului de teatru, sub zodia unei at�t de drastice schimb�ri politice �i, subsecvent, sociale. Pentru c� arta, �nainte de a fi altceva, este a unei vremi. Iar teatrul, spectacularul, este cel mai fericit, �n imediatul s�u, dar �i cel mai expus presiunilor orizontului de a�teptare.
�ntr-un fel, am fost cu to�ii tributari acestei mentalit��i, dar nou� ni se recunoa�te dreptul la fric� - mai bine zis, fiecare �i recunoa�te sie�i dreptul la fric� -, pe c�nd arti�tilor - nu. Exponen�iali, ei trebuie s� r�spund� dublei presiuni a orizontului de a�teptare, cu at�t mai drastic, �n totalitarism, cu c�t este mai �nc�rcat de reprim�ri �i autoreprim�ri, �i s�-i mul�umeasc� at�t pe cei ce dau comanda social� c�t �i pe cei ce o resping; ba, �nc�, s-o fac� f�r� s� arate c� resimt dubla presiune, pentru c� �ncruntarea genereaz� suspiciune. Mai ad�ug�nd la aceasta �i „cur��enia“ ce s-a f�cut �n acte �i �n con�tiin�e dup� 1989, ajungem la o perioad� mai greu de restituit documentar, din prisma orizontului de a�teptare, dec�t antichitatea. �i totu�i, revolu�iile au obsesia propriei cronologii, cele de p�n� acum au dovedit-o. C�t de �nc�rcate ne s�nt con�tiin�ele pentru a tenta o asemenea tabula rasa nu at�t la nivel na�ional c�t la nivelul interesului fiec�ruia? E poate prea devreme s� o �tim.
Cum am putea dovedi, totu�i, amintirea vreunui gest de curaj? Care este instrumentul cu care cercet�torul, chiar �n ipoteza recolt�rii m�rturiei directe, ar putea s� m�soare, s� calibreze exact adev�rul; �i, din adev�rul presupus, c�t e real �i c�t e imagina�ie? Ignorabimus.
Ce ne r�m�ne, �n cercetarea teatrului acelei epoci? �ansa unei munci asem�n�toare celei prestate odinioar� de cei ce „puricau“ operele de art�, de cenzori �i politruci, prin care s� identific�m... ceea ce ei n-au putut identifica, fiindc�, dac� ar fi identificat ei, ar fi disp�rut din text ori spectacol. Sau - culmea ironiei - ceea ce ace�tia vor fi l�sat, inten�ionat, s� treac�, din considerente care, adesea, ne scap� sau... pe care nu le putem argumenta. �i aceasta - pentru opere scrise acum c�teva zeci de ani!
�ntr-at�t de cumplit a fost - �i iat� c� mai este - perversul joc pe care l-au jucat cu con�tiin�ele noaste, �nc�t falsificarea n-a avut loc numai la prezentul de atunci, mimetic, ci se extinde �i asupra prezentului �i viitorului istoriei noastre. S� �ncerc�m, totu�i.

Supunere �i opunere. Teatrul p�ndit
Karl Jaspers propune conceptul de autodomesticire ca o reac�ie a instinctului de conservare la represiunea prelungit�, �ntreb�ndu-se dac�, da sau nu, „�n urma procesului de «autodomesticire», omul �i-ar pierde for�a �i disciplina, tocmai �ntruc�t societatea bine organizat� �l scute�te de toate dificult��ile prin �nvingerea c�rora el a devenit odinioar� om. (...) Acolo unde el �omul, nn� este constr�ns s� se supun�, dob�ndindu-�i func�ia sa, relativ sigur�, �n supunere oarb�, teama se poate diminua p�n� la a deveni motorul permanent al impunerii obedien�ei.“
�n Rom�nia ceau�ist�, na�ionalismul socialist - ce s� vezi! a�a se chema �i ideologia lui Hitler… - aceast� „supunere oarb�“ de resortul fricii a �nsemnat pentru noi mai mult o reac�ie de autos�lb�ticire fa�� de lumea ca lume. De aici, poate, reac�ia advers� postrevolu�ionar�: cosmopolitismul s�lbatic care, ast�zi, �ncepe a trezi cele trei reac�ii dramatice aristoteliene de baz�: ru�inea, mila �i groaza. Dar pentru dramaturgia �i pentru spectacolul de teatru rom�nesc, a fost un ceas, dac� nu fericit, m�car spornic.
Frica de teatru, de art�, nevoia de a cenzura c�t mai drastic faptul spectacular poate izvor� �ns� �i de aici. S� ne punem o clip� �n postura unui asemenea activist. Ce te faci, tu, „factor responsabil“ cu un spectacol modern, pe un text - frecvent - clasic, adic� inatacabil (a se vedea celebrul „s� vie m�ine tovar�ul Molière �sta la mine cu secretarul de partid!“), spectacol cu un ritm antrenant, �n care interpre�ii „se sc�l�mb�ie“ �n tot felul, un spectacol pe care �ie, unul, nu-�i vine s� dai doi bani, dar la care publicul se �nghesuie, r�de, aplaud� mai ceva ca la vizitele de lucru, comenteaz� �i… mai vine odat�, cu toat� familia, cu vecinii, cu prietenii? Ba, s�pt�m�na urm�toare, �i se trimite (reflexiv-pasiv cu nuan�e de ghea��) o informare cum c� la un post str�in s-a comentat spectacolul ca fiind o critic� vehement� a regimului; �i te treze�ti chemat „sus“ �i �ntrebat: p�i, ce-ai p�zit, tovar�e; unde �i-au fost ochii?!
De aici, ideea tragicomic� artei-sperietoare, a oamenilor de art� ca sabotori ai regimului, de aici ceea ce Marin Preda denumea „frica de scriitori“, convingerea c� „�tia“ (oamenii de art� �i cultur�, evident) nu au alt� treab� dec�t „s� critice regimul“ instiga�i de obscure „for�e reac�ionare“ externe. De aici, una din sursele paranoiei lui Ceau�escu (�i a acoli�ilor s�i), care nu l-a p�r�sit p�n� la urm�, frica de „agent�rili str��ni“. De aici, ideea restr�ngerii p�rghiilor de afirmare artistic� la un unic festival de art� „angajat�“ - vai, trist� ambivalen�� semantic�: angajat� � militant� / angajat� � mercenar�. De aici, promovarea unei genera�ii de scriitori, talenta�i sau netalenta�i �n sine, dar dota�i cu lips� de scrupule �i m�nc�rime de condei, ca fiind corifei ai t�m�ierii generale, cu dublul scop de a potoli foamea de adulare a celor mai de sus �i de a mesmeriza con�tiin�ele simple �ntru acceptarea unei situa�ii de fapt revolt�toare. De aici, condi�ionarea oric�rui acces �n domeniile superioare ale culturii - fie acesta doctorat, func�ie de conducere c�t de banal�, �nscrierea la unele facult��i de profil, de calitatea de membru de partid.
Mintea lor �ngust� - pentru c� nu numai mentalitatea lui Ceau�escu era la mijloc - nici nu putea s� mearg� cu ra�ionamentul p�n� la nivelul al doilea, acela cu „tr�dare s� fie, da' s-o �tim �i noi“; nu �n�elegeau c� asemenea mici deful�ri critice erau psihologic favorabile regimului, oferind o minuscul� satisfac�ie omului de r�nd, senza�ia de „a-i fi p�c�lit“ pe cei ce conduc �i l�s�nd impresia democra�iei. Cum nu cred �n predestinarea genetic� la paranoia, ni s-ar p�rea interesant de reconstituit etapele psihozei de guvernare, pentru uzul genera�iilor politice ulterioare; dar e t�rziu.

Spaima de r�su' lumii
S� re�inem totu�i cele dinainte ca pe o prim� etap� a teatrului aluziei, ca form� embrionar� a teatrului rezisten�ei mai ales, �ntruc�t se leag� de orizontul de a�teptare social� (vector - de jos �n sus). altfel zis, rom�nul oricum f�cea haz de toate necazurile. Cu at�t mai mult se r�dea la teatru. Replici simple �i scrise acum mul�i, mul�i ani de autorii lor f�r� nici o leg�tur� cu caren�ele socialismului, de tipul lui:
„De m�ine �ncepe foamea…“ (Camus, Caligula)
sau
„Economii, economii, Hora�iu:
Fripturile r�mase de la praznic
Au fost servite reci la masa nun�ii“ (Shakespeare, Hamlet)
st�rneau hohote satisf�cute - de�i, adeseori, nescontate - din partea publicului care, f�r� perspectiv� cultural� sau chiar cu, vedeau �n ele aluzii la putere, la partid, la Ceau�escu. �i, desigur, cu tot protestul oamenilor de teatru, alarma�i, dar �nc�nta�i �i nu totdeauna nevinova�i, ele provocau irit�ri paroxistice autorit��ilor. Iar dac� sc�paser� neobservate la vizionarea oficial�, erau retezate din mers, uneori cu scene �ntregi, pentru „a nu se putea interpreta“.
Acesta era chiar motivul pentru care se organizau „vizion�ri cu public“, repeti�ii generale cu sala plin� �i avanpremiere: pentru a se vedea c�nd, unde �i de ce r�de lumea; �i foarte frecvent tocmai p�r�ile cele mai reu�ite - vinovate sau nu - erau eliminate la premier�. Fiinc� erau interpretabile. Se r�dea la ele - deci, nu puteau fi dec�t aluzii politice. Erau ele, majoritatea, reintroduse apoi pe furi� de c�tre actori, dar asta era deja alt� problem�.
Mai sus pomenita agravare a situa�iei economice, sociale �i politice ofer� dramaturgilor rom�ni bogat material pentru piesele lor, �i ne referim, desigur, la material de genul considerat „subversiv“ de oc�rmuire. �n acest aberant joc de-a ho�ii �i vardi�tii, la un moment dat dramaturgii par s� se fi s�turat s� fie vinova�i - �i v�na�i - f�r� vin� �i �ncep s� intre �n joc. Se adaug� la aceast� dramaturgie a aluziei - dramaturgie, nu teatru, pentru c� majoritatea pieselor „problematice“ nu apucau s� vad� lumina rampei ori m�car a vitrinei - nu numai propriile insatisfac�ii ale autorului �i propriul s�u sim� exacerbat al umorului, ci �i nevoia de a r�spunde tocmai orizontului de a�teptare al publicului.
N-a fost, poate, perioada cea mai fertil� ca relevan�� estetic�: e greu de spus c�te dintre piesele acestei perioade vor mai fi jucate peste cincizeci sau o sut� de ani - dac�, peste cincizeci sau o sut� de ani se va mai juca teatru; dar textul dramatic s-a obi�nuit, cum spuneam, cu pozi�ionarea lui sub zodia variabilit��ii. pe noi nu ne intereseaz� teatrul - sub multiplele lui aspecte - ca fenomen estetic, ci �ntru c�t este el ecoul, replica undei de �oc a unei epoci.

Fitilistica
Supus acestei duble presiuni a orizontului de a�teptare - comanda social� �i nevoia publicului de a g�si �n el, ca manifestare public�, supap� de defulare a propriilor insatisfac�ii, niciodat� spectacolul dramatic nu a fost, poate, sub o zodie mai vitreg�. E cu at�t mai uluitor gradul excep�ional de evolu�ie la care a ajuns, dovad� c� nimic nu stimuleaz� mai mult secre�ia valoric� dec�t constr�ngerile de orice natur� �i c� libertatea de expresie este neinfringibil� prin represiune, doar intricarea c�ilor pe care le folose�te pentru a-�i c�tiga dreptul la existen�� este mai mult sau mai pu�in anergizant�. Din chiar acest motiv, de prea pu�ine ori, �i cel mai frecvent �n textul dramatic, am putut decela m�rturii aproape incontestabile ale acestei lupte de con�tiin��.
Dar la fel de - dac� nu mai - relevant� este pozi�ia sa �n axiologia con�tiin�elor. �ntr-o perioad� �n care toate c�ile de exprimare ale opiniei publice erau confiscate, teatrul redevenise ceea ce fusese la �nceputurile sale: o tribun� a expresiei libert��ii, cu tot patosul acestei expresii de manual.
Dar toate aceste considerente pot avea, cum am mai spus, un aer oarecum ne�tiin�ific, c�t� vreme nu avem dovezi ferme �n nici un sens: oamenii de teatru se fereau s� recunoasc� a fi „b�gat fitile“ �n realiz�rile lor, iar „tab�ra opus�“, a „v�n�torilor de aluzii“, era notorie pentru suflatul �n iaurt. Pe de alt� parte, dup� �nl�turarea dictaturii to�i s-au gr�bit s� treac� drept diziden�i, �mp�un�ndu-se cu ceea ce alt�dat� nu mai pridideau s� nege, �nc�t e strict imposibil s� mai decelezi c�nd anume erau sinceri.

...Unde-am r�mas
Dup� decembrie 1989, libertatea de opinie redevenind o realitate - uneori exploatat� p�n� la exacerbare - teatrul a pierdut aceast� pozi�ie, preluat� de mass media, de pres�, de jocul politic �n sine devenind fie o art� „elitist�“ - pentru teatrele care, beneficiind de sponsoriz�ri speciale, �i pot permite un asemenea statut, fie, dimpotriv�, o �njghebare cu iz comercial-bulevardier, „de turneu“, pentru cele care mai sper� s� se auto�ntre�in�. De un statut �nc� aparte se mai bucur� �nc� teatrele din provincie, unice repere culturale locale, aflate �ns� la discre�ia bugetului comunitar.
Au ap�rut at�tea trupe noi, s-au �nmul�it �colile superioare de profil, s-au diversificat modalit��ile dramatice, s-au �njghebat, mai fragile sau mai durabile, pun�i spre lume... Prea pu�ine trupe mai pot men�ine echilibrul just �ntre nevoia de public (generatoare de concesii) �i imperativul categoric al calit��ii pe care �l cere nu numai tradi�ia, dar �i reperele mondiale. Cele mai multe trupe s�nt silite s� se �ntre�in� cu piesete bulevardiere, de turneu. Cei mai mul�i absolven�i (regizori, actori, teatrologi) fac dublaje de desene animate, prezint� buletinul meteo, joac� �n romtelenovele (c��iva ferici�i) sau fac „tapiserie“ la programele tv cu public, vis�nd s�-i remarce cineva �i s� ajung� produc�tori. Cele mai multe dintre trupele str�ine care au stabilit leg�turi cu cele rom�ne�ti se confruntau ele �nse�i cu probleme de sponsorizare c�ci „no business like show business“.
Pe deasupra, teatrele, cele care mai supravie�uiesc, se confrunt� cu �nc� un „cancer“ strict distructiv: clientelismul. Cu �mpu�inarea posturilor bugetare, necesarul de speciali�ti din teatre �ncepe a fi „umplut“ cu rude, acoli�i, „pile“ ale noilor comanditari de tot felul. C�t� vreme va prolifera aceasta, teatrele se vor umple cu salaria�i f�r� nici un interes petru institu�ia pe care o deservesc - �n toate sensurile cuv�ntului… - �i care nu e, pentru ei, dec�t suport de sinecur�; ce �tiu ei �i ce-i intereseaz� din problemele teatrului, �n general �i �n special?! Or, teatru f�r� pasiune…

Despre ce e vorba
Dramaturgia rom�neasc�... Ie�ind din zona comenzii sociale, lipsit� de factorul entuziasm care a generat at�tea piese, din care destule foarte bune, dramaturgia rom�neasc� este, practic, extinct�. Piesele scrise �n perioada anterioar� lui '89 au devenit caduce nu neap�rat prin conata�iile ideologice, c�t prin referen�ial: pe cine mai intereseaz� cum era via�a acum cincisprezece, dou�zeci de ani? Pe cei care au tr�it-o - nu, abia s-au descotorosit de ea, pe nea�teptate, dup� ce fuseser� siguri c� vor muri �n interiorul acelei realit��i. Pe cei ce s-au n�scut dup� - nici at�t; copiii �tia nu mai au sim�ul istoriei. Recent, explic�nd unor copii de vreo doisprezece ani cum erau �mbr�ca�i cei de v�rsta lor pe vremea lui Caragiale, m-au �ntrebat cu senin�tate: „c�nd asta, pe vremea lui Ceau�escu?...“ Deci - teatrele joac� mai cur�nd piese rom�ne�ti interbelice sau mai vechi dec�t dramaturgie original� postbelic�.
Noile genera�ii de scriitori par mai fascina�i de eseu. A�i observat un fenomen? Cu c�t se g�nde�te mai pu�in, cu at�t mai multe volume de filosofie, medita�ii, maxime, eseuri apar. Probabil, fiec�rui om care g�nde�te ast�zi lucrul i se pare at�t de extraordinar, �nc�t nu se poate ab�ine s� nu-l comunice urbi et orbi. Iar dac�, printr-o �nt�mplare, un t�n�r autor ar fi interesat de genul dramatic, ar scrie probabil un scenariu de film publicitar sau de telenovel� (dac� este excesiv de serios) �i l-ar vinde unei televiziuni.
Or, Doamne, Dumnezeule, nici nu cred s� fi existat �n zona aceasta o perioad� mai fertil�, mai ofertant� ca surs� de inspira�ie pentru un autor dramatic; revin la un loc comun �i zic c� nici Caragiale n-a avut noroc de asemenea vremuri �n care tragicul �i comicul se amestec� p�n� la redefinire, �n care sublimul �i ridicolul se �mbin� bergsonian, �n care aparen�a nu mai are preten�ia s� ascund� nici o esen��… Unde s�nt comediografii care s� scrie despre ele? De ce nu scriu? Cum de ce? Pentru c� nu mai au pentru cine. Teatrul nu exist� f�r� receptarea imediat�. F�r� public.
S� vedem lucrurile a�a cum s�nt: teatrul a pierdut „r�zboiul minimului efort“ �n fa�a televiziunii, a computerului, a tuturor metodelor digest de comunicare, relaxare �i formare quasi-estetic�. A pierdut mai �nt�i r�zboiul cu filmul, apoi cu radioul, apoi cu televiziunea... Ne e tot mai greu �i nou�, amatori de teatru, s� ne mobiliz�m pentru un spectacol �i, recunoa�te�i sincer, c�nd o face�i, totu�i, de c�te ori nu regreta�i c� a�i pierdut un meci, un film, un talk-show; de c�te ori nu l�sa�i televizorul „pe �nregistrare“, ca s� g�si�i la �ntoarcere un indispensabil episod de telenovel�? Iar c�nd n-o face�i, c�t de des regreta�i cu adev�rat?
�n perioada pre-decembrist�, c�nd mass media erau... a�a cum erau, s�lile de teatru, reci ca ghea�a, erau arhipline. Acum...
Se mai face teatru de calitate, mult �i bun, teatru adev�rat. Mai s�nt oameni de meserie care nu vor s� tr�deze aceast� frumoas� pasiune. Teatrul, �ns�, adev�ratul teatru, a �ncetat a mai fi un fenomen de mas�. A devenit o art� „pentru ini�ia�i“, ca opera sau muzica simfonic�. Spectacolul realit��ii, un pas mai �nainte dup� „happening“, este cu mult mai imediat, mai variat �i mai absorbant.
�i atunci, teatrul a cobor�t �i el �n strad�, acolo de unde a plecat �i unde nu-i st� r�u de loc. Dar aceasta este o simpl� concesie tranzitorie. O cristalizare este necesar�, un salt structural, o redevenire. Oare, �ncotro?

...�nspre Piatra Tineretului
Cu at�t mai frumoas� o asemenea tradi�ie ca prezentul festival, iat�, jubiliar. Pentru mine, personal, e prilejuitor de nostalgii la limita insuportabilului. Dar nici du�manii n-ar putea contesta rolul lui de - �nc� un loc comun - gur� de aer proasp�t sufletului nostru sufocat �i poluat de kitsch. Vivat, crescat, floreat. Totu�i, de�i �tiu c� necesarul de bilete a cople�it mult cererea, nu m� pot ab�ine s� nu mai c�nt o dat� balada unui greier… mare: unde e publicul Teatrului Tineretului? Ne cuno�team cu to�ii, ne re�nt�lneam - cei de aceea�i v�rst� - la spectacolele date de colectiv �n centrele universitare pe unde studen�eam, veneam de trei, de zece ori la acela�i spectacol, cu aceea�i bucurie. Desigur, e bine c� vin la teatru oameni noi. Dar unde s�nt cei vechi, intelectuali, oameni de cultur� sau simpli pasiona�i? Mai s�nt c�teva zile de festival, apoi iar v� ve�i pl�nge de monotonia ora�ului. Veni�i! Trimite�i-v� copiii! Mai s�nt locuri, nu mai s�nt… mai este loc pentru teatru �n via�a noastr�.

Articol afisat de 1659 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ada POPOVICI)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective