 Direct din Amsterdam: Anneee Frank!
Halal spectacol!
M�rturisesc c� aveam scepticismele mele; subiectul, cutremur�tor �n sine, este serios b�t�torit: filme peste filme, teatru radiofonic, chiar punct de plecare al unor opere plastice, ca s� nu mai vorbim de cartea �n sine. Cine nu �tie de jurnalul bietei adolescente care ne vorbe�te cu vioiciune despre claustarea ei �i a celorlal�i, care a durat aproape trei ani, a ajuns p�n� �n ajunul eliber�rii Olandei �i a sf�r�it �n cuptoarele de la Auschwitz? Oric�t de cutremur�toare, �i tragedia sastise�te, mai ales �ntr-o lume a marilor violen�e cum e cea �n care tr�im; ba, insisten�a tematic� obose�te �ndeob�te.
Dar ce-a f�cut aici regizorul Alexander Hausvater este de un profesionalism jos p�l�ria. Decupajul operat pe text cu bisturiul cel mai fin �i mai precis. Paginarea exact� �i f�r� ostenta�ie prin ruperea spa�iului de joc care te implica direct (la u�� fiind primi�i de viitoarele „gazde“ ale claustra�ilor, iar la sf�r�it sim�ind pentru o clip� fiorul recilor reflectoare de lag�r). Buna marcare a momentelor de reverie, �n care prizonierii mansardei �i lep�dau pielea ursuz� de oameni care se suport� greu �i numai de frica mor�ii �i deveneau �nsufle�i�i p�n� la exuberan��. Judicioasa articulare a pantomimei - c�ci, �n timpul zilei, nu puteau scoate nici un sunet - cu vocile din off (iat�, al doilea spectacol al Festivalului �n care expresia corporal� este precump�nitoare; s� fie �ntr-un ceas bun!). Economia de mijloace cu care, f�r� nici un efort, toate nuan�ele deveneau vizibile. Perfect „citibila“scindare a personajului titular �ntre cea care tr�ie�te - a tr�it - �i cea care poveste�te, eul narator, spiritul ei in æternum. Folosirea spa�iului de joc, f�r� s� oboseasc� �i f�r� s� dea r�gaz spectatorului. Ritmul atent dozat.. Nu mai sf�r�esc s� le enum�r.
Cel mai minunat lucru era c� se vedea perfect c� ochiul de meseria� al regizorului a supravegheat atent orice detaliu, elimin�nd tot ce era fals, bombastic, trenant sau m�car nelalocul lui. Un spectacol g�ndit �i f�cut „la milimetru“, f�r� s� permit� efecte �i c�rlige ieftine, ob�in�nd un catharsis mai amplificat de simplitatea draconic�, aproape nud�, a faptelor �n sine. Au amnericanii o vorb�, „a texbook show / book etc.“ (un spectacol / o carte etc. demn� de trecut �n tratatele de specialitate, s� fie exemplu �i altora cum se face treaba). Asta era prezentul spectacol: a textbook performance. �i de o modernitate de expresie surpirnz�toare pentru clasicitatea viziunii.
Distribu�ia - inspirat� �i foarte omogen�. Cele dou� Anna Frank (Geni Brenda �i Roxana Guttman) se completau emo�ionant. „Veteranii“ Leonie Waldman Eliad, Rudy Rosenfeld, Nicolae C�lug�ri�a, secunda�i de mai tinerii lor colegi dintre care scot �n fa�� pe Alex Mihai (Alfred Dussel) �i Bianca Dumitru (Miep), cele dou� leg�turi cu lumea ale prizonierilor, au jucat - nu bine, nu frumos ci exact �i foarte adev�rat. Spun drept c� de multi�or n-am mai v�zut trupe a�a de bine „strunite“, �n sensul bun al cuv�ntului, care s� se vad� c� ascult� de regizor nu de nevoie, nu de fric�, nici m�car din respect - implicit - ci din convingerea c� a�a e bine, a�a e just, a�a e teatral; ce bucurie s� v�d acum, dup� Masca, �i pe aceasta... Poate Veaceslav Grosu mai are pu�in de lucrat la ofi�erul s�u SS care.. aducea mai mult a KGB. SS-i�tii considerau despre ei �n�i�i c� s�nt un fel de semizei, de Lohengrini, aveau ceva halucinat �i robespierrian �n comportament. M� rog, acesta o fi fost alt model…
Decorul, costumele, muzica - aceea�i juste�e; se vede �i aici c� regizorul �i-a �inut frumos de tot colaboratorii din scurt.
Ce s� v� mai spun? Orice v-a� spune, nu v� face nici o idee c�t de palid� despre spectacol. S� v� spun c�, �ntre toate adapt�rile de toate modelele dup� Jurnalul Annei Frank, eu votez pentru aceasta pe locul �nt�i. Frumoas�, �n�eleapt� �i dramatic� pe c�t se poate. Ce mai, aceia dintre spectatori care, �ntre Gai�ele �i Anne Frank au ales Gai�ele - sala mai avea miercuri seara „ochiuri“ goale - s-au p�c�lit grav, �mi pare r�u s�-i anun�.
Repet �i sus�in, un spectacol de trecut �n manualele de specialitate, de studiat „la fotogram�“ pentru cei care au cam uitat ce �nseamn� specific teatral. Mai mare dragul!
|
Autentificare
